Zilele trecute am dat întâmplător peste mărturia lui Ernest Hemingway despre miracolul literaturii și felul în care ea apropie străini în moduri mereu uimitoare. Literatura ne poate duce într-o stare de intimitate atât de perfectă cu cei despre care citim, încât ni se întâmplă adesea să simțim că suntem unul și același cu naratorul sau cu personajul. Cuvintele lui Hemingway m-au inspirat să caut alte mărturisiri ale scriitorilor lumii – despre motivele pentru care scriu și menirea literaturii.
Am adăugat fragmentelor, pentru autorii care au publicat volume de memorii și / sau eseuri despre persona lor literară și aceste cărți, pentru cititorii care vor să aprofundeze.
De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Svetlana Aleksievici (Nobel pentru Literatură)
„Văd lumea în voci, în culori. De la o carte la alta, eu mă schimb, subiectele se schimbă, dar firul narativ rămâne același. Este firul narativ al oamenilor pe care am ajuns să îi cunosc… Cu mii de voci pot crea – cu greu ai putea numi asta realitate, deoarece realitatea rămâne insondabilă – o imagine a timpului meu, a țării mele…
Totul formează un fel de mică enciclopedie, enciclopedia generației mele, a oamenilor pe care am ajuns să îi cunosc. Cum trăiau ei? În ce credeau? Cum au murit și cum au ucis? Și cât de mult au căutat fericirea fără să fi reușit să o atingă?”
Ernest Hemingway
„Toate cărțile bune se aseamănă prin faptul că sunt mai adevărate decât dacă s-ar fi întâmplat cu adevărat și, după ce ai terminat de citit una dintre ele, vei simți că totul ți s-a întâmplat ție și devine al tău: binele și răul, extazul, remușcările și durerea, oamenii și locurile și cum a fost vremea. Dacă reușești să ajungi astfel încât să poți oferi asta oamenilor, atunci ești scriitor.”
Isabel Allende
Petrec zece, douăsprezece ore pe zi singură într-o cameră, scriind. Nu vorbesc cu nimeni. Nu răspund la telefon. Sunt doar un mediu sau o unealtă a ceva ce se întâmplă dincolo de mine, a vocilor care vorbesc prin mine. Creez o lume care este ficțiune, dar care nu-mi aparține. Nu sunt Dumnezeu; sunt doar un instrument.
Abdulrazak Gurnah (Nobel pentru Literatură)
Uneori mă gândeam la ceva sau aveam o stare proastă. Afară plouă și ești obosit după atâta învățat, care nu se mai termină, rămâne acolo cu tine, te așteaptă și totul pare a fi putred. Iar apoi scrii despre asta și te simți bine, pentru că ai scris despre acea nefericire. Este foarte diferit acel tip de scriere de cel pe care îl practici atunci când știi că cineva va citi. Și în plus este cineva care nu te cunoaște. Nu e ca atunci când te citește un prieten sau mama. Ar putea fi oricine și cel mai probabil va fi oricine. Și atunci faci ceva care într-un fel este ceea ce se cheamă să aspiri, să dai formă unei opere de artă. Chiar dacă la momentul respectiv nu o vei numi astfel. Faci ceva care va supraviețui propriei expuneri.
Citește mai mult în interviul acordat de către laureatul Nobel pentru Răsfoiala, la ediția FILIT de anul trecut.
Margaret Atwood
Scrisul este ca o partitură muzicală în sensul că reprezintă semne negre pe o pagină… Scrisul este recreat de fiecare dată când cineva îl citește. Cititorul este ca violonistul… Nu poți prezice cine va fi fiecare cititor. Nu ești întotdeauna prezent atunci când cititorul citește cartea ta.
În general, cititorilor nu le place să li se țină predici, nu pentru că nu ar avea simțul moral, ci pentru că le place să se hotărască singuri, iar dacă nu le oferi tu o morală, o vor găsi singuri. Întotdeauna o fac.
Mircea Cărtărescu
“Pentru mine a scrie înseamnă a trăi. Asta îmi ajunge. Nu ştiu dacă mă protejează ceea ce scriu, dacă scriu dintr-un sentiment de vulnerabilitate personală. E posibil, dar nu mă preocupă lucrul acesta. Ceea ce mă preocupă pe mine este să las acea putere, care mă acaparează în momentul în care scriu, să o las liberă, să o las să acţioneze, să funcţioneze.”
Citește mai mult despre viziunea lui Mircea Cărtărescu asupra rolului literaturii în viețile cititorilor aici.
Ian McEwan
Cred că este un mod de a ne juca cu cele mai mari temeri în luxul sufrageriilor proprii. În cele din urmă, vrem să explorăm condiția umană. Știm că suntem capabili nu numai de o mare dragoste, curaj, sacrificiu și bunătate, ci și de o cruzime incredibilă.
*
Nu mai este o meserie; este un mod de a fi. Și să nu mai fac asta ar însemna să nu mai exist, cred. Pur și simplu îți intră pe sub piele. Nu mai poți trăi fără scris.
Annie Ernaux (Nobel pentru Literatură)
Nu orgoliul plebeu m-a motivat să scriu (deși, odată ce am spus asta…), ci dorința de a folosi „eu”-ul – o formă deopotrivă masculină și feminină – ca instrument de explorare care captează senzații: cele pe care memoria le-a îngropat, cele pe care lumea din jur continuă să le ofere, pretutindeni și tot timpul. Dar în ce scop? Nu pentru a-mi povesti viața și nici pentru a mă elibera de secretele ei, ci pentru a descifra o situație trăită, un eveniment, o relație romantică și a dezvălui astfel ceva ce numai scrisul poate da naștere și poate transmite în conștiința și memoria altora. Cine ar putea spune că dragostea, durerea și doliul, rușinea nu sunt universale?
Citește discursul scriitoarei, la primirea Premiului Nobel pentru Literatură.
Haruki Murakami
Cred (sau sper) că sensibilitatea mea – liberă și naturală se află în miezul romanelor mele. Asta este ceea ce m-a stimulat să scriu. Motorul meu, cum ar veni. Cred că o bucurie bogată și spontană este rădăcina oricărei expresii creative. La urma urmei, ce este originalitatea, dacă nu forma care rezultă din impulsul natural de a comunica celorlalți acel sentiment de libertate, acea bucurie nestăpânită?
Arundhati Roy
Casa literaturii este construită de scriitori și cititori. Este un loc fragil în unele privințe, dar indestructibil. Când se strică, noi îl reconstruim. Pentru că avem nevoie de adăpost. Îmi place foarte mult ideea de literatură care este necesară. Literatura care oferă adăpost. Adăposturi de toate felurile.
*
Un romancier nu poate păstra lumi discrete. Treaba ta este să le izbești una de cealaltă.
John Steinbeck (Nobel pentru Literatură)
Literatura este efortul inepuizabil de a transforma viața în ceva real.
Iată ce cred eu: că mintea liberă și răscolitoare a ființei umane este cel mai valoros lucru din lume.
Dă-i înainte cu Răsfoiala
Top cele mai faimoase distopii din literatura universală
NOUTATE Salteaua de piatră. Nouă povești malițioase, Margaret Atwood
rasfoiala.com 
Un gând despre “INEDIT 11 scriitori definesc literatura și menirea ei. Atwood, Hemingway, Ernaux, McEwan, Murakami și alții.”