REVERENȚĂ Ivan Patzaichin (1949 – 2021)- „Reușita este un sport de echipă”

A plecat dintre noi, acolo unde nu există zbucium, unul dintre cei mai iubiți sportivi ai României, un om despre care cunoscuții și apropiații au o mulțime de mărturisiri emoționante și onorante. Ivan Patzaichin.

Ni-l vom reaminti și datorită acestei confesiuni care vorbește limpede despre omul care a fost.

“O singură dată am greșit în toată cariera mea de sportiv. 1976, când Nadia strălucea la Montreal, este singurul an în care eu am venit fără o medalie. Probabil că n-aveam nici noroc la mașini, pentru că atunci a fost prima dată când s-au dat mașini la medaliați. N-am avut norocul ăsta, dar eu aveam deja mașină în ‘76. Dar atunci am realizat ce înseamnă echipa din jurul tău.

Chiar dacă eram în sportul individual, trăgeam singur în barcă, știam că în spatele meu este o echipă. Că e antrenor, că e medic, că e marangoz, că e portarul de la poartă, că e bucătăreasă – toată lumea dorea să câștig.

Lucrul ăsta m-a făcut să înțeleg ce înseamnă echipă. Și atunci, deși îmi doream să mă retrag din activitatea mea sportivă, am stat șase luni de zile, am făcut și un curs de antrenorat, m-am pregătit de partea a doua (n.r. a carierei), în schimb toți cei din jurul meu, împreună cu familia, împreună cu Georgiana (n.r. soția), au încercat să mă încurajeze, că aveam 27 de ani, că sunt în plină formă. Chiar și un jurnalist, Vasile Tofan, de la ziarul sportiv, Sportul Românesc parcă se numea, a scris:

Ivan va învinge din nou.

Fără să mă întrebe, cum se obișnuia. Am simțit că lumea dorește lucrul acesta (n.r. să reușesc) și asta înseamnă echipă. Asta înseamnă să lucrezi împreună.

Acestea lucruri m-au făcut să mă reîntorc și abia de atunci, din 1976 până în 1984, în fiecare an am venit cu medalia de aur. Partea cea mai strălucită a carierei mele a început atunci, din momentul acela.