Less.
Arthur Less.
N-am întâlnit de multă vreme un personaj cu care să mă identific așa de mult. Și nu e vorba de caracter, deși mi se întâmplă, ca și lui, să uit câți ani am sau să mă văd mai puțină decât sunt.
E vorba de umanitatea lui Less.
Tipul e așa de universal cu fricile lui nefondate, cu dorința naivă de a fi corect cu toată lumea – inclusiv cu iubirea, cu neîncrederea profundă în binele din el, încât îți vine să-l adopți și să-l bagi într-un program longitudinal de terapie psihologică.
Dar ce ai scoate din el după asta? Un More? Cu ce e mai bun un More decât un Less? E plină lumea de oameni plini. Pe ăștia nu-ți vine niciodată să-i iei acasă, să le faci o baie cu spumă și să le dai o supă caldă. Ba îți vine chiar să-i dai afară, “afară-n zăpadă, ieși, fă, afară, e casa mea, e caasa mea”, vorba cântecului de la Țapinarii.
Deci zic să-l lăsăm pe Less să fie așa puțin cum e el, respectiv adorabil cu neputințele lui. Să nu-l alterăm cu nevoia noastră prostească de a face bine, mai bine, mai mult sau mai drept. O să se descurce, promit. Mai bine decât ai crede.
Mai bine doar să-l privim cum își pregătește el aniversarea de 50 de ani la milimetru și centimă. Cum pleacă în jurul lumii ca să uite cine e și, “al naibii tratament”… viața i-o trage. Nu poți fugi nicăieri îndeajuns de departe de tine, nu?
Mai bine să fim doar martorii, ci nu prietenii plini de intenții bune care te duc în iad, acestui tip, Arthur Less, care – asemeni nouă – nu știe mare lucru despre sine, despre viață și dragoste. Dar va afla.
Salutare, răsfoitori!
De fiecare dată când cumperi o carte sau altă bucurie prin Răsfoiala, devii ambasador al culturii într-o societate care și-a înstrăinat valorile esențiale.
Cu doar un click, ne ajuți să spunem lumii că noi credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Răsfoiala 