Răsfoiala

Fiindcă am impresia că, în afara câtorva nume, scriitorii români contemporani nu au niciodată suficientă vizibilitate la public, nu am scăpat ocazia de a trece în revistă câteva titluri apărute în librării primăvara aceasta. Avem multe titluri proaspete, de la autori pe care îi urmăresc cu plăcere, dat și nume noi de care n-am auzit, dar care mi-au trezit interesul. Ce povești noi spune literatura română de azi și cine le scrie, aflați în selecția Răsfoiala de mai jos.

VASILE ERNU – Sălbaticii copii Dingo. Cu acest volum, scriitorul Vasile Ernu ajunge – cred – la vreo 15-16 cărți publicate în tot atâția ani. Un autor prolific pe care, dacă încă nu l-ați citit, ar fi cazul să îl încercați. Ernu merită urmărit pentru că poveștile lui descriu lumea de la “marginea privirii” noastre, spațiul de tranziție între culturi și mentalități pe care le întrupează Basarabia. Cu afluxul de muzicieni, dar și scriitori de peste Prut din ultimul deceniu, parcă redescoperim și refacem cum se cuvine legăturile cu cei pe care îi numim frați, dar despre care știm prea puține. Sălbaticii copii Dingo e despre copilărie și tinerețe în ultimii ani de existență ai URSS, într-o lume care se destramă ca să facă loc alteia noi, “în care a avea este mai important decât a fi”.

IV CEL NAIV – Să nu ne facem de râs în fața furnicilor. Înduioșător, copilăros, cu un patetism de care avem nevoie din când în când ca să ne înfrumusețeze ridurile, Iv cel Naiv apare și reapare în rafturile librăriilor în ultimii ani pentru că poeziile și poveștile lui au o trăsătură: îi așează laolaltă, deopotrivă pe cei mici și pe cei mari, cu o carte în mână. Cartea de față e povestea Amandei, fetița care se crede înfiată, pentru că ai ei nu se mai înțeleg și astfel pornește într-o aventură detectivistică care stârnește zâmbete, dar și o lacrimă dacă știi să citești printre rânduri.

ANDREEA RĂSUCEANU – Vântul, duhul, suflarea. Un bărbat încearcă să scape de comunism traversând înot Dunărea. Acești oameni care erau numiți frontieriști au un loc aparte în memoria noastră colectivă recentă; disperarea după libertate, dramele celor care au eșuat ori aventurile epice ale celor care au reușit aprind mereu imaginația. Tentativa frontieristului din carte schimbă pentru totdeauna destinul unei familii, iar povestea ne poartă prin istorii din ultimele două secole, ca un fel de hartă mentală a ceea ce suntem versus ceea ce am putut fi. Gabriela Adameșteanu a afirmat că Vântul, duhul, suflarea este romanul anului 2020 în Romania.

BOGDAN RĂILEANU – Să nu lași moartea să te găsească. Povestea lui Bogdan Răileanu e de fapt Miorița reinterpretată. Pe lângă cei trei ciobănași legendari, aflăm că mai există un al patrulea: Arhip. Arhip e poate cel care a scris cuvintele baladei pe care azi o învățăm la școală. Arhip are o misiune tulburătoare: trebuie sa aducă trupul tânărului cioban ucis, înapoi în satul lui. Un roman despre confruntarea cu moartea, despre destinul neîndurător, dar și despre minunea de a putea trăi în umbra acestui destin.

IOANA NICOLAIE – Tot înainte. După Pelinul negru și Cartea Reghinei, Ioana Nicolaie continuă saga unei familii din nordul îndepărtat al României, în ultimii ani ai comunismului. Puternic autobiografică, această carte e un nou exemplu de consacrare a Ioanei Nicolaie drept una dintre vocile feminine cele mai clare ale literaturii noastre în aceste două decenii de secol 21. Tot înainte e despre viața copilăriei și adolescenței într-o lumea învechită, patriarhală, unde comunismul a colorat cu absurd mințile și amintirile pe care ele le-au construit.

CRISTIAN FULAȘ  – Ioșca. Romanul Ioșca are în centru personajul cu același nume, un om “de-o vârstă cu pietrele”, ale cărui gânduri și amintiri se împletesc într-o poveste plină de natură și verdeață, cu liniște și neliniște, cu dragoste, suferință și singurătate într-o lume mare și străină.

BOGDAN CREȚU – Cornul inorogului. Mi-au plăcut întotdeauna cărțile care au în centru poveștile unor scriitori. Au un farmec aparte, o boemie la care visăm  – mai mult sau mai puțin – cu toții, un dramatism mai accentuat decât curgerea uneori anostă a cotidianului. Despre Cornul inorogului, Radu Aldulescu spune că “se întîmplă în România, unde o scriitoare de etnie șvabă-evreiască, viitoare laureată a Nobelului literar, violată de trei securiști, naște în exil o fată pe care o botează Romanița, al cărei tată îl consideră a fi Poporul Român”.

AUGUSTIN CUPȘA – Marile bucurii și marile tristeți. Volumul de povestiri pe care îl propune Augustin Cupșa, explorează solitudinea, contemplarea și discreția ca tonalități pe care să trăim bucuriile și dramele existenței umane. În numeroasele izvoare de tristețe ale fiecărei zile, bucuriile – mai puține –  strălucesc ca niște artificii, suficient cât să ne facă să exclamăm că “viața merită trăită”.

TUDOR GANEA – Cântecul păsării de plajă.Tudor Ganea spune povestea lui Ainur, un bărbat de origine tătară, rege al lumii interlope din cartier, care află că are cancer la prostată. Perspectiva unei morți premature, dar și câteva evenimente misterioase, declanșează o poveste în care acțiunea și amintirile se precipită spre un deznodământ neașteptat.

ADRIAN SCHIOP – Să ne fie la toți la fel de rău. Nu sunt un fan al literaturii lui Adrian Schiop. După ce am citit Zero grade Kelvin, nu am mai simțit nevoia să-i răsfoiesc alte volume. Tocmai pentru că risc să fiu părtinitor, îl menționez. Homosexualitatea și excentricitatea sunt temele frecventate de Schiop. Ele sunt parte a realității în care trăim și pe care cred că e bine s-o vedem și cunoaștem în integralitate.

FLORIN IRIMIA – Bărbatul din spatele ceții. Volumul lui Irimia reunește o serie de povestiri care continuă destinul băiatului dintr-o carte anterioară, Misterul mașinuțelor chinezești. O carte misterioasă găsită într-un vagon cu maculatură, o călătorie în Macedonia, apoi la Berlin, o poveste inițiatică despre băiețelul introvertit care ajunge… bărbatul din spatele ceții.

MARIAN GODINĂ – Pădurea. Marian Godină (da, el, polițistul) a ajuns deja la a patra carte, iar Pădurea, un fel de proză-fabulă ne reamintește câte ceva despre faptul că adevărul învinge și atunci când impostura pare să ne fi sufocat, când speranțele ni s-au ruinat a nu știu câta oară și suntem gata să ne cărăm, cu băgăjelul făcut și pașaportul în buzunar. Scriitorul-polițist a împachetat un exemplar cu dedicație pe care l-a trimis cadou lui…Liviu Dragnea. Dedicația, după cum dezvăluie chiar autorul pe pagina sa de Facebook, sună astfel: Domnului Liviu Dragnea, pentru a vă trece timpul mai repede. Cartea e inspirată din vremurile în care Teleormanul nu avea nicio librărie și e pentru toate vârstele, deci i-o puteți da și Irinei.”