Discurs Nobel, László Krasznahorkai: „Mulțumesc fratelui meu, căci purtându-mă pe umerii lui, mi-a arătat că există o altă perspectivă asupra lumii”.

Scriitorul maghiar László Krasznahorkai, laureat Nobel pentru Literatură 2025 „pentru opera sa captivantă și vizionară care reafirmă puterea artei în mijlocul terorii apocaliptice,” a avut un discurs inedit la primirea premiului, în cadrul ceremoniei oficiale.

În locul obișnuitei călătorii prin memorie, istorie și societate, invocată de cei mai mulți dintre cei care au primit trofeul Nobel, Krasznahorkai a ales să-și transforme discursul într-unul neconvențional de mulțumire, adresat deopotrivă naturii, familiei, prietenilor, curentelor culturale, cântăreților și autorilor care l-au influențat și format ca om și artist.

O remarcabilă declarație de apartenență la ceva mai mult decât identitatea, puterea și inspirația individuale, la arta care transcende artistul și limitele sale fizice și temporale. O formă de smerenie admirabilă. Asemenea literaturii sale.

libris.ro

De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.

Mulțumesc lui Franz Kafka, al cărui roman “Castelul” l-am citit la 12 ani, și astfel soarta mea a fost pecetluită.

Discursul lui László Krasznahorkai în limba engleză, la primirea trofeului Nobel.

Traducere de Claudia Tokacs

Mulțumesc tuturor traducătorilor și editorilor mei. Mulțumesc clădirii Academiei suedeze și dulcii lumini care cădea peste acea încăpere, chiar în timp ce se lua decizia finală de acordare a premiului Nobel pentru literatură din acest an.

Și trimit mulțumirile mele Unchiului Kerekes, paracliser al bisericii ortodoxe românești din Gyula și cizmar, care nu se mai află în rândul celor vii, întrucât ora exactă a morții sale a sosit. Ofer mulțumirile mele prietenului meu Jóska Pálník, care în 1960, stând pe a doua treaptă a trambulinei acvatice, mi-a spus cum se fac copiii, iar eu, sub apăsarea acestei grave revelații, mi-am dorit să mor.

Îi mulțumesc lui Franz Kafka, al cărui roman “Castelul” l-am citit la 12 ani, ca să fiu primit în cercul de prieteni al fratelui meu, care era cu șase ani mai mare ca mine, și astfel soarta mea a fost pecetluită.

Le mulțumesc primelor 31 de fete de care m-am îndrăgostit fatal, în special Martei Klinkovics. Lui Ernő Szabo și lui Imre Simonyi,  poeți necunoscuți ai locului meu natal, Gyula, pe care i-am admirat mereu și care au purtat admirația mea așa cum face un bărbat vajnic. Lui Peter Hájnoczy, cel mai pătrunzător autor de proză scurtă ungar, care a cedat luptei cu fantasmele sale și de aceea nu se mai află printre cei vii. Mulțumesc artiștilor clasici ai Greciei, Renașterii italiene, poetului maghiar Attila care a scos la lumină puterea magică a cuvintelor. Lui József lui Fiodor Mihailovici Dostoievski și fratelui meu mai mare care adeseori mă punea pe umerii lui și astfel mă purta de la grădiniță, motiv pentru care am fost veșnic recunoscător, întrucât mi-a arătat că poate fi și o altă manieră în care te poți privi lumea din jur, nu doar cea care ți-a fost dată. 

Lui William Faulkner. Orașului Kyoto. Lui Thomas Pynchon, prieten drag căruia îi sunt profund îndatorat. Pentru Divina, lui Johann Sebastian Bach.

Lui Patti Smith care este avertizarea eternă că niciodată nu ar trebui să te predai nimănui.

PROMOȚIILE ZILEI
LIB2OCITESC cupon reduceri
Până la -75% Humanitas & Humanitas Fiction
-40% REDUCERI
-15% EXTRA la o selecție de titluri
Raftul cu prețuri superprietenoase
Transport gratuit

Vocilor lui Agnes Baltsa, Natalie Dessay, Jennifer Larmor, Monserrat Caballe, Teresa Berbanza, Emma Kirkby.

Lui Bela Tarr, care a creat culori prin eliminarea lor, deoarece în filmele sale extraordinare a încercat să vorbească ca un păcătos care, în ciuda păcatelor sale, trebuie iubit. Lui Allan Ginsberg, prietenul care nu mai este în rândul celor vii, căci vremea morții sale a venit. Literaților din China imperială. Lui Max Seebald, marele scriitor care nu se mai află în rândul celor vii, căci a privit stăruitor și pentru prea multă vreme la un singur fir de iarbă, pe o pășune. 

Ultimului lup din Extremadura. Naturii care ne-a fost dată. Prințului Siddhartha. Limbii maghiare. Lui Dumnezeu.

“Ultimul lup” este o nuvelă autobiografică (netradusă în limba română) care spune povestea unui profesor de filozofie. El este angajat din greșeală să scrie adevărata poveste a ultimului lup din Extremadura, o regiune aridă a Spaniei. Experiența sa dezolantă îi este relatată într-o singură frază fluviu unui barman vădit plictisit, într-un bar mohorât din Berlin.

Despre László Krasznahorkai

Susan Sontag l-a numit pe Krasznahorkai „maestrul apocalipsei” în literatura contemporană. Scriitorul maghiar este cunoscut pentru scrierile sale melancolice și distopice. Magician al fanteziei uimitoare, scenelor onirice și al caracterizărilor grotești, descrie cu măiestrie lupta brutală dintre ordine și haos.

Este câștigătorul unor importante premii în Ungaria și în străinătate, printre care Man Booker International Prize, Best Translated Book Award, National Book Award for Translated Literature sau Europäischer Literaturpreis.

Laureatul Nobel pentru Literatură de anul acesta este unul dintre cei mai cunoscuți prozatori și scenariști maghiari contemporani. A absolvit filologia cu o teză despre opera scriitorului Sándor Márai și, după definitivarea studiilor, și-a câștigat existența ca scriitor profesionist. A avut o strânsă colaborare cu celebrul regizor maghiar Béla Tarr, la filme precum Satantango sau Calul din Torino.

László Krasznahorkai s-a născut în 1954 în micul oraș Gyula din sud-estul Ungariei, lângă granița cu România. O zonă rurală izolată similară este scena romanului său de debut, „Sátántangó”, publicat în 1985, care a făcut senzație în Ungaria. Romanul descrie, în termeni foarte sugestivi, o comunitate de locuitori săraci dintr-o fermă colectivă abandonată din zona rurală a Ungariei, chiar înainte de căderea comunismului.

Scriitorul a părăsit Ungaria comunistă pentru prima dată în 1987, petrecând mult timp în alte țări de pe mapamond. A stat un an în Berlin cu o bursă, iar mai târziu a căutat inspirație în Asia, în special Mongolia și China. În timp ce lucra la unul dintre romane, a locuit o perioadă în apartamentul lui Allen Ginsberg din New York, descriind sprijinul legendarului poet ca fiind crucial pentru finalizarea romanului său.

La aflarea veștii că este noul laureat al premiului Nobel pentru Literatură, scriitorul a spus:

Asta e mai mult decât o catastrofă. Vă amintiți? Asta a spus Samuel Beckett, când i s-a dat vestea. Eu îl parafrazez. […]

Sunt foarte fericit că am primit Premiul Nobel — mai presus de orice pentru că acest premiu dovedește că literatura există în sine, dincolo de diverse așteptări extraliterare, și că încă mai este citită. Iar celor care o citesc le oferă o anumită speranță că frumusețea, noblețea și sublimul încă mai există necondiționat. Poate oferi speranță chiar și celor în care viața abia mai pâlpâie.

Să avem încredere – chiar dacă pare că nu există niciun motiv.

Dă-i înainte cu Răsfoiala

NOBEL PENTRU LITERATURĂ 2023 Jon Fosse câștigă cel mai râvnit premiu literar al lumii

Cărți premiate cu Nobel, Booker, Pulitzer, Goncourt, Women’s Prize și premii literare românești

NOUTATE “Numele celălalt. Septologie I-II”, de Jon Fosse, cel mai popular dramaturg european, a apărut în limba română

apiland.ro


Descoperă mai multe la rasfoiala.com

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.


Ce părere ai?