RECENZIE Pe când eram orfani, Kazuo Ishiguro

Am avut așteptări foarte mari de la Ishiguro. Este “absolvent” de Nobel, nu?, iar “Să nu mă părăsești” mi-a părut o poveste răvășitor de frumoasă. În schimb, “Pe când eram orfani” m-a surprins nu prin originalitate, ci cu tărăgănarea aparent inexplicabilă a intrigii.

Am început s-o citesc în ianuarie și m-am tot chinuit câteva zile, zadarnic. Mă plictisea teribil și am lăsat-o baltă până deunăzi, când i-am mai dat o șansă. Nu am găsit altă carte, dar eu eram altfel – mai dispusă să rabd ca să aflu “ce vrea să spună autorul.”

Am înaintat tot așa greu, fără chef, până pe la pagina 320 (aproximativ, cartea are 400 de pagini), bombănindu-l pe Ishiguro pentru pelteaua lui inodoră și insipidă. Povestea unui detectiv care e este, vezi Doamne, superaclamat pentru dibăcia lui fantastică. Trebuie să-l credem pe narator pe cuvânt, fiindcă nu se obosește să inventeze pentru noi măcar un caz care să-l ilustreze pe acest Holmes fără glorie.

Apoi, deodată, ca un om care se uită la ceas și-și dă seama că ziua a trecut și, chiar dacă n-a stat degeaba, nici n-a făcut nimic semnificativ, Ishiguro izbucnește. E șocantă trecerea asta de la o narațiune lipsită de elasticitate, masivă, aproape inexpresivă, la partea romanului care te zguduie.

După ce ne-a tot amenințat cu războiul, păstrându-l undeva departe de cititor, autorul ne aruncă subit în mijlocul lui, fără antrenament, fără muniție. De la seratele londoneze plictisite trecem la niște scene grozav de violente, cum am mai găsit doar în Kaput a lui Curzio Malaparte. Scene care-ți revoltă mațele și principiile, deopotrivă.

E prima oară când regăsesc ascuțimea absurdului lui Kafka la alt autor. E atât de puternică, încât te debusolează. Am avut de câteva ori senzația că poate nu am citit cu atenție și mi-a scăpat ceva care poate justifică purtările personajelor…

Imediat ce am terminat cartea, m-am dus pe Goodreads să văd ce spun alții. Am rămas mască să găsesc în opiniile altora exact ce gândeam – cu aceleași cuvinte. “Pe când eram orfani” are niște găuri enorme. Ca o plasă de cumpărături cu ochiuri largi în care poți căra doar pepeni, merele le-ai pierde.

M-am întrebat, evident, de ce lasă Ishiguro, care nu e un diletant, aceste ochiuri în țesătura poveștii? Ce vrea de la noi? De ce ne spune povestea așa și nu altfel? Și de ce-l aplaudă comitetul de deștepți din Suedia?

Mi-a venit în minte teatrul japonez, Pădurea Norvegiană a lui Murakami și toate scenele din filmele asiatice cu personajele lor bizare, minimaliste, închipuite (Parazitul lui Joon-ho Bong). Asta e Japonia, asta e mentalitatea japoneză. Totul se petrece într-o aparentă liniște și pace, sub o mască cu o expresie care nu prevestește defel violența lăuntrică a lucrurilor și a protagoniștilor. Ca la teatru. Muzică plictisitoare (de fundal) și fețe machiate strident care se mișcă pe scenă încercând să gonească cu calmul lor imperturbabil o furtună care lovește din ce în ce mai puternic în ferestre.

Deși personajul principal nu e japonez, ci englez, el copilărește (învață cine e) cu un puști japonez, în Shanghai, și pare să se fi contagiat cu metehnele culturale. Nu e dornic (capabil) să se exprime cu adevărat și nu găsește nimic absurd în a te preface cu orice preț, chiar și atunci când e evident că totul se năruie, că încă mai există rost și speranță. Pentru cititorii educați în cultura vestică, care proslăvește comunicarea cu orice preț, jocurile de scenă ale japonezilor (și chinezilor) sunt adevărate surse de gastrită.

Dar poate o carte bună nu trebuie să fie o carte care ne place. Poate că uneori o carte bună e o carte rea, care te minte 300 de pagini că totul va fi bine sau măcar binișor, iar la final te ia la bătaie din senin. Așa cum ne face viața uneori – în Japonia și pretutindeni.

Salutări, răsfoitori!

Alte cărți de Ishiguro despre care am scris pe Răsfoiala

Klara și soarele

4 gânduri despre „RECENZIE Pe când eram orfani, Kazuo Ishiguro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: