Casa Memorială Anton Pann din București e un loc în care poți uita o vreme pe ce lume trăiești, înconjurat de invitații la joacă și joc, versuri haioase și muzici seducătoare din alte vremuri. Un muzeu interactiv cu nimic mai prejos de altele asemenea, vizitate prin Europa (casa lui Kafka sau cea a lui Pessoa).

Am petrecut o după-amiază de duminică frumoasă tare în compania muzeografei Mădălina care ne-a povestit despre viața psaltului, scriitorului și compozitorului Anton Pann. (Bilet de intrare cu ghidaj inclus 16 lei, programul aici.)
Casa în care Anton Pann a locuit e genul de muzeu în care nu se plictisesc nici copiii. Fiecare cameră e o experiență multisenzorială, o invitație la descoperiri și ocazie să înveți lucruri noi despre orașul în care (poate) trăiești și cei care l-au locuit înaintea ta.
Beciul e cu beție și râs – Pann a scris un “Îndreptar pentru bețivi” care cuprinde și categorii de pilangii, grupați după obiceiurile lor, Voinicii, Nebunii, Muieraticii, Șerpii sau Porcii.

Camera biografiei te poartă prin viața Pannului, de la tânărul care cânta la strană la îndrăgostitul care-și fură mireasă de la mănăstire, apoi la cărturarul și rapsodul care a lăsat Bisericii și oamenilor notele Prohodului și multe colinde. (Steaua continuă să fie cântată an de an după compoziția lui Anton Pann). Tot aici, dai de unul dintre primii străbunici ai cinema-ului: zoetropul.
Camera de muzică e plină cu instrumente din prima jumătate a sec. XIX, lăute, ud, tobe, dar și de sunetele lor și compozițiile lui Anton Pann, pe care le poți asculta la căști.

Camera focului mare e despre cel mai fierbinte eveniment din istoria “Bukureștilor”, incendiul care l-a mistuit aproape în întregime în 23 martie 1947 și care l-a făcut pe scriitor să-i dedice un memorabil.
Camera scrierilor, ca și vecinele ei, te amețește cu diorame frumoase tare și cu poveștile lui Pann, cele mai faimoase a Vorbii și năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea.

Pe restul le veți descoperi singuri, dacă v-am stârnit poftă. Ne-a plăcut că am avut distanțare din plin (am fost singurii vizitatori), ghidaj de nota 10 și ne-am distrat cu fabulele și vorbele meșteșugite ale celui care (probabil) a compus notele imnului național, inițial pentru o piesă care se numea…










