PEN Club Romania a publicat de Ziua Femeii portretul Irynei Tsvila, una dintre femeile din Ucraina care au luptat împotriva rușilor și au scris mai apoi despre cele trăite în Girls cutting their locks (Fete care-și taie cosițele), cartea memoriei lor de război.
Iryna Tsvila era scriitoare, fotografă, profesoară, activistă, luptătoare și mamă a cinci copii. Probabil că nu știa nici ea în ce ordine anume. Când a fost nevoie de ea să educe copiii ucraineni, a predat: până în 2006, a fost profesoară la Școala Internațională Meridian.
Când a fost nevoie de ea în luptă, s-a înrolat – în batalionul de voluntari format în 2014, Sich Batallion, alături de care a luptat în Donbas.
A documentat Revoluția Demnității din 2014 și zilele de război în fotografii care, în 2017, au devenit o expoziție personală.
A dat voce veteranilor într-o carte numită chiar așa: „Voices of War. Stories of Veterans”. În secțiunea din carte care i-a revenit, a scris despre grădina ei de trandafiri.
A fost ea însăși o voce în altă carte colectivă, care recupera experiența a 25 de ucrainence implicate în apărarea țării, „Girls Cutting Their Locks”.
Iryna Tsvila a fost ucisă în 25 februarie 2022, în atacul rus asupra Kievului.
A fost „o inspirație”, cum spun cei mai mulți dintre prietenii și colegii ei.
PEN România îi onorează memoria. Iryna Tsvila a făcut tot ce putea face mai mult un scriitor: a dat voce celor alături de care a luptat împotriva răului – și alături de care a murit.
Fete care își taie cosițele și își ascund chipurile sub vopsea
Publicat de Institutul Național pentru Memorie din Ucraina, volumul Girls cutting their locks recuperează crâmpeie din viețile a 25 de femei ucrainene care au luptat la Donbass, în perioada 2014 – 2018, inclusiv mărturisirile Irynei. Ea a ales să scrie despre experiența înrolării în batalionul de voluntari și despre sentimentul de împlinire, de relevanță dobândit prin experiența de război:
Eram fericită. Simțeam că este nevoie de mine, că sunt egală cu cei din jur și importantă.
În prefață, coordonatoarea cărții, Yevgheniya Podobna nota:
„Războiul nu are chip de femeie” (nr. titlul unei cărți) a spus odată Svetlana Aleksievici, o scriitoare din Belarus. Obișnuiam să credem că o femeie ar trebui să aducă viața în lume, nu să o ia. Cu toate acestea, războiul ruso-ucrainean a forțat sute de femei ucrainene să-și vopsească fețele și să ridice armele. Fete din toată Ucraina s-au dus în Donbass pentru a salva vieți ca paramedici, pentru a ajuta armata cu cele esențiale ca voluntari și multe dintre ele au eliberat orașe și sate din regiunea Donbass, împreună cu bărbații, ca agenți de informații, tunari, lunetiști etc.
Mărturiile femeilor care au ales să lupte pentru Ucraina sunt tulburătoare. Necenzurate, așa cum scrie Yevgheniya Podobna în preambul. Ne reamintesc de ce folosim deseori expresia “absurdul războiului”. Pentru că, așa cum remarca John Steinbeck, el însuși corespondent de război în anii ‘40, toate războaiele sunt un simptom al eșecului omului ca animal rațional.
Când se aude o împușcătură, toată lumea aleargă și țipă: 300! Iar tu nu fugi, ci te rogi în tăcere ca acest băiat să moară. Știi ce fel de împușcătură a fost; știi că nu va supraviețui și că nu merită să trăiască ca o legumă… Acum o jumătate de oră te proteja, tu mergeai în spatele lui, iar acum te rogi pentru moartea lui… Atunci va fi mai ușor pentru toată lumea, deși încă mai speri la un miracol, care nu se va întâmpla niciodată… Probabil că în acel moment nu mai există suflet, pur și simplu nu mai este acolo…
Girls Cutting Their Locks este disponibilă în limba engleză online, aici. Fotografiile din imaginea principală a articolului sunt ale femeilor care și-au spus poveștile în carte. În imaginea centrală Iryna Tsvila.
De fiecare dată când cumperi o carte sau altă bucurie prin Răsfoiala, devii ambasador al culturii într-o societate care și-a înstrăinat valorile esențiale.
Cu doar un click, ne ajuți să spunem lumii că noi credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Răsfoiala 