Recenzie George R.R. Martin „Zburătorii nopții”

Ultima colecție de povestiri ale lui George R.R. Martin, Zburătorii nopții, cuprinde șase nuvele SF scrise în anii ’70-’80. Deși sunt total diferite de scriitura care l-a făcut celebru la noi și pe tot mapamondul pe Martin cu al său Cântec de viață și foc, aceste povestiri din “vremurile bune” ale literaturii science fiction abundă de teme originale.

Frumusețea unei cărți SF bine scrise stă în faptul că ne aprinde imaginația, ne oferă o mulțime de universuri alternative și – s-ar putea – să ne dea câte un mic indiciu al propriului viitor. Am apreciat asta imediat ce am terminat volumul lui Martin. Fără să vă stric plăcerea de a citi, iată despre ce e vorba în nuvelele din Zburătorii nopții.

(1) O civilizație străveche și-a părăsit (s-au și-a pierdut) planeta natală și rătăcește de mii de ani prin univers, departe de contactul cu orice altă ființă, umană sau nu. Navele lor uriașe, ce par a fi organisme vii care consumă hidrogen din spațiu, atrag curioșii din toată galaxia. Un grup de cercetători pare hotărât să le afle secretul, chiar dacă se poate dovedi unul sumbru.

(2) Pe o planetă de unde se extrag cele mai senzaționale pietre prețioase din galaxie, mâna de lucru e asigurată de…cadavre. Un manipulator de cadavre e un tip care controlează cipurile montate în creierele moarte ale “angajaților” și îi pune să facă diverse treburi de minerit istovitor. Ieftin, competitiv, o nouă economie de piață! Până într-o zi când ceva se întâmplă și morții umblători nu mai răspund la comenzi. Sau cel puțin, nu la comenzile celui care îi coordonează.

(3) Ah, da, asta-i o temă tare: în vremurile din viitor, personalitatea și genele mereu puse pe harță ale bărbaților nu se mai epuizează în războaie convenționale, politice și lupte pentru putere în multinaționale, ci în confruntări de weekend, ca la paint ball, dar la “nivelul” următor. Te înscrii într-un asemenea război de weekend, plătești taxa de participare, ești repartizat într-un pluton și apoi te împuști (cu gloanțe pe bune) cu oponenții tăi. Supraviețuirea îți va gâdila ego-ul de bărbat feroce și îți va aduce o serie de bonusuri. Numai că unii dintre cei care se înscriu la o bătălie de weekend aduc cu ei o mulțime de frustrări și o dorință de răzbunare foarte…personală.

(4) O civilizație războinică își face intrarea pe o planetă pașnică locuită de o specie de ființe jumătate om, jumătate mamifer cu blană, blajine și nevinovate. Războinicii mânați de o religie fanatică vor să colonizeze planeta în folosul lor și să-și impună religia unică peste tot iar băștinașii Jaenshi nu le pot sta în cale. Doar că fiecare altar al zeilor Jaenshi pe care copiii războinici ai lui Bakkalon îl distrug se dovedește a fi o lovitură la temeliile a tot ceea ce ei știu și cred despre ei înșiși.

(5) Niște cercetători descoperă un soi de inel stelar, o poartă de energie care te propulsează dintr-un colț în altul al universului. Cu niște generatoare de energie atomică, poți să “activezi” un asemenea inel stelar și apoi să vezi ce se întâmplă. Incertitudinea, curiozitatea, dar și o reverență aproape religioasă față de neantul de afară se întrepătrund atunci când la comanda proiectului se află o savantă genială și iubitul ei…poet.

(6) În fine, un cuplu de telepați primește misiunea de a investiga un fenomen de pe o planetă îndepărtată: nu există infracțiuni, nu există violență, dar fiecare locuitor ajuns la jumătatea vieții decide să se sinucidă în peșterile planetei, într-un ritual numit Marea Reunire, ca să facă parte dintr-o conștiință colectivă a iubirii absolute. Straniu e că și pământenii care vizitează planeta shkeenilor sunt curând atrași de ritualul misterios.