RECENZIE Gândire rapidă, gândire lentă, Daniel Kahneman

Doamnelor și domnilor, Daniel Kahneman și “Gândire rapidă, gândire lentă.”

Daniel Kahneman este un psiholog israelian care a primit Nobelul pentru economie comportamentală. A formulat ceea ce acum sunt cunoscute ca biasuri cognitive, respectiv predispozițiile care determină modul în care luăm decizii, mai ales în situații care comportă riscuri. Cercetările sale sunt sumarizate în “Gândire rapidă, gândire lentă.”

Ghid de identificare a deciziilor proaste

Cartea lui Kahneman îți ridică sprâncenele și mii de întrebări, dar îți dă puține soluții. Asta pentru că e teribil de greu să oprești automatisme ale creierului care s-au format în ani de “practică”. Este uimitor să descoperi în carte că inclusiv analiștii de profesie sau profesori universitari precum autorul însuși iau decizii teribil de proaste din cauza acestor automatisme ale gândirii și a unui foarte redus control al deciziilor așa-zis raționale.

Sistemul de “gândire rapidă” este foarte eficient și tocmai de aceea ne-am obișnuit să cerem primul răspuns de la el. Probabil că asta e lecția cea mai importantă cu care pleci din carte: ai grijă la care gândire apelezi – mai ales când decizia e una foarte importantă! Dă-ți timp, consultă oameni care se pricep mai bine ca tine, vezi cum au făcut alții care au făcut bine, nu te lăsa influențat de context sau de persoane care nu ar trebui să determine decizia ta.

Datorită cantității mari de date științifice pe care le menționează și la care face referire, ai crede că nu este o lucrare scrisă pentru noi, oamenii obișnuiți. Poate nu e, în sensul că este cu siguranță mai utilă profesional, decât personal. În special pentru cei care-și doresc să facă evaluări mai bune ale oportunităților viitoare, să planifice realist și eficient, să creeze bugete în conformitate cu realitatea și să conceapă termene de livrare ancorate în date statistice la zi. Dar ți-ai face o mare defavoare s-o lași specialiștilor. E o lectură utilă pentru oricine vrea să fie conștient de resorturile care ne influențează deciziile și alegerile, pentru că nu puține dintre ele sunt cel puțin superficiale, dacă nu complet greșite.

Dacă vreți un scurt rezumat, cam acestea sunt principalele idei despre cartea lui Daniel Kahneman. Avem două “sisteme” cu care gândim atunci când remarcăm că acțiunile noastre viitoare comportă riscuri. Unul se grăbește și ia decizii pripite (gândirea rapidă), al doilea se bazează prea mult pe primul și nu se grăbește să-l contrazică (gândirea lentă).

Ce putem face? Să citim cartea și să aflăm că:

• ne lăsăm prea ușor prostiți de formulări și cifre tendențioase,
• tindem să confundăm persoane cunoscute cu persoane pricepute
• ne bazăm prea mult pe datele prezentului (ce e acum aici) și uităm să cerem (analizăm) alte date care să ne ofere o perspectivă mai largă
• ne credem supracompetenți, fiindcă e mai plăcut așa, decât să ne suspectăm măcar uneori de competențe și puteri limitate
• ne e atât de groază să pierdem, încât uneori pierdem mai mult căznindu-ne să nu pierdem deloc
• ne amintim mai degrabă amintirea decât faptele petrecute (ceea ce poate fi dezavantajos în asumarea riscurilor “sănătoase”)
• vedem cauze acolo unde ar trebui să căutăm statistici ș.a.m.d.

Poate știind mai multe despre noi vom reuși să trăim mai bine. Și în loc de un telefon nou, vom da banii pe un curs de formare. În loc să ne îmbulzim la superofertă, vom aștepta o vreme să vedem dacă e reală, dacă decizia de cumpărare a fost un impuls sau reprezintă o nevoie reală. Poate în loc să facem estimări după ureche, vom căuta date și îi vom întreba pe alții, mai pricepuți, pe specialiști, pe medici etc.

Poate vom răspunde la întrebări care ne sunt adresate și nu le vom înlocui cu altele mai ușoare (nerăspunzând astfel la primele întrebări), poate când cerem alte opinii le vom lua realmente în seamă și – cel mai important – poate îi vom da credit și eului nostru experiențial (cel care trăiește ce trăim) și nu vom lăsa amintirile să ne spună cum am trăit.

Salutări, răsfoitori!