RECENZIE “Mâine în bătălie să te gândești la mine”, Javier Marias

“Mâine în bătălie să te gândești la mine” e probabil cartea lui Javier Marias cea mai puțin cunoscută la noi, deși este cred una dintre cele mai bune cărți ale sale – o bijuterie literară care combină magistral literatura și filozofia într-un thriller cu “refren” împrumutat de la Shakespeare (titlul este preluat din Richard al III-lea). Aceasta este declarația mea de amor pentru ea, cartea cea mai plină de literatură și joacă de-a literatura pe care o cunosc.

Vreau greu pe suflet mâine să te-apăs!
Eu, Clarence, înecat în vin scârbavnic,
Trădat de viclenia ta. De mine
Adu-ţi aminte mâine-n bătălie

Şi spada-ţi cadă frântă: mori în scrâşnet!

William Shakespeare, Richard al III-lea

O poveste în care pătrunzi ca într-o noapte, pe bâjbâite…

Obstacolul e calea. Îmi place contradicția – în legătură cu viața, dar și cu cărțile. Îmi amintește de noaptea de decemvrie a lui Macedonski. De nefericitul emir murind pe calea cea dreaptă, cu Mecca tremurând în zare amăgitoare și de neatins.

Viața e absurd de nedreaptă. Emirul n-avea Facebook din care să soarbă zilnic linguriță cu linguriță înțelepciunea globală. Care să-i zică: Obstacolul este calea. Și uneori destinația însăși.

Ce treabă are emirul cu Javier Marias? Are, fiindcă un cititor grăbit, puțin leneș, puțin prea deștept, puțin dependent de Facebook, prin urmare cititorul obișnuit (eu, tu) poate aștepta de la o carte (ca și de la viață, dealtfel) să fie ușoară. Să-i ușureze cititul. Să-l ușureze, în ultimă instanță.

De la Javier Marias să nu aștepți așa ceva. „Mâine în bătălie să te gândești la mine” are atâta suspans cât să te facă să nu-i dai drumul ore bune, însă are – peste suspans – un monolog complex, scormonitor, răscolitor despre limbaj, memorie, pierdere.

bestvalue.eu

Un thriller cu o agendă ascunsă

Așa începe cartea: Victor, un scenarist de televiziune și ocazional ”ghost writer”, este invitat la cină de catre Marta, cunoștință recentă și viitoare amantă de-o noapte. Soțul Martei este în Anglia, într-o călătorie de afaceri, iar băiețelul lor doarme liniștit în camera vecină. Când femeia moare subit în brațele sale, Victor e pus în situația teribil de jenantă de a anunța decesul… cui și… ce să facă cu băiatul?

Patul adulterului este și patul de moarte al femeii cu care norocosul blestemat Victor și-a petrecut noaptea. Ce naiba faci într-o astfel de situație, neașteptat de ingrată? Unde, cum să fugi, unde și cum să rămâi? Poți să fugi, dar nu te poți ascunde, vorba aia… Să suni la room-service și să te bagi în căruțul lor, pe furiș, ca-n filme? Nu, pentru că nu ești în filme, ci în literatură.

În timp ce devoram cuvânt cu cuvânt povestea de amor ilicit luată razna – să nu cumva să îmi scape din greșeală vreun indiciu din ghidul „cum scapi de soția altui bărbat care sucombă goală la tine în pat”, m-am pomenit că mă interesa din ce în ce mai puțin subiectul celui mai inutil ghid de pe planetă.

M-am trezit că obstacolul este calea. M-am trezit vrăjită de autorul cu nume așa de frumos, Javier Marias, despre care nu știam mai nimic (azi am toate volumele lui și niciunul nu m-a dezamăgit). M-am trezit ascultându-l cuminte și răbdătoare pe interlocutorul nevăzut – căci un autor bun e un interlocutor excelent.

M-am trezit că îmi răspunde la 1793 de întrebări care mi-au trecut prin minte când mergeam cu metroul prin intestinele Bucureștilor, când mi-era frică de ceva neștiut, dar cert, când m-apuca vreo tristețe obscură etcaetera.

Întrebări care mi-au stat pe limbă, niciodată rostite din timiditate, zgârcenie, snobism, rușine sau știu eu mai ce. Dileme mici și mari care, da, ar putea fi rezumate la „cum să faci să trăiești cu rost” și „cum să faci să mori mai puțin”. Întrebări neimportante, totuși esențiale.

La finalul acestei bătălii nu mai știi cum sau dacă protagonistul scapă din hotelul morții iubitei sale. Ești atât de îndrăgostit/-ă de abilele, sensibilele, răvâșitoarele perorații ale lui Marias, că nu mai dai doi bani pe thriller, ci ai vrea doar să stai în cartea asta faină cât mai mult.

Romanul lui Marias e un portativ, pe care sui și cobori, te ridici iar și tresalți ritmic, involuntar, dar de plăcere, după voia și nevoia compozitorului. Pentru că „Mâine în bătălie să te gândești la mine” nu e doar literatură, e și o simfonie superbă a slăbiciunilor și alinturilor, a micilor noastre obsesii și nevroze.

Cartea nu mai e disponibilă decât second hand și limitat, momentan, dar pe același Marias, un maestru al limbii și literaturii și un narator abil care dozează suspansul și filozofia în cantitățile perfecte îl puteți întâlni în orice alt roman al său – eu recomand Romanul Oxfordului, Un bărbat sentimental sau Așa începe râul (altă bijuterie a suspansului și jocului de-a vinovații – aici recenzia). Temele sale preferate și omniprezente sunt dragostea, adulterul și trădarea.

Articolul conține bannere publicitare, butoane și linkuri către librării online. Prin accesarea lor și plasarea unei comenzi, ne ajutați să scriem zilnic despre carte și lectură și să vă aducem cele mai noi vești din lumea culturală și literatura universală. Plasarea comenzii via Răsfoiala nu modifică prețul produselor comandate.

cartepedia.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: