La Teatrul Odeon, într-o seară de început de martie, sala plină de cititori a întâmpinat-o cu aplauze pe Narine Abgarian. Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction, a promis încă de la început o întâlnire caldă, pe măsura literaturii Narinei, una dintre cele mai îndrăgite scriitoare contemporane din străinătate pentru publicul român.
Promisiunea s-a adeverit repede. Am râs, am căzut pe gânduri, am aplaudat în neștire și, pentru mai bine de un ceas, ne-am simțit mai apropiați unii de ceilalți, datorită mărturisirilor sincere și pline de umor unei Narine Abgarian care a răspuns cu dezinvoltură și simplitate întrebărilor moderatorului Marius Constantinescu – scriitor și jurnalist cultural.
După ce actriţa Ioana Mărcoiu a interpretat un fragment înduioșător din cel mai recent tradus roman al Narinei Abgarian, Oameni care vor fi mereu cu mine, moderatorul şi autoarea au conversat despre contextul global, memorie, copilărie, felul în care poveștile pot păstra vie o lume dispărută și, nu în ultimul rând, despre puterea literaturii de a aduce oamenii împreună. A fost savuroasă Narine, așa că, deși nu planificasem să facem asta, ne-am grăbit să notăm pentru cititorii Răsfoiala câteva dintre gândurile, credințele și sentimentele ei.
La eveniment au fost prezente și traducătoarele cărților Narinei, Luana Schidu și Anca Irina Ionescu, iar traducerea simultană din limba rusă a fost asigurată de Anton Breiner.
De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
„Toate poveștile mele sunt despre oameni care au existat cu adevărat”
Întrebată despre contextul războiului care în ultimii ani a devenit un eveniment global care ne afectează pe toți, Narine a spus:
Politicienii bătrâni au consumat viețile noastre, iar acum vor să consume și viețile copiiilor noștri. Ce pârghii avem? Sentimentul de victimizare distruge societatea și trebuie combătut. Cum poți răspunde durerii? Cu bucurie, cu fapte bune care ne fac să mergem mai departe, să continuăm să trăim.
Pentru Narine Abgarian, cărţile şi poveştile despre oameni şi vieţile lor ascund întotdeauna taina prin care putem să ne învingem fragilitatea şi să supravieţuim, încă o zi şi încă o zi. Cărţile vindecă traume, întăresc empatia, construiesc punţi în spaţiu şi timp:
Literatura anulează timpul. Nu ai nevoie de vreun portal special. Iei cartea în mână și ajungi în alt timp, în altă lume. Arta, filmele, cărțile ne readuc în starea de liniște.
Cărţile sunt un interlocutor care te ajută să găsești drumul înapoi către tine însuți.
Atunci când Marius Constantinescu a întrebat-o despre rolul femeilor în literatură și în viață, scriitoarea a răspuns, în primă fază pe un ton serios, apoi pe măsură ce povestea despre relația cu soțul, a început să glumească despre diferențele de gust din cuplu:
Omenirea a supraviețuit datorită femeilor.
Nu e sexism ce spun acum. Dacă noi nu eram, cel mai probabil bărbații s-ar fi otrăvit cu ceva, ar fi mâncat ceva stricat. Dar asta, bineînțeles, doar dacă nu s-ar fi omorât unii pe alții înainte, într-un război.
Suntem îngerii voștri păzitori. Poate că uneori vorbim prea mult, poate că uneori vorbim prea tare, poate că vă deranjează că nu vă lăsăm să vă tăvăliți în noroi, dar trebuie să ne răbdați în continuare.
Dar aș vrea să subliniez că nu doar bărbații sunt victimele femeilor, ci și invers. Eu, de exemplu: Eu m-am căsătorit cu un intelectual. E un om deștept, mai deștept decât mine. Nu vă puteți imagina cum mă chinuie cu muzica lui simfonică. Îi place și muzica de orgă! Sunt obligată să ascult Wagner de cinci ori pe săptămână, un chin. (râde, la fel și noi în sală) Cine poate să muncească la un document important ascultându-l pe Wagner…?
În această simbioză trăim noi, femeile și bărbații, iar eu sunt fericită că avem astfel de bărbați, care nu ne lasă deloc să ne relaxăm.
Gen: Ficțiune Autoare: Narine Abgarian Traducătoare: Luana Schidu Editura:Humanitas Fiction Colecția: Raftul Denisei An apariție: 2025 Editie: Necartonata Format: 200 x 130 mm Nr. pagini: 288
Aveți în memorie o colecție de femei care v-au inspirat?
Primul meu job, atunci când am ajuns la Moscova a fost la o casă de schimb valutar. Eram atât de tânără și neștiutoare, încât șefa mea, o femeie care putea să bea o sticlă de votcă pe parcursul unei zile și să funcționeze absolut perfect la serviciu, mi-a spus:
“N-are nimic dacă ești proastă, trebuie să asculți de mine, iar eu o să am grijă de tine.”
Și așa a făcut, iar eu îi sunt recunoscătoare. Aș vrea să devin și eu o astfel de femeie pentru cineva.
Berd înseamnă în limba armeană castel, fortăreață … Este literatura dumneavoastră o fortăreață, o formă de apărare împotriva invaziei contemporanului?
Cred că și în satele românești, dacă vei căuta ai să găsești niște bătrânele asemenea celor din Berd-ul meu natal. Au o formă încovoiată, pentru că ele nu mai pot sta drepte. Au un băț și, pe raza acelui băț, nimeni nu scoate un cuvânt, pentru că altfel ia bataie. Nu te pui cu ele.
Bătrânii sunt oamenii cei mai apropiați de ceruri și trebuie să ținem la ei. Mi-aș dori să inventăm pentru ei un cuvânt nou, tandru, ca să le nu mai spunem femeilor mai în vârstă Babuska.
Cine v-a încurajat să credeți în literatura dumneavoastră?
Editorul meu care a crezut în mine. El mi-a spus că trebuie să public Maniunea. După ce a apărut cartea, m-a sunat si a zis: Narine, tot tirajul a fost vândut. Era șocat, pentru că deși credea în mine și credința lui avea limite. Apoi mi-a spus:
Acum trebuie să te așezi ca să scrii continuarea.
Gen: Literatură pentru copii / adolescenți Autoare: Narine Abgarian Traducător: Anca Irina Ionescu Editura:Frontiera An apariție: 2024 Editie: Necartonata Format: 200 x 130 mm Nr. pagini: 432
„Scriitorul e un om fericit. El poate să mintă și nu pățește nimic, i se iartă totul”
Am fost un om nesigur, am rămas un om nesigur, dar mă accept așa cum sunt. Cred că să ai incertitudini e ceva bun. Când începi să te placi pe tine prea mult, înseamnă că ceva este în neregulă. Nesiguranța e creatoare, e cea care te împinge, e motorul schimbării și al dezvoltării.
Sfat pentru scriitorii începători
Întotdeauna după ce ați terminat de scris, tipăriți pentru a reciti, pentru că pe hârtie totul se vede altfel!
rasfoiala.com 