ANIVERSARE Kurt Vonnegut: Cu toții vom pleca într-o zi, dar este important să rezistăm până la final crezând în ceva.

Ni-l amintim astăzi pe romancierul Kurt Vonnegut, unul dintre cei mai îndrăgiți autori americani și unul dintre scriitorii cei mai influenți ai lumii, nu doar datorită talentului său fantastic de a îmbina SF-ul cu umorul sarcastic, ci și pentru energia sa inepuizabilă și pofta de viață pe care le-a lăsat ca inspirație în câteva discursuri memorabile.

Vă invităm deci, la 99 de ani de la venirea sa pe Terra, să vi-l amintiți sau să-l cunoașteți pe extraterestrul Kurt Vonnegut și în ipostaza de mentor al unor generații care l-au iubit pentru spiritul ludic, modestie și înțelepciune. Acesta este unul dintre speech-urile care i-au adus popularitatea, adresat în 1997 absolvenților Institutului de Tehnologie din Massachusetts (MIT).

Discursul lui Kurt Vonnegut pentru absolvenții MIT (1997)

„Dacă v-aș putea da doar un sfat pentru viitor, ar fi despre crema solară. Beneficiul utilizării ei a fost dovedit de către oamenii de știință, în timp ce restul recomandărilor nu au o bază mai solidă decât propriile experiențe confuze. Aceste sfaturi vi le voi explica acum.

Bucură-te de puterea și frumusețea tinereții tale. Chiar dacă viața nu îți place, ea trece. Crede-mă, peste 20 de ani te vei uita la fotografiile de azi cu un sentiment pe care, pur și simplu, în acest moment nu-l poți înțelege. Te vei gândi cât de multe oportunități au fost deschise în fața ta și cât de minunat arătai.

Nu cântărești așa de mult cum crezi.

Nu-ți face griji pentru viitor! Sau, bine, fă-ți griji, dar află că sunt la fel de inutile ca și încercarea de a rezolva o ecuație de algebră utilizând guma de mestecat. Necazurile cu adevărat neplăcute din viața ta sunt cele care nu te lasă să dormi la ora patru dimineața, într-o obișnuită zi de marți.

Fă în fiecare zi câteva din lucrurile care te sperie.

Cântă.

Tratează cu blândețe inimile celorlalți oameni.

Nu te certa cu cei care sunt indiferenți față de inima ta.

Nu uita să te speli pe dinți.

Nu-ți pierde timpul fiind invidios, uneori ești în față, alteori în spate. Cursa este lungă și, în cele din urmă, lupți doar cu tine însuți.

Ține minte complimentele pe care le primești, dar uită insultele. Și dacă reușești acest lucru, spune-mi și mie cum ai făcut-o.

Păstrează scrisorile vechi de dragoste, aruncă extrasele bancare vechi.

Întinde-ți periodic corpul.

Nu te simți vinovat dacă nu știi ce vrei să faci cu viața ta. Cei mai interesanți oameni dintre cei pe care îi cunosc, la 22 de ani, habar nu aveau cum vor să-și trăiască viața, iar unii dintre cei mai interesanți oameni pe care îi cunosc nu știu nici la 40 de ani ce vor de la viață.

Consumă calciu. Ai grijă de genunchii tăi, le vei duce lipsa când se vor îmbolnăvi.

Poate te vei căsători, poate că nu. Poate vei avea copii, poate nu. Poate vei divorța la 40 de ani sau poate vei dansa fericit la cea de-a 75-a aniversare a căsniciei tale. Orice-ai face, nu te lăuda prea tare, dar nici nu te certa. Alegerea ta, ca și a celorlalți, este la jumătate.

Bucură-te de corpul tău, folosește-l cum poți și nu te teme de ce cred alții despre asta. Corpul – cel mai frumos instrument pe care îl vei avea vreodată.

Dansează, chiar dacă unicul loc în care o poți face este apartamentul tău.

Și, te rog, nu citi reviste despre viața frumoasă a altora, te vor face doar să te simți dezgustător.

Fii mulțumit de frații și surorile tale. Ei sunt cea mai bună legătură cu trecutul și cei, care, cel mai probabil vor fi alături de tine în viitor.

Înțelege că prietenii vin și pleacă, dar sunt câțiva valoroși pe care trebuie să îi păstrezi.

Depune toate eforturile pentru a depăși granițele geografice și ale vieții, pentru că atunci când vei fi mai în vârstă vei avea cea mai mare nevoie de oamenii pe care îi cunoșteai când erai mic.

Locuiește o perioadă într-un megalopolis, dar părăsește-l înainte de a te transforma într-o persoană dură. Locuiește pe o insulă, dar pleacă de acolo înainte de a deveni o persoană slabă de fire. Și, în general, călătorește.

Acceptă unele adevăruri inevitabile: prețurile vor crește, politicienii își vor înșela mereu soțiile. Și tu vei îmbătrâni și, când o vei face, îți vei imagina că atunci când erai tânăr, prețurile erau rezonabile, politicienii erau nobili și copiii își respectau bunicii.

Apropo, respectă-ți bunicii, nu știi niciodată când vor pleca pentru totdeauna.

Nu te baza pe faptul că cineva îți va asigura traiul. Poate ai propriile fonduri sau poate ai un soț/soție bogată, dar nu ești niciodată sigur de momentul în care el/ea poate pleca.

Nu experimenta foarte mult cu părul tău, pentru că în momentul în care vei avea 40 de ani, va arăta ca la 85.

Cu toții vom pleca într-o zi, dar este important să rezistăm până la final, crezând în ceva. Este cea mai mare provocare, pentru că ni se pare că nu există ceva în care merită cu adevărat să credem.”

Despre Kurt Vonnegut

Născut și crescut în Indianapolis, Kurt Vonnegut a urmat Universitatea Cornell, până la înrolarea în armata SUA, în ianuarie 1943. A studiat ingineria mecanică la Carnegie Institute of Technology și la Universitatea din Tennessee. În al Doilea Război Mondial, a fost capturat de germani în timpul bătăliei de la Bulge. Ajuns prizonier în Dresda, Vonnegut a supraviețuit bombardamentelor asupra orașului în abatorul care mai târziu va inspira cel mai renumit roman al său. După război, s-a căsătorit cu Jane Marie Cox, cu care a avut trei copii. Și-a adoptat nepoții, după ce sora lui a murit de cancer, iar soțul ei într-un accident de tren. El și soția sa au continuat să studieze la Universitatea din Chicago, în timp ce el lucra ca reporter de noapte pentru City News Bureau.

Între anii 1946 și 1950 se angajează la compania General Electric și va satiriza această experiență în primul său roman, Pianul mecanic (1952). Deși lăudată de critici, cartea nu i-a adus succesul comercial.

Din același an, Kurt Vonnegut s-a dedicat exclusiv scrisului. În cei douăzeci de ani care au urmat, a publicat mai multe romane, dintre care Sirenele de pe Titan (1959) și Leagănul pisicii (1963) au fost nominalizate la Premiul Hugo pentru cel mai bun roman. Colecția de nuvele Bun venit printre maimuțe, apărută inițial în 1968, a fost bine primită și de cititorii români.

Succesul de public a venit o dată cu al șaselea roman Abatorul 5 (1969). Viziunea sa împotriva războiului a rezonat în rândul americanilor care trăiau, la vremea aceea, experiența războiului din Vietnam. După lansare, cartea a ajuns pe locul întâi în topul New York Times bestsellers, aducându-i faima. A fost invitat să susțină discursuri, prelegeri și discursuri de absolvire în toată țara și a primit numeroase premii și onoruri.

Mai târziu în cariera sa, Vonnegut a publicat eseuri autobiografice și alte colecții de nuvele. După moartea sa, a fost numit adesea unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani și un observator satiric al societății americane.

Editura Art este cea care a publicat majoritatea scrierilor lui Kurt Vonnegut în limba română, în seria de autor, care include romanele sale cunoscute, nuvele și povestiri.