Ficțiune, povești pentru copii (și nu numai)
Cartea lui Vlad Stroescu, Povești somnifere, ne invită să pășim în lumea basmelor pe care adulții și copiii le împărtășesc seara, înainte de culcare. În șase povestiri pline de candoare, umor și gânduri mari travestite în cuvinte mici, volumul Povești somnifere deschide o poartă spre copiii din noi și o punte spre copiii de lângă noi.
Medicul Vlad Stroescu, cunoscut în media pentru intervențiile sale în calitate de psihiatru reputat, sau pentru articolele pe teme sociale și sociologice din Dilema Veche, se recomandă în acest volum drept un tată care spune povești fetelor sale înainte de culcare. Poveștile-s inventate pe loc, povestitorul și ascultătoarele sale adorm de cele mai multe ori înainte ca basmul să se termine și de aceea autorul a hotărât să le scrie, pentru a nu le uita. Cărticica apărută la Humanitas Junior anul acesta are o mulțime de ilustrații simpatice create de Andreea Dobreci și e, în sine, o experiență reconfortantă, fie că ești adult ori copil.
Ritualul dinainte de culcare
De ce spunem povești copiilor noștri înainte de culcare? De ce adoră cei mici să le repetăm la nesfârșit aceeași poveste, de ce perpetuăm acest obicei din vremurile de demult, de la “gura sobei” până în zilele noastre?
Poate pentru că depănarea poveștilor e o activitate adânc înrădăcinată în conștiința umanității. Poate pentru că trăim, în momentele dinainte să ne fure somnul, o comuniune specială cu cei dragi, în intimitatea și liniștea casei, după o zi cu bucuriile și neplăcerile ei. Ori poate, cum sugerează Vlad Stroescu, pentru că asta e calea cea mai simplă prin care cei părinții le transmit copiilor visele (și visurile) lor.
Dacă ești adult fără copii, lectura aceasta va trezi în tine nostalgia cărților citite în tihnă în copilărie. Dacă ești părinte, se prea poate ca Povești somnifere să-ți ofere inspirația pentru propriile povești inventate spre deliciul celor mici. Iar dacă ești un puști ori puștoaică, te vei împrieteni imediat cu Fluffy, Micșunica, Ionică, Alina sau Luminița și crâmpeiele de basm în care viețuiesc ei.
Vise, visuri și o mărturisire
Autorul le numește Povești somnifere pentru că le rostim/ citim/ ascultăm înainte de culcare, ca să ne facă visele mai colorate și somnul mai tihnit. Eu aș spune că nu-i vorba doar de vise, ci și de visuri. Fără să facă pedagogie “pe față”, narațiunile lui Vlad Stroescu ne vorbesc despre solidaritate (“Poveste cu prieteni”), ruperea convențiilor sociale (“Împăratul-Croitor”), dragostea pentru natură (“Alina și frasinul”) ori miracolele cotidiene de lângă noi (“Piticul și casa umblătoare”, “Luminița de Crăciun”).
Aș fi putut cere povești mai elaborate, super eroi, densitate narativă, suspans, intrigă… Dar mi-am dat seama că-s mulți ani de când n-am mai citit o carte pentru copii și că tâlcurile ei ascunse nu le voi putea pricepe dacă nu abandonez un pic veșmintele minții adultului. Și când să fii mai predispus să lași seriozitatea de adult în papucii de lângă pat și să visezi cu ochi deschiși de copil decât seara, înainte de culcare?
Pentru mine lectura Poveștilor somnifere a fost pe jumătate divertisment, pe jumătate terapie. Și un strop de regret că nu mă pot întoarce în timp să le citesc povești fratelui și surorilor mele, sau băiatului meu, de-acum bărbat în toată firea.
Citiți și-mpărtășiți, noapte bună!
De fiecare dată când cumperi o carte sau altă bucurie prin Răsfoiala, devii ambasador al culturii într-o societate care și-a înstrăinat valorile cardinale.
Cu doar un click, ne ajuți să spunem lumii că noi credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Răsfoiala 