Gustă un fragment din “Inseparabilele”, romanul inspirat de prietenia scriitoarei Simone de Beauvoir cu Elizabeth Lacoin

Ziarul britanic The Guardian a publicat zilele trecute un fragment din romanul Inseparabilele, de Simone de Beauvoir, recent tradus în limba engleză. Ocazie să vă reamintim că povestea, inspirată de copilăria scriitoarei Simone de Beauvoir, a apărut, cu mai puțin de un an în urmă, și în România. Scrisă acum șaptezeci și cinci de ani, cartea a fost considerată „prea intimă” pentru a fi publicată în timpul vieții scriitoarei.

Romanul Inseparabilele, ținut ascuns zeci de ani, este bazat pe prietenia „pasională și tragică” pe care Simone de Beauvoir a împărtășit-o, în copilărie, cu Elisabeth ‘Zaza’ Lacoin.

Simone de Beauvoir și Zaza Lacoin, respectiv Sylvie Lepage și Andrée Gallard în Inseparabilele, s-au cunoscut la școala catolică Adeline Desir din cartierul parizian Saint-Germain-des-Près, pe când aveau nouă ani. Zaza, care câțiva ani învățase acasă, din cauza unei arsuri grave care îi marcase copilăria, a devenit cea mai apropiată prietenă a tinerei Simone de Beauvoir.

Când aveam nouă ani, eram o fată bună, dar nu a fost mereu așa. În copilărie, tirania adulților m-a determinat să fac niște crize atât de puternice, încât una dintre mătușile mele a declarat, destul de serios: „Sylvie este posedată de un demon”. Războiul și religia m-au îmblânzit. Imediat, am arătat patriotismul perfect călcându-mi în picioare păpușa pentru că era făcută în Germania, deși nu mi-a păsat prea tare de ea vreodată. Am fost învățată că Dumnezeu va proteja Franța, numai dacă voi fi ascultătoare și pioasă: nu exista scăpare din asta. Eu și celelalte fete mergeam prin bazilica Sacré-Cœur fluturând pancarte și cântând. Am început să mă rog frecvent și am prins gustul rugăciunii. Abbé Dominique, capelanul de la Collège Adelaïde, unde mergeam la școală, mi-a încurajat ardoarea. Îmbrăcată în tul, cu o bonetă din dantelă irlandeză, am trecut prin prima împărtășanie și, din acea zi, am dat un exemplu perfect surorilor mele mici. Cerul mi-a auzit rugăciunile, iar tatăl meu a fost numit funcționar la Ministerul Războiului, din cauza problemelor sale cardiace.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: