Mai liber ca oricând. Părintele Anton Demeter, cartea care spune povestea despre credința de nestrămutat a preotului franciscan propus pentru beatificare, a ajuns în librării zilele acestea. Volumul este semnat de Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu, cuvânt înainte de Damian Gheorghe Pătrașcu.
Despre părintele Anton Demeter și biografia “Mai liber ca oricând”
Pe site-ul Fraților Minori Conventuali, ordin catolic întemeiat de Sfântul Francisc din Assisi, povestea suferințelor îndurate de părintele Anton Demeter și a nădejdii lui întru Cristos este narată în cuvinte înfiorătoare, așa cum trebuie că a fost credința sa:
“În noaptea dintre 20 și 21 august 1958, preotul Anton Demeter a fost arestat și condus la centrul Securității din strada Uranus din București. După șapte luni de anchete, în luna martie a anului 1959, a fost judecat de Tribunalul Militar din București, fiind acuzat de următoarele presupuse delicte:
- Influența masei credincioșilor și, mai cu seamă, a copiilor și tinerilor, cărora le-ar fi oferit o educație mistico-religioasă;
- Se ruga, împreună cu mulțimea credincioșilor, pentru episcopii și preoții arestați, care erau considerați de comuniști drept criminali și trădători;
- Refuza să denunțe la Securitate existența unei corespondențe, care ar fi trebuit să ajungă la Vatican și despre care, în opinia comuniștilor, pr. Anton ar fi știut din scaunul de Spovadă;
- Păstra legătura cu preoții franciscani din Moldova și cu Frații Școlilor Creștine din București, și unii și alții considerați a fi dușmanii poporului;
- Afirma, în opinia Securității, unele idei dușmănoase la adresa regimului comunist, precum: „Porțile iadului nu vor învinge Biserica lui Cristos”, depășindu-și astfel competențele preoțești;
- În sfârșit, urmau acuzațiile de imoralitate și corupție, aspecte și mai greu de suportat, pentru că lezau direct demnitatea umană și integritatea morală a pr. Anton Demeter
„La terminarea procesului – mărturisea deseori părintele – am avut sentimentul și bucuria unei victorii din partea lui Cristos și nu mă mai interesa ce fel de condamnare avea să se pronunțe împotriva mea. Procurorul ceruse să mi se aplice o pedeapsă exemplară. Pentru mine însă lucrul acesta nu mai avea nici o importanță, eram în mâinile Domnului și mă simțeam mai liber ca oricând”.
După încheierea procesului, a fost dus la Jilava, unde, după câteva zile, i-a fost comunicată sentința: 20 ani muncă silnică pentru „Crimă de uneltire contra ordinii sociale”.
În ziua de 4 aprilie 1959, aflându-se tot la Jilava, în jurul orei 8.00 a fost supus unui interogatoriu cu fața la perete. În timpul acestui interogatoriu, a fost lovit cu un ciocan de lemn. Această lovitură avea să-i marcheze grav întreaga existență. În șira spinării, în urma puternicei lovituri, s-a format un abces care avea să ucidă nervii motori și senzitivi ai picioarelor, provocând treptat, paralizia completă și definitivă a picioarelor.”
„Mai mult decât emoționant este capitolul referitor la închisorile prin care a trecut părintele și de unde a ieșit paralizat. Și-a asumat acolo rolul de a păstra speranța în sufletele oamenilor. Nu-s mai puțin emoționante nici paginile care reconstituie viața de după eliberare și mucenicia părintelui în parohii din Moldova, osârdia lui în munca pastorală, devotamentul și dăruirea pentru toți oamenii necăjiți, care-l căutau ca pe un intercesor de maximă eficiență. Sunt multe mărturii care atestă că rugăciunile și sfaturile părintelui chiar au avut efecte impresionante, de la vindecări la alte repercusiuni benefice. Oamenii l-au considerat un sfânt încă de pe când era în viață. Iar cartea de față îi reconstituie amănunțit, cu o documentare cvasiexhaustivă, viața de mucenic și martir.” (Al. Cistelecan)
„Răsfoind paginile acestei cărți, vom găsi viața și moartea Slujitorului lui Dumnezeu Anton Demeter, preot și frate franciscan, aparținând Provinciei «Sf. Iosif, soțul Preasfintei Fecioare Maria» a Fraților Minori Conventuali, așa cum a fost trăită ea și așa cum a fost percepută de toți care au călcat nu numai pragul locuinței sale, ci și pe acela al inimii și al sufletului său – și aceștia sunt mulți, de orice vârstă, condiție socială și confesiune… Așezat ca un rege pe crucea căruciorului de invalizi, răspândea de acolo cu toată ființa lui Vestea cea Bună a lui Dumnezeu, slujind cu timp și fără timp, noapte și zi, căci mulțimile erau însetate de Dumnezeu și nu‑l lăsau în pace nici măcar să‑și tragă sufletul.” (Damian Gheorghe Pătrașcu)
„Eu știu pentru ce veneau oamenii la părintele: pentru că el avea mereu un cuvânt de încurajare pentru fiecare, le asculta necazurile și nu era absent la ceea ce îi povesteau oamenii. Mulți aveau această încredere că, mergând la părintele, vorbind cu el, cerând rugăciuni și oferind o liturghie, aveau să primească ajutor de la Dumnezeu. Avea acest dar.” (Petru Blaj, mărturie din dosarul de beatificare)
Despre autoarele cărții “Mai liber ca oricând”, Francesca Băltăceanu și Maria Broșteanu
Francisca Băltăceanu (n. 1943) este profesor asociat la Universitatea din București, unde predă Exegeză biblică și Tradiții textuale: Vechiul Testament. Este licențiată în filologie clasică și teologie, doctor în filologie. A fost asistentă la Catedra de limbi clasice, Universitatea din București și a predat cursuri de științe biblice la Institutul Teologic Romano‑Catolic, București. Cele mai recente publicații: Septuaginta (NEC & Polirom, 2004‑2011), membră în comitetul de coordonare și revizie al întregii lucrări și contribuții în volumele I, IV.1 și VI.1 (în colab.); „Fluviile Edenului, între Pom și interzicerea lui (Geneză 2, 4b‑25)”, în Antic și modern. In honorem Luciae Wald (Humanitas, 2006); Vladimir Ghika: Profesor de speranță (în colab., ARCB, 2013); Cele mai frumoase povestiri din Biblie (în colab., Humanitas, 2013); Cele mai frumoase pagini de înțelepciune biblică (în colab., Humanitas, 2015); Biblia după textul ebraic, vol. 1‑3 (în colab., Humanitas, 2017, 2019, 2021).
Monica Broșteanu (n. 1948) este conferențiar asociat la Universitatea din București, unde predă Coranul și Biblia: probleme de traducere și interpretare, Comunitățile creștine din țările Orientului Mijlociu și Tradiții textuale (Noul Testament). Este licențiată în filologie, limbi orientale și teologie, doctor în filologie. A predat la Institutul Teologic Romano‑Catolic din București cursuri de ebraică biblică, teologie sacramentală și liturgică, științe biblice. Cele mai recente publicații: Septuaginta (NEC & Polirom, 2004‑2011), membră în comitetul de coordonare și revizie al întregii lucrări și contribuții în volumele I, IV.1 și VI.1 (în colab.); Cele mai frumoase povestiri din Biblie (în colab., Humanitas, 2013); Cele mai frumoase pagini de înțelepciune biblică (în colab., Humanitas, 2015); Biblia după textul ebraic, vol. 1‑3 (în colab., Humanitas, 2017, 2019, 2021). Din traduceri: Brant Pitre, Misterul Cinei de pe urmă (Humanitas, 2016); Henri J.M. Nouwen, Fiul risipitor. Povestea unei întoarceri acasă (Humanitas, 2017); Brant Pitre, Isus și rădăcinile evreiești ale Mariei (Humanitas, 2021).
Documentare articol via OFM Conv.
Răsfoiala 