Acum de ce să mint? A contat și Răsfoiala. În 2024, am putut alege cărți bune, foarte bune și strălucite din miile de cărți apărute la noi și datorită anilor, deja patru, în care mi-am petrecut aproape fiecare zi (și un pic prea multe nopți) în lumea cărților. Căutând pentru cititorii care răsfoiesc cu noi (vă mulțumim și vă prețuim) cele mai interesante noi apariții, cărți remarcabile și remarcate de critici, celebrități care țin cluburi de lectură, publicații de renume, titluri premiate, ecranizate, controversate, iubite sau detestate cu pasiune.

Anul trecut a fost primul în care am decis că nu mă interesează ce cred ceilalți despre lista mea de lectură. Anul acesta am devenit și mai conștientă de cât de mică sunt în spațiul cosmic (și atunci de ce m-aș frământa cum mă vede lumea), despre care Jaume Cabré scrie:

“Suntem o comunitate care trăiește pe o stâncă ce navighează în spațiu, parcă orbecăind în ceață după un Dumnezeu.”

Și astfel, atunci când fac retrospectiva cărților citite, nu simt vinovăția că n-am “muncit” îndeajuns, nici rușinea de a nu fi atins un nivel pe care numai eu trebuie să-l stabilesc, pe criterii care țin de interesele, obiectivele și plăcerile mele mereu nevinovate. Undeva pe parcurs, din cauza presiunii pe care o creasem singură (să faci mereu ce “trebuie”), uitam că scopul principal al Răsfoielii este să mă bucur de cărți și de ce îmi dăruiesc ele.

Iată cum îmi aleg lecturile

• nu cumpăr cărți fără să le răsfoiesc, stilul e important pentru mine (poți face asta și online, Libris și anumite edituri au funcție de “vizitare”)
• nu renunț la clasici – anul acesta au fost Kafka și C.S. Lewis, cel din urmă efectiv m-a ridicat dintr-un loc întunecos din mine în care subzistam cvasi conștientă (atât de mult a iubit C.S. Lewis lumea, încât i-a lăsat un îndrumar creștin bun chiar și pentru atei)
• aleg cărți pe temele care mă preocupă – încetinirea ritmului aberant în care trăim, depășirea crizelor, multiplele nuanțe nevăzute ale relațiilor de familie, feminism ș.a.
• includ autori noi și tineri – am remarcat că nu dau greș niciodată cu volumele premiate Goncourt sau Booker
• musai autori români – ar fi timpul să vizitez, în 2025, și literatura română mai veche care nu a ajuns în manuale, sunt acolo nume importante pe care nu le-am cunoscut încă
• continuu să nu citesc ce este trendy, cu unele excepții
• citesc non-ficțiune, pentru că altfel consider că îmi necinstesc facultatea și facultățile mintale – aleg mai ales cărți de filosofie, eseuri, memorii,
• aleg unele titluri din literatura universală despre care aflu din ecranizări (dacă îmi place mult un film verific dacă nu e bazat pe o carte, iar în 7/10 cazuri este)
• nu mai citesc cărți care “nu intră” – le abandonez repede, fară regrete și poate le reiau când eu și cartea avem o altă şansă (dacă e ceva la care chiar țin)

Cărțile anului 2024, alegerile Claudiei.

Marea bucurie a fost că, atunci când am făcut colajul și m-am uitat peste el, mi-am zis: uau, sunt una și una și din genuri atât de diverse. Sunt mulțumită că am citit mai multă poezie, de care nu știu cum m-am putut lipsi în unele perioade. Nu am regrete de genul “puteam trăi fără cartea cutare” sau “uite o carte cu care m-am chinuit aiurea”. Mai puțin bucuroasă am fost realizând câte recenzii restante am (prea multe!).

A doua bucurie a venit după ce m-am întrebat care e cea mai bună dintre ele. Este prima oară când nu mă interesează să le așez de la 1 la câte-or fi. De ce? Înainte de toate, pentru că chiar și cele de beletristică sunt atât de diferite din atâtea puncte de vedere, încât comparația ar fi chinuită și absurdă. Sunt cărțile citite și iubite de mine în 2024, iar altcineva care le-ar citi, să presupunem, după mine, cel mai probabil nu le-ar așeza în aceeași ordine.

Așadar, în dezordine de librărie ținută de o hipioată sexy care hrănește animalele din cartier, fumează prea mult și uită zilnic unde-și pune cheile, dar nu chiar, pentru că mintea omului este sclava ierarhiilor și a altor biasuri cognitive, iată care sunt cărțile care m-au făcut să vorbesc singură de încântare, respectiv să vă vorbesc obsesiv despre ele.

Pedro Páramo, Juan Rulfo

O bijuterie a literaturii universale care nu poate lipsi de pe raftul cititorului care vrea să dobândească cultură literară.

Stilul lui Juan Rulfo este neasemuit de frumos și de profund. În povestea fantastică a mișelului Pedro – care stă la baza literaturii lui Gabriel Garcia Marquez – te vei simți ca lovit în moalele capului de o mână nevăzută și transportat într-o altă lume a literaturii, în care privești înmărmurit la pleiada de personaje stranii și destine sfârșite prematur și violent. Ajuns în Comala ca să-și cunoască tatăl, fiul adult și înstrăinat al lui Pedro Paramo e fermecat de fantome preumblătoare, care nu au nimic bun de zis despre genitorul lui.

Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr, C.S. Lewis

Cel mai bun ghid despre morală pentru creștinii rătăciți și ateii care se cred mai breji ca ei

Una dintre marile întrebări ale existenței mele este de ce, uneori, în relațiile de familie, față de oamenii pe care îi iubim, ne comportăm jalnic sau mai rău, cu indiferență? De ce-i neglijăm și rănim pe oamenii pe care pretindem că-i iubim? De ce nu reușim ca, în numele iubirii, să ne arătăm mai multă răbdare, empatie, înțelegere, libertate? De ce în loc să dăruim mai mult, cerem mai mult și mai mult de la oameni dragi?

Cartea lui C.S. Lewis analizează, sub pretextul unei fișe de post de drac, minuțios detaliate de bătrânul diavol Sfredelin pentru tânărul Amărel, resorturile adânci (și rele) ale purtărilor noastre nedemne, minciunile pe care ni le spunem ca să le suportăm, dar și sublimele întoarceri către Bine de care suntem capabili, atunci când renunțăm la egoism, mândrie, fățărnicie.

Mereu cu gândul la ea, Jean Baptiste Andréa

O minunată poveste de dragoste și de sfidare a sorților necruțători, scrisă cu îndrăzneală și măiestrie

Romanul care a convins juriul Goncourt în 2023 este seducător pe două planuri, cel al intimității și cel al vocației protagonistului ei. Se deschide în ultima zi din viața sculptorului Mimo (Michelangelo) Vitaliani care, de pe patul morții sale, ne destăinuie povestea celor două mari iubiri: Viola și sculptura, deopotrivă arta și obiectele ei care străbat secolele cu frumusețea lor fără seamăn.

Sau să fie mai multe, iubirile lui Mimo? Căci ne scrie și despre iubirea de mamă, despre dorul de nestins de căminul trupului ei, iar în cuvintele lui găsim și iubirea pentru locurile în care își petrece anii cei mai dulci, pentru libertatea irecuperabilă a acelor ani în care începe să devină un om al lumii. Fiecare dintre protagoniștii din Mereu cu gândul la ea își poartă aripile maturizării, Viola la propriu, Mimo la figurat, cu aroganța și convingerea copilăriei, crezând că-i vor înălța deasupra lumii, deasupra faptelor ei nedrepte și oamenilor ei mici.

PROMOȚIILE ZILEI
	Târg de Crăciun -40%
	-15% TOP 10 Gaudeamus
	Târg de Crăciun
	Târgul cadourilor de Crăciun
	Târgul Cărtureștilor
	Târgul ofertelor de Crăciun
	-20% Cărți în ediții de colecție

Cifrele nu mint, Vaclav Smil

„În cursa vieții, noi, oamenii, nu suntem nici cei mai rapizi, nici cei mai eficienți. Dar, datorită capacității noastre de a transpira, suntem cu siguranță cei mai perseverenți.„

Am citit cartea profesorului Smil tot citând din ea oamenilor din jurul meu, pentru că este o adevărată revelație a lumii mileniului trei, care panoramează multiple domenii realizând corelații între cifre, situații, politici și strategii care aparent nu par conectate, dar care literalmente ne guvernează prezentul și viitorul.

Confiteor, Jaume Cabrė

Confiteor (Mărturisesc) este o carte strălucită despre propagarea silențioasă, transgenerațională, a Răului. Un almanah teribil al faptelor rușinoase pe care le trecem sub tăcere, acceptăm și reiterăm sub pretextul lipsei alternativei. O poveste de dragoste desăvârșită prea târziu și un elogiu adus rarelor și prețioaselor prietenii de-o viață.

Merită să trăim azi, doar ca să putem citi și poate învăța ceva despre iluziile care ne conduc faptele, dintr-o carte ca asta. Nu doar subiectele lui Cabré sunt delicate și sclipitoare, ci și frazarea, stilul vertiginos în care te suie și coboară neașteptat din zecile de povești care se întretaie în lumea erudită și bogată din Confiteor.

Exist, exist, exist, Maggie O’Farrell

Mărturia minunatei Maggie despre întâlnirile ei cu moartea este așa de bine scrisă încât, dac-ai avut experiențe (cvasi)similare, te vei simți teribil de răvășit, dar și îmbrățișat de un seamăn îndelung așteptat.

Pornind de la citatul din Clopotul de sticlă al Sylviei Plath, care dă titlul cărții, scriitoarea își traversează corpul asemenea unui aparat de rezonanță magnetică care investighează lent, în profunzime, fiecare parte, în căutarea anomaliilor și posibilelor pericole la adresa întregului. Capul, gâtul, abdomenul, plâmânii, sistemul circulator și fluxul sangvin sunt câteva titluri ale capitolelor în care Maggie O’Farrell se destăinuie, într-o spovedanie plină de farmec, umor și suspans, până în intimitatea cea mai profundă, de la carne și os la frică și izbândă.

Dragă nemernicule, Virginie Despentes

Un roman – eseu inteligent, cumpătat și foarte folositor despre efectele autoîndreptățirii și ale cancel – culture

Abil camuflat într-un schimb de scrisori inteligent, profund și ireverențios, romanul lui Despentes te mută succesiv din poziția victimei, în cea a agresorului, apoi în cea a observatorului, pentru a desluși posibile indicii de răspuns la dificila întrebare: Când poate considera victima unui abuz că a primit compensație pentru suferința ei?

O tânără hărțuită de șeful ei (scriitorul), o actriță “ieșită din scenă” și un scriitor însingurat și anulat public de scandalul hărțuirii se confruntă și străduiesc să dea o altă direcție vieților lor, după ce acestea au ajuns subiect de dezbatere publică.

Ce văd păsările, de Iulia Gherasim

Un volum de povestiri inedit, care rămâne cu tine, dincolo de timpul care șterge tot ce nu e esențial

Scriitura Iuliei e originală, are zvâc, farmec aparte și finaluri abrupte. Am remarcat un personaj care revine – tatăl – și un tip de relație, cu fiica, în care primul insistă să-și colonizeze fata cu preocupări de bărbat, cultul pentru mașini, pescuit, avioane de luptă. Ca și cum ar vrea să crească, să educe un băiat care nu s-a (mai) născut. Sau poate fata vrea să fie ca tata, cine știe?

Povestirile din Ce văd păsările au, fiecare, un ceva care revine ca un refren – o frază scurtă care se aude uneori surd, în fundal, alteori sonor. Mi-a plăcut tehnica, e ca și cum textul are și o coloană sonoră originală.

Despre restul lecturilor din anul trecut, în curând sau, pentru cele despre care am scris deja (Confiteor, Colibri, altă bijuterie literară, Exist, exist, exist, Mereu cu gândul la ea sau Ne vedem în august, în pagina cu Recenzii. Spor la răsfoială în 2025, să vă găsească acele cărți care vă vor aduce bucurie, dezlegări și regăsiri, zbucium dulce -amărui!

Dă-i înainte cu Răsfoiala

TOP Bestsellers cărţi de ficţiune în România în 2024

RETROSPECTIVĂ Ce am citit în 2024: lista lui Realdo

TOP Cele mai bine vândute cărţi de nonficţiune România 2024