Non ficțiune, educație financiară, prosperitate
Recunosc, sunt entuziasmat de cartea lui Adrian Asoltanie, Dragă, unde-s banii?, cum n-am fost de nicio carte despre bani pe care am pus mâna în ultimii ani. Și asta din două motive: întâi, nu mi-au plăcut niciodată vânzătorii disperați care prezintă scheme de îmbogățire peste noapte și nici milionarii care ne explică din înălțimea avuției lor că suntem niște proști care vor muri săraci dacă nu le cumpără lor cartea. În Dragă, unde-s banii?, am găsit mărturia sinceră a unui om care a învățat din greșeli și a găsit calea sănătoasă spre prosperitate, iar acum împărtășește această experiență cu cititorii.
Al doilea motiv de entuziasm legat de această carte: limbajul accesibil, sfaturile prietenoase, exemplele ușor de înțeles și faptul că acest volum se potrivește oricui. O spun cu mâna pe inimă, dacă muncești pe 3 000 de lei sau pe 30 000 de euro pe lună, vei rămâne cu ceva util din această lectură. În familia noastră, această carte ne-a învățat cum să economisim dintr-un foc 1 842 de euro și să ne achităm creditul la apartament cu 15 luni înainte de termen. Fără să investim în bitcoini și alte năzdrăvănii, fără împrumuturi, fără vreo “schemă” financiară, doar cu banii munciți lună de lună, cinstit și curat. Dacă v-am atras atenția, citiți mai departe.
Un motto care face toți banii
Educația financiară este despre viață, nu despre bani.
Propoziția aceasta traversează întreaga carte, ca un fir roșu. Autorul caută să ne arate că merită să învățăm cum să ne administrăm munca și banii, nu pentru a deveni miliardari (deși dimensiunea prosperității e importantă pentru unii), ci pentru a dobândi echilibru și confort în viața de zi cu zi, în familie și în planurile noastre de viitor.
Încă din introducere, Adrian Asoltanie ne livrează o doză de realitate greu de combătut:
Până la bacalaureat, copiii noștri fac aproximativ 1200 de ore de matematică, dar ZERO ore de educație financiară. Încă n-am văzut români plecați din țară la muncă în Spania, Italia sau Germania, ani buni departe de copii, din cauza Teoremei lui Pitagora. Nici cupluri divorțate din cauza funcțiilor și matricelor. N-am întâlnit parteneri de afaceri despărțiți cu ură sau afaceri în faliment din cauza formulei volumului trunchiului de con.
Citești paragraful acesta, îți pui mâna în cap și îți dai seama de câteva lucruri. Noi, românii, ne plângem de calitatea vieții, dar nici noi și nici copiii noștri n-am învățat la școală nimic despre cum să ne administrăm veniturile.
Suntem săraci, blestemăm statul, dar votăm mereu cu cine ne mai promite niște vouchere.
Suntem bolnavi, dar nu ne mișcăm de pe canapea cu deceniile și luăm medicamente după ureche fiindcă, deh, știm mai bine decât medicii.
Dăm 40% din venitul lunar pe mâncare, dar suntem campionii Europei la risipa de alimente.
Suntem ahtiați după proprietate, nu ieșim bine din pubertate și vrem apartament, mașină, telefoane de ultimul tip.
Mergem în fiecare an în Grecia cu cardul de credit și n-am priceput că până în vara următoare o să platim dublu vacanța de anul ăsta. Ne place povestea cu “0% dobândă”, dar 95% dintre noi nici măcar nu citesc până la capăt un contract cu banca, ori termenii și condițiile unui card de credit.
Uitați-vă câte reclame la medicamente sau cazinouri online apar la TV. Am numărat eu aseară, la o televiziune oarecare din top trei cele mai vizionate de români: din 14 reclame, 11 promovau medicamente și cazinouri online! Numărați farmaciile, amaneturile și sălile de păcănele, plimbându-vă jumătate de oră prin orașul în care locuiți. Da, sunt multe!
Nu e despre bani, spune Adrian Asoltanie, ci despre viață, pentru că până la urmă facem rost de bani într-un fel sau altul pentru toate cele de mai sus. Lipsa de educație financiară ne schimbă încet-încet viața, o deteriorează, aduce frustrări, anxietate. Și dăm mereu vina pe alții, când de fapt deciziile și portofelul sunt la noi.
După cinci ani, am terminat de plătit mașina. Încep să-mi rămână niște bani prin buzunare. Mă gândesc să schimb telefonul, televizorul, canapeaua. Ies mai des în oraș și umblu mai des prin magazine. Îndrăznesc să plec într-o vacanță mai de Doamne-ajută. Economia duduie, consumul crește, salariul crește. Mă uit în parcare și văd mașina mea, veche de șapte ani, lângă cea nouă a vecinului. Ar cam fi cazul să o schimb. Și poate să achiziționez un apartament mai mare, pentru că nu sunt singur. Câteva sute de mii de români gândesc exact în acest fel și își pregătesc adeverințele de salariu pentru o discuție cu băncile.
…nu-ți schimba casa, mașina și nu vizita toate capitalele Europei în anii de prosperitate, pentru că o să mănânci hotdog pe unde-apuci, ca mine, când vine criza. Cu cât veniturile tale sunt mai fluctuante, cu atât ai nevoie de un fond de siguranță mai consistent. Dacă, în mod normal, recomand un fond pentru trei-șase luni, un antreprenor sau un om de vânzări ar trebui să aibă rezerve pentru cel puțin 12 luni.
Deci ce-i cu economia de 1 842 de euro?
Spuneam la început că, după ce am citit această carte, am economisit 1 842 de euro și peste un an la creditul pentru apartamentul nostru. Într-unul dintre capitolele cărții sale, Adrian Asoltanie explică un lucru simplu, dar la care – spre rușinea mea – nu m-am gândit niciodată.
Rata pe care o plătești în fiecare lună băncii este formată din împrumutul efectiv și din dobânda băncii. În primii ani ai creditului, plătești mai cu seamă dobândă, deoarece proporțiile dintre cele două sunt calculate în avantajul băncii. Dacă ai face un efort să achiți anticipat o mică parte din datorie și să atragi atenția creditorului că vrei reducerea perioadei creditului, datoria totală ar scădea și banca ar calcula dobânzile rămase la o valoare mai mică. Așadar, ai plăti mai puțin și mai repede față de graficul de plăți pe care l-ai primit la semnarea contractului și pe care l-ai uitat în sertarul cu acte, ca mine.
Banca nu are interesul să îi fii client cu o datorie mai mică și pe termen mai scurt. Chiar dacă ești cumpătat și pui bani în cont cât să acoperi ratele pe 3-4 luni în avans (cum am făcut noi), banca își “trage” doar cât i se datorează lună de lună, conform graficului de rambursare. Ce am învățat din Dragă, unde-s banii? a fost să îmi exercit un drept legal, acela de a face o plată anticipată și de a cere băncii reducerea perioadei. Autorul explică acest mecanism foarte simplu în carte. Am făcut calculele specifice ratelor mele (suma și perioada rămasă, rata dobânzii, comisionul de administrare) și am ajuns la concluzia că dacă facem un mic efort și plătim anticipat ratele pe 7 luni, ni se reduce datoria totală cu aproape două mii de euro și perioada de credit cu un an și trei luni! Bineînțeles, sunt probabil mulți oameni care cunosc acest mecanism, dar sunt și mulți alții, ca mine, care nu știu mai nimic despre asta. Și iată cum, pentru mine, cartea aceasta a fost investiția cu cel mai mare randament de până acum!
Multe alte lecții
Cred că mi-am pus vreo patruzeci de semne în carte, ca să nu uit să aplic sfaturile și lecțiile concrete (despre bani și despre viață) pe care le oferă. Volumul acesta se citește și de plăcere, dintr-un foc, dar merită lecturat și cu creionul în mână. Iată ce mai găsiți în carte:
- De ce e un mit faptul că femeile sunt mai cheltuitoare decât bărbații;
- Care sunt tipurile de personalitate când e vorba de bani și cum te poți folosi de asta ca să obții armonia în cuplu;
- De ce are bugetul fiecărei familii vreo 50 de linii diferite (multe cheltuieli la care nu ne gândim niciodată, dar ne asasinează portofelul la nesfârșit!), de ce să faci calculul de buget pe 1 an și cum afli câte zile de muncă te costă fiecare lucru pe care vrei să-l cumperi
- Care este furnizorul pe care trebuie să-l plătești primul în fiecare lună și de ce;
- Ce poți să cumperi în zece ani cu banii dați zilnic pe doi covrigi;
- Când e bine să îți cumperi o mașină nouă și când e bine să achiziționezi una folosită (cu exemple și dovezi);
- Cât te costă (în euro și în ani de îndatorare la bancă) fiecare cameră în plus la apartamentul / casa pentru care vrei să te împrumuți;
- Care e ordinea în care se plătesc datoriile și cum faci ca să scapi definitiv de ele;
- Explicații simple despre ce înseamnă “dobândă compusă”, “plată anticipată cu reducerea perioadei” și alte minuni pe care le poți face ca să-ți educi banii să te ducă spre prosperitate;
- Ce înseamnă “venit pasiv” și cum să devii, dintr-un datornic care trăiește de pe o zi pe alta, un investitor echilibrat, cu un viitor financiar sănătos.
Iar acestea sunt doar o parte dintre temele tratate și explicate în Dragă, unde-s banii?. Există numeroase alte idei si sfaturi pe care le va aprecia oricine citește cartea: tinerii care câștigă primul lor salariu, cuplurile la început de drum, părinții care doresc să ofere copiilor o relație bună cu banii, adulții care caută deciziile potrivite spre o pensie fără griji.
Sper să fie și pentru voi o mică revelație , cum a fost pentru mine, și să descoperiți cu ajutorul lui Adrian Asoltanie “tainele” care îmblânzesc banii și vă echilibrează viața.
Știi cum se așterne zăpada de un metru? Fulg cu fulg.
De fiecare dată când cumperi o carte sau altă bucurie prin Răsfoiala, devii ambasador al culturii într-o societate care și-a înstrăinat valorile cardinale.
Cu doar un click, ne ajuți să spunem lumii că noi credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Un gând despre „RECENZIE Dragă, unde-s banii? de Adrian Asoltanie”