Recenzie Primăvara la Roma a doamnei Stone, Tennessee Williams

Am împodobit “Primăvara la Roma…” cu flori, dintr-o presimțire devenită apoi certitudine că nu conține nicio primăvară. Exact ca în meme-ul despre “To kill a mocking bird” (“Să ucizi o pasăre cântătoare”).

A compensat în schimb vocea lui Tennessee Williams, reconfortantă ca aerul verde dintr-o florărie. După ce mi-am făcut drum cu maceta (răbdării) prin proza lui Ishiguro, Williams & co. nu putea veni într-un moment mai bun.

Am citit cartea de pe o zi pe alta, în 24 de ore, nerăbdătoare să aflu de ce (cine) se teme doamna S. într-un oraș superb, primitor și romanti…zat ca Roma. (Am citit în viteză și datorită calității print-ului. Ador cărțile Art, cu coperțile lor mângâioase, font și oglindă mari.)

Dar ziceam de doamna Stone… draga de ea. N-a nimerit grozav, însă cine sunt eu să-mi dau cu părerea despre ce fac oamenii ca să scape de singurătate, bătrânețe, depresie. A nimerit la Roma totuși. Dacă ai stat pe treptele din Piazza di Spagna (unde dau ferestrele apartamentului doamnei Stone) vara, la o gelato, știi ce spun.

Piazza di Spagna, Roma

Deci doamna Stone caută un anotimp al vieții pe care corpul ei nu-l mai poate fabrica sau contraface (simți / crede posibil). Nu asta facem toți zilele ăstea? Sau după ce ni se arată (iar și iar) că o să ajungem la ziua Zî, care chiar există și în care ticăloasa de ticăitoare va tropăi în piept ca nebuna pentru că am urcat trei etaje?

Chiar n-o poți condamna pe draga doamnă Stone. Cu atât mai mult cu cât cariera ei de actriță a fost o amăgitor de lungă primăvară, iar acum nu pare rezonabil că există “iarnă”. Roma nu-i iartă naivitatea și-i rezervă două personaje care, până la urmă, nu se jenează să se poate cu viitoarea fostă divă ca și cum n-ar avea nimic de pierdut.

Mi-a plăcut că domnul Williams nu o menajează pe doamna Stone, acest avatar al fricilor toamnei noastre. Am citit cartea de 8 martie și a fost ușor bizar să aflu cum ne “citește” un bărbat pe noi, femeile, și ce ne-ar scrie dacă ar putea. Acesta e sentimentul pe care l-am avut, că dl. Williams ne scrie o scrisoare deschisă. În care ne roagă să avem grijă să nu ne dorim mai multă primăvară decât avem.

Despre Paolo, ce să zic, nu e un personaj cu adevărat, ci mai degrabă o oglindă crudă. O lumină clipocindă de avertizare, care-i reamintește doamnei S. cum arată cu adevărat anotimpul lăuntric în care ți se pare că totul e al tău pentru totdeauna (la Roma).

Ciao, bellissima!

2 gânduri despre „Recenzie Primăvara la Roma a doamnei Stone, Tennessee Williams

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: