21 de femei din Roma Antică este în top cele mai bune cărți recenzate pentru Răsfoiala în acest an, deopotrivă datorită extraordinarei Emma Southon, traducătoarei Smaranda Nistor și lecturii captivante a Iuliei Verbancu – pentru Audiotribe.
Cartea a apărut în colecția Raftul Roz a editurii Nemira, pe care am salutat-o cu multă bucurie la momentul lansării, în luna martie. Cu atât mai mult acum, când am trecut prin câteva lecturi de pe raftul feminin, vă încurajez să căutați aceste cărți foarte faine. Începând, dacă vreți, cu această istorie revizionistă, care aduce pe scena întemeierii Romei și constituirii Imperiului Roman 21 de femei de neuitat, înfățișând lumea romană așa cum a fost, nu cum au comandat conducătorii ei bărbați să fie imortalizată de angajații lor, bărbați și ei.
De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Ar fi existat Roma fără femei?
Este, firește, o întrebare ironică și retorică, dar una importantă, printre primele la care răspunde volumul uimitor de bine documentat al scriitoarei britanice. Pornind de la această întrebare aparent simplă, înainte de a descoperi răspunsul, începi să realizezi cât de absurdă a fost omiterea femeilor care au influențat decisiv politica și societatea română. Mic spoiler în ton cu vocea narativă:
Nu, nu prea se poate întemeia o societate doar cu bărbați. Oricât de ar fi eroici ar fi ei.
În schimb, se poate întemeia alături de femei. Femei din toate clasele sociale, pe care începem să le cunoaștem, capitol după capitol, și să dobândim datorită lor o imagine mai bogată, mai realistă despre Roma și Imperiul Roman. Intitulate după figurile feminine recuperate din istoria care n-a ajuns în manualele de istorie, capitolele sunt structurate să analizeze personalitatea căreia îi este dedicat, dar, cel mai important, textele antice care o menționează. Scriitoarea folosește multiple surse originare, primii arhivări ai romanității – Tacitus, Plinius cel Bătrân, Cicero etc, pe care cel mai adesea le contestă, cu acte, le reașează într-un spațiu al neutralității și le ia peste picior, pentru dezinformare.
21 de femei din Roma Antică este o carte cu un umor savuros, care – mai ales în varianta audio – îți lasă impresia unui show foarte bun de standup comedy. Dincolo de datele istorice uluitoare despre viața romanilor, o să vă distrați cum rareori vi s-a întâmplat citind o carte de știință. (Pentru că aceasta chiar e o carte de știință, nu un elogiu scris la comandă, pe arginți, așa cum, veți afla, sunt incredibil de multe “istorii” despre mai marii Romei.)
Umorul scriitoarei este susținut de inteligența evidentă, de rigurozitatea admirabilă a cercetătoarei care desface miturile despre bravii și, până la această carte, respectabilii conducători romani și restabilește faptele așa cum au fost – adesea de neînțeles, jalnice, mizerabile, conduse de cultul personalității și, din păcate pentru femei, devastator de misogine.
Dar, în carte sunt vaste pasaje în care n-ai ghici că naratoarea e femeie. Este unul dintre motivele pentru care este un material foarte valoros pentru cititori și cititoare. Nu adoptă tonul revanșard, jalnic din unele cărți cu titluri și misiune feministe. (Apropo de asta, titlul original: O istorie a Imperiului Roman în 21 de femei.)
Deși ironizează omisiunile și exagerările ridicole ale “istoricilor” vremii, obiectivul rămâne strict acela de a înfățișa o societate romană conformă realității. Southon nu revizuiește istoria pentru a inventa eroine sau pentru a face justiție pentru femei (deși în multe cazuri e inevitabil), ci ca să re)descopere cum s-a creat cu adevărat Imperiul Roman, cine sunt fondatorii lui neștiuți, figurile din umbră care i-au schimbat din anonimat orientare, obiceiuri, orânduiri și finalmente religia.
De data asta fără să ocolim femeile, dar nici marii bărbați inglorioși despre care s-a scris puțin sau părtinitor.
| PROMOȚIILE ZILEI | |
 | Outlet de carte -83% |
 | Până la -20% la cărțile Cartier |
 | -40% REDUCERI |
 | -15% EXTRA la o selecție de titluri |
 | Raftul cu prețuri superprietenoase |
 | Plouă cu reduceri până la – 90% |
Istoria nu se face doar cu armele, ci și cu faptele nescrise de după ele.
Istoria Romei de Southon iese din tiparul instituit de scribii mereu de sex masculin ai împăraților romani și caută – la aceleași surse și dincolo de ele – nume, evenimente și perspective omise. Căci istoria se întâmplă femeilor și bărbaților în aceeași măsură și este cu mult mai mult decât consemnarea măreției.
Poveștile de viață ale celor 21 de femei reconstituie o istorie a Romei diferită, de la fondarea ei în 753 î.Hr. și până la căderea ultimului împărat roman în 476 d.Hr. Veți descoperi personaje, multe emblematice pentru Roma, despre care nu ați auzit niciodată. Nici ele – cu anumite excepții – nu respectă norma care a imortalizat doar figuri crude, tiranice, eroice sau ale căror reușite au reconfigurat lumea de altădată. Sunt soții, vestale și lucrătoare sexuale, sunt patroane de afaceri și poete, prietene și sfinte. Doar patru sunt conducătoare sau afiliate împăraților și implicate în Treburile Cetății.
Fiecare ne dezvăluie o față nouă, diferită a Imperiului Roman, pe măsură ce s-a dezvoltat de la statutul de oraș beligerant format din mercenari fără căpătâi (n-ați mai auzit asemenea răutăți despre Roma, nu-i așa?) la un imperiu transcontinental, iar apoi s-a fărâmițat în state beligerante. De la republică politeistă la monarhie care-și venerează împărații și finalmente la superputere creștină.
Southon scrie despre faptele și evenimentele pe care primii “oameni de știință” (veți râde cu lacrimi la unele pasaje absolut fantasmagorice debitate de așa zișii istorici) le-au etichetat domestice, de subtext, ocazional triviale sau “murdare” și, deci, inutil de consemnat.
| PROMOȚIILE ZILEI | |
| Outlet de carte -83% |
| Până la -20% la cărțile Cartier |
| -40% REDUCERI |
| -15% EXTRA la o selecție de titluri |
| Raftul cu prețuri superprietenoase |
| Plouă cu reduceri până la – 90% |
Nu îmi permit să dezvălui prea mult, dar trebuie să vă spun măcar despre trei dintre femeile din Roma Antică care vor rămâne mereu cu mine în urma acestei lecturi.
Prima este Hersilia, căreia o istorie cinstită, i-ar fi dat titlul binemeritat de figură proeminentă a romanității timpurii, căci datorită ei au încetat războaiele dintre Sabini și romani. A doua este Perpetua, una din primele martire creștine, o tânără de vița nobilă care a ales moartea înaintea unui gest simplu de fațadă, prin care și-ar fi negat creștinătatea. Este unul dintre capitolele care m-a uimit cel mai mult, pentru că ne arată o perspectivă nouă asupra începuturilor creștinătății și asupra ideii de sfânt. Una aflată dincolo de mistificări, una pe care noi, cei crescuți în credința ortodoxă, nu o putem dobândi decât din astfel de texte, care n-au fost scrise în numele bunului Dumnezeu.
Zenobia, care se descrie drept femeie romană, deși era de origine siriană, merită admirată pentru diplomația, forța și abilitatea cu care a reușit să-și mențină statutul social și politic după moartea soțului, consul Roman. Pentru că cine se aseamănă se adună soția lui Odenatus, care și-a arogat titlul de cârmuitor, a hotărât – în lipsa cuiva care să o conteste – că este regină a Palmiriei, parte din imperiul Roman:
Legiunile de la Dunăre au ripostat cu anunțul că Aurelian – omul lor – era împăratul și să-l ia dracu de Senat (n.r. Roman). Conflictul intern a adăugat o dimensiune complet nouă a stresului pentru imperiu și Zenobia a profitat de distragerea atenției, preluând controlul asupra încă unei provincii. Cu mare repeziciune și minimum de tevatură, Zenobia a adunat o armată de șaptezeci de mii de sirieni (“de barbari”, ca să cităm pe altcineva care nu sunt eu) și a atacat provincia învecinată a Arabiei romane, mai precis a atacat orașul – capitală Bostra, unde își avea garnizoana Legio Tertia Cyrenaica, zdrobindu-i fără drept de apel pe romani, cu templul lor cu tot.
Dacă soldații regiunii se aflau efectiv acolo, nu se știe foarte sigur, dar există o inscripție ciuntită pe templul închinat lui Jupiter Hamon, care consemnează că templul a trebuit să fie reconstruit după ce dușmanii palmirieni l-au distrus. Zenobia și generalul ei Zabdas și-au condus armata întâmpinând minimum de rezistență și provocând minimum de pagube, preluând controlul asupra ei în doar câteva luni și ridicând câteva întrebări despre ce mama naibii era în capul lor. Până în acest punct, strategia Zenobiei semăna foarte mult cu cea a răposatului ei soț. Se prezenta pe sine ca o subordonată și fără nicio pretenție la puterile romane. Se numea pe sine regină, Basidia, și femeie de rang senatorial, dar nimic care să-l deranjeze serios pe un împărat roman sau care să pară uzurpare a autorității lui legale.
Mai rămân puțin în sfera personalităților care formează galeria grozavă de femei romane; apropos, majoritatea nu erau romane – vă dați seama!, ci născute în diverse alte regiuni cucerite de Imperiu. Unul dintre cele mai importante atuuri ale cărții este selecția deosebită pe care a făcut-o scriitoarea. Ea contribuie la formarea perspectivei cuprinzătoare, uimitoare și deconcertante a istoriei Romei. Alegând să nu povestească (doar) despre femei din preajma împăraților și liderilor, despre cele care s-au sacrificat pentru ei sau pentru idealurile mărețe, scriitoarea reușește dificila misiune de a readuce la viață, uneori cu inedite detalii, alteori cu cele mai crude nedreptăți petrecute femeilor, o Romă ascunsă, mult mai omenească, mai frumoasă astfel decât imaginea ei cosmetizată pentru posteritate.
Când eram studentă, am avut o materie care se numea istoria mentalităților. A fost unul dintre cursurile mele preferate, susținut de profesorul Alexandru Ofrim. Primul care mi-a dezvăluit că istoria n-a fost niciodată a conducătorilor, a unui loc anume sau a unui stat, a anilor întemeierii și decăderii, ci o sumă fascinantă de oameni, evenimente și lucruri care se petreceau în simultaneitate, care schimbau societatea la fel de profund, de substanțial ca foametea sau războiul. De aceea, o carte ca 21 de femei din Roma antică este o recuperare inestimabil de prețioasă a unei lumi aproape șterse din anale de convingerile patriarhale ale istoricilor de altădată, o călătorie formidabilă în lumea de dincolo de numele masculine care au vrut să și-o însușească.
Gen: Istorie, Non-ficțiune
Autor: Emma Southon
Editura: Nemira
Colecția: Raftul Roz
An apariție: 2026
Editie: Necartonată
Format: 200 x 130 mm
Nr. pagini: 376
Dă-i înainte cu Răsfoiala
Recenzie Ultima carte, de Marian Coman. Ne vedem la capătul poveştilor
BOOKFEST Stephen King, Patrick Stewart și Matt Haig printre noile apariții Nemira la Bookfest 2026
Descoperă mai multe la rasfoiala.com
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
