De ce nu e Sapiens, de Yuval Harari, o veritabilă istorie a omenirii

Nicio altă carte de sau despre istorie nu mi-a invocat la fel ca “Sapiens”, de Yuval Noah Harari, cuvintele lui Shakespeare, în “Macbeth”:

“Istoria e o poveste spusă de un idiot furios şi gălăgios, dar care n-are nicio noimă…

Ca să înțelegi pe deplin intenția oricărui mesaj, fie el unul simplist, fie unul mai complex cum e cartea lui Harari, “Sapiens”, trebuie să răspunzi la câteva întrebări simple.

În primul rând, cine (și de unde) vorbește? Vorbește un profesor educat la Oxford, homosexual căsătorit legal, practicant al meditației, vegan, care trăiește în Canada, prima țară din lume care a eliminat din limbajul juridic termenul “părinte biologic” considerând că lezează altfel de părinți și că e irelevant. (Veți vedea mai jos cum și de ce se leagă asta de vederile lui Harari.)

De ce? E a doua întrebare relevantă. Nu știu de ce și nici nu-mi pasă ce motive (altele decât dragostea de mintea proprie) a avut Harari să scrie Sapiens. Dar nu pare să fi scris cartea ca să arate istoria (fie ea și scurtă) a omenirii. Și-a permis prea multe generalizări și speculații. (Ajungem și la ele.)

În al treilea rând: cui se adresează? Celor care vor idei gata preparate, ambalate spectaculos. Dorința de a șoca, cutremura, trezi, converti (… la budism) bate la ochi. Dacă s-ar fi adresat oamenilor de știință, n-ar fi ales titlul exotic de simplist: Scurtă istorie…

Christopher Robert Hallpike, antropolog și profesor emerit de antropologie, a scris despre “Sapiens” că este aproape un succes, dacă o categorisim corect: infotainment. De obicei acest termen se referă la emisiuni care combină informația cu divertismentul, livrând mai degrabă știri care amuză, decât conținut serios.

Acum că știm cine, de unde și cui vorbește, e timpul să intrăm puțin în carnea acestei ipoteze despre omenire. Pentru că, dacă veți căuta opiniile altor profesori sau cărturari, o să găsiți că nu puține argumente folosite de Harari pentru construcția acestei istorii au fost demult invalidate sau sunt încă cercetate de comunitatea științifică. Pe alocuri, nici măcar nu-i nevoie de voci autoritare care să-l contrazică, pentru că e evident că nu face istorie, ci scrie un eseu care îi validează alegerile de viață – geografice, culinare și sexuale.

Un exemplu de derapaj este ideea de “revoluție științifică”, pe care își fondează supozițiile despre progresul umanității. Majoritatea oamenilor de știință consideră expresia greșită, deoarece progresele științei au fost realizate gradual. Lucrarea omonimă, publicată în 1996, de Steven Shapin, istoric al științei la Universitatea Harvard, a făcut vâlvă datorită propoziției cu care începe:

Așa-numita Revoluție Științifică nu există.

Harari afirmă că obiectivul principal al revoluției științelor este “proiectul Ghilgameș” (viața fără de moarte). Încă un exemplu de abordare senzaționalistă și generalizare nefondată. Cercetătorii investighează viața și moartea din N motive, nu te poți declara, de capul tău, purtătorul lor de cuvânt. Sau poți, dar asta nu-ți dă credibilitate.

“Ce lume rea!”

“Sapiens” începe cu șaptezeci de pagini de argumente (și trimiteri la bibliografia) care sprijină ideea că suntem niște criminali imorali (spoiler alert! tot cu ideea asta se și încheie cartea). “Oameni răi” care și-au exterminat neamurile, respectiv celelalte specii de homo, au eradicat megafauna australiană, plus “probabil” alte megafaune (mai puțin leii, oile, ornitorincii și alte câteva sute de mii de specii irelevante pentru argumentare).

Realitatea este că nu există dovezi că Sapiens l-a eliminat pe Homo Floresiensis – dar lipsa dovezilor nu-l jenează pe Harari – mizantrop de excepție – să afirme că poate totuși el e criminalul. Apropos, studiile realizate pe singurul schelet complet al acestei rude, au arătat că suferea de sindromul Down. Deci, dau și eu cu poate, că văd că se poate. Poate s-a exterminat singur prin acuplări nerecomandate?

Nicăieri nu apare întrebarea care a creat toate științele umanității. De ce? De ce a făcut Sapiens asemenea genocid peste tot pe unde a migrat? Harari, mai deștept ca noi, nu chestionează evidențe. El dă direct verdicte. Cu termenul juridic: Vinovat! E titlul unuia dintre primele capitole. Să judeci acum, în mileniul trei, supraviețuirea unor oameni care au trăit la propriu cu și ca animalele în termeni de bine și rău, e ridicol.

E ca și cum ai jeli la documentarele “Big cats” după zebre și căprioare. Leii n-au văzut “Bambi”, la fel cum Sapiens de acum 45000 de ani n-au visat noaptea documentarul în care Al Gore ne arată ce efecte are exploatarea neînțeleaptă a resurselor naturale (“Un adevăr neconvenabil”).

O omenire canadiană

Într-un capitol în care se dezlănțuie pe tema “ficțiunilor” create de oameni (tot ce gravitează în jurul unui simbol, de la mărci la religii) , Yuval Harari iese subit din povestea omenirii și intră în cea a Vestului, deoarece… nu știm. Cititorul fascinat de ipotezele lui va înțelege că omenirea este occidentul și restul nu contează. Nici măcar în istorie.

“Majoritatea occidentalilor cred azi în individualism. […] Casa modernă ideală e împărțită în multe camere mici, în așa fel încât fiecare copil să aibă spațiul lui privat.”

Să-i spună cineva acestui băiat privilegiat educat la Oxford și locuitor al celui mai tolerant și amabil stat al planetei (Canada) că între Sapienșii pe care îi observă și judecă în cartea lui de “științe”, inclusiv în capitolul despre “ordinea imaginată”, că pe Terra sunt 1.6 bilioane de Sapiens (mai mult decât populația Indiei) fără locuință și 786 milioane trăiesc în sărăcie extremă, respectiv cu mai puțin de 2 dolari zilnic. Și apoi să-l roage să ne indice camerele lor private și individualismul lor!

Femei, femele, nici măcar Sapiens XX

Ajungem acum și la cea mai mare enormitate din Sapiens. Într-o echilibristică disperată care jonglează cu termeni biologici și antropologici, Yuval Harari scrie (“istorie”):

Nu are sens să susținem că funcția biologică a femeii este să nască. […] O femeie nu este un sapiens cu doi cromozomi X, un uter și o mulțime de estrogen. Mai degrabă ea este un membru feminin al unei ordini imaginate.

Mda. De azi n-o să ne mai numim femei, ci membrii feminini ai omenirii, doar pentru că lui Harari îi plac bărbații.

Și dacă tot executăm o majoritate de dragul unei minorități vexate lexical, cât de curând vom aboli și aberantul termen mamă, pentru că și el vexează alți părinți nematerni și e mai bine să-l ștergem din istorie. Ne vom opri din purificarea limbii, atunci când vor rămâne doar substantive care nu denumesc nimic, deci nu pot leza pe nimeni.

Bineînțeles că nașterea nu e o funcție biologică a femeii; uterele și sânii ne-au fost implantate de niște extratereștrii malefici. Înainte să vină ei, eram toți androgini, asexuați, poligami, perfecți… Ce vremuri!

“Unele religii, precum creștinismul și nazismul”

În cel puțin vreo două locuri din carte, Harari împarte religiile în bune și rele, criteriul de departajare fiind, în mod evident, propria preferință pentru meditație și budism. Conexiunea creștin și nazist m-ar fi enervat și dacă eram musulmană, nu creștină. Mi se pare un comentariu cel puțin jenant pentru un Sapiens care se prezintă doctor în istorie.

Ambele mențiuni includ formulări de genul “au omorât milioane de oameni”.

Ce să fac? M-am apucat să citesc despre cruciade. Știți voi, campaniile militare făcute teoretic în numele credinței, cu care îți scoate ochii orice ateu, ca să-ți arate ce prost ipocrit ești. Și ghiciți ce?

“Creștinii” și-au luat niște bătăi crunte de la musulmani în șapte din cele opt cruciade, iar una dintre cele șapte a fost o negociere fără conflict militar, deci rămân o victorie și șase înfrângeri. De fiecare dată, cu o excepție, s-a încercat eliberarea Ierusalimului ocupat de musulmani. Deci, dacă, în șase din opt bătălii, musulmanii au învins creștinii, cum au reușit creștinii perdanți să omoare “milioane”?

Iar dacă există unul, doi istorici, care au estimat aceste milioane, de ce nu face trimitere Harari la ei, așa cum fac alți doctori (adevărați) în lucrările de istorie? Oare pentru că “Sapiens” e mai mult un eseu nepermis de subiectiv despre omenire, decât o veritabilă cercetare a istoriei sale?

A nu se citi că apăr viziunea lui Papa Urban al II-lea. Doar contribui cu detalii relevante la mitul cruciadelor sângeroase. Poate în fapt și până la urmă… “i-a bătut Dumnezeu”?

Ce mi-a plăcut din Sapiens

Ultima parte. Și singura parte în care întrevezi o oarecare urmă de respect a autorului pentru om. Disprețul profund și fățiș față de propria specie e constant în scriitură. Chiar și la final, când ai senzația că Harari a găsit vreo câteva motive să-l reabiliteze pe Sapiens, revine în forță cu un capitol despre măcelul animalelor de către acest “carnivor lugubru”, de care el se dezice iar și iar.

Dar să revin la părțile faine: băncile (creditele) și încrederea în viitor. Harari explică fain și simplu cum se fac lucruri bune (palpabile) cu bani care nu există (credit). Și cum acest lucru aparent banal stimulează dezvoltarea omenirii: doi oameni (creditorul și creditatul) care se învoiesc să creadă împreună într-un viitor în care amândoi câștigă. Mi-a schimbat perspectiva asupra sistemului bancar.

Conștientizarea neștiinței, fundament pentru dezvoltarea științei. Ipoteza lui Harari pentru ceea ce el numește revoluție știintifică este ideea că omenirea a început să evolueze, atunci când și-a descoperit ignoranța.

Un exemplu emoționant, de impact, sunt hărțile înflorite cu detalii neconforme realității folosite inițial vs. hărțile cu spații albe (necunoscute) apărute după marile descoperiri geografice. Primele sunt efigia mentalității “cunoaștem totul”, cele din urmă cea a lui “nu cunoaștem totul”.

Deși e romantică ideea cercetătorilor care s-au smerit cvasi-simultan, eu aș paria pe “europenii care au prins trenul”. La propriu. Aș paria pe noroc. Spune autorul că în Europa calea ferată a devenit populară mult mai repede decât în China. Nu este mai degrabă accesul rapid la resurse (informație și cunoaștere) explicația avansului științei?

Imperialiștii britanici curioși. Când ne gândim la imperii, ne gândim la populațiile maltrate, jefuite, dislocate etc. Britanicii au făcut primul studiu geografic complex al Indiei (timp de 60 de ani), au descoperit prima mare civilizație indiană (Mojendro – Daro), au descifrat scrierea cuneiformă (Henry Rawlinson) și rădăcinile limbilor indo-europene (William Jones). Să ne gândim și la asta.

Amortalitate. Ora sosirii: 2050. Unii oameni de știință estimează că în aproximativ 30 de ani, vom deveni amortali. Experții în nanotehnologie pregătesc minuscule armate de “medici” care vor locui în corpurile noastre și vor elimina bolile. Evident că nu toți vom avea acces la luxul vieții prelungite la nesfârșit. Asta e vestea proastă.

În antiteză cu vestea bună (?) de mai sus, m-a șocat înșiruirea copiilor regelui Eduard I al Angliei. 16 copii, dintre care doar 5 au trăit mai mult de 30 de ani, deși aveau cele mai bune condiții de viață. Majoritatea au murit la scurt timp după naștere.

Povestea celor doi clerici scoțieni, Alexander Webster și Robert Wallace, care au inventat sistemul de pensii, în 1744. Neștiind ce sumă să ceară pentru fondul de pensii, l-au contactat pe Colin Maclaurin, profesor de matematică și l-au rugat să-i ajute. Folosind statistica, au reușit să determine care e valoarea cotizației lunare și de câți participanți era nevoie.

Finalul

Ce vrem să vrem?

Asta spune Harari că este întrebarea relevantă pentru viitor, în condițiile în care avansul tehnologic ne va permite în curând amortalitatea. Îmi pare o întrebare bună. Ce vrem să vrem?