BAROMETRU EUROPEAN Românii sunt europenii care citesc cel mai puțin. De ce?

Cel mai recent sondaj despre obiceiurile de lectură în Europa, realizat de institutul Eurostat, ale cărui rezultate au fost făcute publice zilele trecute, arată că românii continuă să fie europenii care citesc cel mai puțin. Procentajul românilor care au participat la sondaj și spun că au citit cărți în ultimul an este de 29.5%, față de 50%, media europeană, și comparativ cu vârful clasamentului, Elveția. 8 din 10 elvețieni declară că au citit în ultimele 12 luni.

Tinerii și femeile sunt cei mai pasionați cititori la nivel european

Datele făcute publice se referă la anul 2022, în care, conform statisticilor europene privind veniturile și condițiile de viață, 52,8% din populația Uniunii Europene cu vârsta de peste 16 ani a declarat că a citit cărți în ultimele 12 luni.

Cea mai tânără grupă de vârstă din clasamentul european al cititorilor, respectiv tinerii de 16-29 de ani, citește mai mult – 60,1%. Procentajul scade gradual pe măsură ce vârsta crește:

53,5% pentru cei cu vârsta cuprinsă între 30 și 54 de ani
52,6 pentru grupa de 55-64 de ani
47,2% pentru cei de peste 65 de ani

Mai multe femei europene citesc cărți (60,5%) decât bărbați (44,5%). Femeile îi depășesc pe bărbați și la numărul de cărți citite pe parcursul unui an, astfel:

Mai puțin de 5 cărți pe an – 28,8% dintre femei și 24,8% dintre bărbați
Între 5-9 cărți anual, 14,3% dintre femei și 9,8% dintre bărbați
10 sau mai multe cărți – 17,4% dintre femei și 9,9% dintre bărbați

De ce nu citesc românii?

Există zeci de articole în presa românească, bine documentate, care explică pe larg cauzele interesului slab pentru carte și lectură. Și noi am publicat, pe Răsfoiala, pe fondul unei știri despre rezultatele PISA, o analiză cuprinzătoare a acestor cauze. Există însă un răspuns foarte românesc, simplu și imposibil de combătut.

Ce se naște din pisică, șoareci mănâncă.

Un român care nu a cumpărat niciodată cărți pentru el însuși, nu va cumpăra nici pentru copiii săi, decât rarisim, “la ocazii”, pentru decorat biblioteca nouă, pentru examene etc. Un necititor care crește cititori este un scenariu care, deși este posibil (avem în pregătire povestea uimitoare a unei astfel de necititoare, fantastice, mamă de cititor), seamănă mai mult cu ficțiunea decât cu realitatea.

Un om care nu a citit niciodată le va pune sub nas copiilor săi nu cartea, ci telefonul mobil. Nu e rău, dar nu e nici de departe bine. Un copil obișnuit de la vârsta de doi ani (respectiv în timp ce abia își formează facultatea vorbirii și relația cu cuvintele) cu imaginea atractivă, dinamismul, interacțiunea instantanee, recompensele imediate oferite de tehnologie și de rețelele sociale, nu se va atinge de carte decât sub imperiul amenințării (inutile și perdante). Nu va avea niciun motiv serios și rațional să citească altfel decât “pentru școală” sau nici măcar (e doldora Tik Tok de filmulețe bune, făcute cu AI, care explică materia de BAC). Ar fi ca și cum noi, cei care citim azi de plăcere și din obișnuință cărți broșate cu coperți cartonate, ne-am întoarce de mâine, de bună voie, la papirusuri. De ce? De ce să alegi un suport mai fragil, mai costisitor și mai greu accesibil când ai milioane de opțiuni care te solicită minimal, deci se potrivesc mănușă cu ceea ce așteaptă orice ființă de la mediul ei: să fie cât mai prietenos.

Nu vei alege lectura, nu vei alege să citești, dacă nu ai crescut crezând că acest obiect, cartea, te definește, te conține, te completează. Îl vei alege doar dacă ai fost învățat despre lectură, iar acum crezi asta cu toată ființa ta: Cartea este liantul dintre tine și umanitate. Cartea este cheia universală cu care descui cunoașterea și sufletul lumii.

Revin la comparația despre pisici și șoareci. Ca să avem cititori, trebuie să-i formăm, să formăm legătura intimă, indispensabilă, cu cartea, iar asta se poate întâmpla doar în fragedă copilărie, atunci când încrederea dintre părinți și copii, dintre adulți, e încă solidă, nealterată de prejudecăți, așteptări și dorințe nerealiste de ușurătate a vieții.

Cititul nu este un dar magic pe care copilul îl alege, la tăierea moțului, de pe o tavă magică și apoi pornește la drum, ca Harry Potter cu bagheta fermecată, să schimbe lumea: Expecto Patronul (sic!). Lectura este un obicei, la fel ca oricare altul, care necesită repetiție, timp și bani. Necesită efort într-o lume care minte neîncetat că e posibil să exiști, să muncești, să ai succes, să fii iubit și admirat “fără efort, imediat, cu livrare acasă în două ore”.

În concluzie. Românii nu citesc pentru că nu au obiceiul lecturii. Uitați-vă nu în parcuri, nu la metrou, nu pe plaje ca să observați lipsa acestei pasiuni obligatorii pentru cei care-și respectă mintea, lectura. Uitați-vă la românii de succes pe care majoritatea românilor îi admiră pentru reușitele reale sau imaginare. La marii sportivi, la vedetele TV și la influenceri, la psihologi faimoși, la doctori neurochirurgi și chiar la unii scriitori. Pe câți dintre ei i-ați văzut sau auzit vorbind despre cărțile citite sau despre scriitorii pe care îi admiră?

Ca să râdem de necaz, adevărul e că…. Românii nu citesc pentru că românii nu citesc. Ne-ar trebui o Recicletă pentru cărți, cum s-a făcut pentru sticle și borcane. Dacă aduci cartea citită înapoi, primești bani. Poate mânuind cărțile toată ziua bună ziua vom ajunge să le acordăm atenție și respect, să ne acordăm atenția și respectul de care avem nevoie ca să fim bine cu noi și cu lumea largă.