basm creștin, literatură pentru copii
E un copil în mine care refuză zecile de ani trăiți și care, atunci când am deschis Povești de vis pentru copii cu dichis, de Pierry, a căscat ochii mari de încântare, descoperind că are un loc rezervat în carte. Între versurile jucăușe și ilustrații, autorii au păstrat un spațiu imaculat, pentru desene noi și noi povești – ale copiilor.
Poate vă gândiți că nu e mare brânză, că au trecut peste o sută de ani (143) de când frații McLoughlin au inventat cartea de colorat, respectiv cartea care activează creativitatea copiilor, îi ajută să respecte tipare prestabilite (asta nu e mereu ceva bun), îi liniștește (tot ce facem cu mâinile proprii are efect calmant) și le dă sentimentul de participare la crearea unui lucru de valoare – cartea.
Însă cartea aceasta nu este doar o carte de colorat.
De fiecare dată când cumperi o carte sau altă bucurie prin Răsfoiala, devii ambasador al culturii într-o societate care și-a înstrăinat valorile cardinale.
Cu doar un click, ne ajuți să spunem lumii că noi credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Un povestitor pe copertă și altul în carte – micul cititor – desenator
Doar unul dintre simțurile noastre, mirosul, nu poate participa la relația cu Povești de vis pentru copii cu dichis, Taina nopților sfinte (volumul 1). Deși n-aș paria pe afirmația asta, considerând reacțiile contraintuitive copiilor, care-și bagă nasul peste tot și sunt lipsiți de inhibițiile și prejudecățile noastre. Dar revenind la simțuri, cartea celor doi Pierry (explicații la finalul recenziei) mi-a făcut o impresie bună de la prima vedere, pentru că, dincolo de coperțile generoase și mângâioase, imediat ce o deschizi, deschizi noi posibilități de a-i experimenta povestea. Cu ochii (privind și citind), cu urechile (ascultând cartea audio la care te trimite codul QR din prima pagină) și cu degetele (și mintea) – dacă răspunzi invitației de a participa la scrierea și ilustrarea cărții următoare.
Mario Vargas Llosa mărturisea că
Mama mi-a spus că primele lucruri pe care le-am scris au fost continuări ale poveștilor pe care le citeam, pentru că mă întrista când se încheiau sau pentru că voiam să le schimb finalul.
Iată de ce partea interactivă, cea care solicită atenția activă și implicarea copiilor, distinge cărțile cum este aceasta de volumele obișnuite și le transformă din obiecte ale scriitorilor în obiecte ale micilor scriitori. Ele produc acel transfer de cunoștinte și de creativitate care determină creșterea și învățarea. Cartea devine din obiect extern, inert, care îți vorbește un obiect personal, cu care poți comunica, care te ascultă și te îndeamnă să scrii și să creezi la rândul tău.
Un alt detaliu dintre cele care m-au încântat la Povești de vis sunt ilustrațiile pe care autorii le-au dorit cât mai apropiate de posibilitățile și lumea vizuală a copiilor, naive, cu linii tremurătoare și nereușite pe alocuri, astfel încât să se poată integra firesc cu putința și experiența unui copil care vrea să deseneze, în partea de pagină păstrată doar pentru el, fără să se simtă copleșit de complexitatea a ceea ce vede. Carmen Popa a reușit echilibrul perfect între ilustrațiile cu care ne-au obișnuit cărțile pentru copii și încercările semi-reușite ale începătorilor. Impresia inevitabilă pe care ți-o lasă cartea este că ea aparține deja unui copil. Este o carte care coboară la înălțimea și capacitatea omuleților care abia încep să descopere lumea, viața, obiceiurile.
Credința creștină și cele importate într-o singură carte
Trec repede – înainte să mă apuc de desenat – de la ilustrațiile care m-au fermecat la text și la subtitlul cărții – Taina nopților sfinte. Este evident că el reprezintă o viziune creștină care va deveni explicită în poveste, deopotrivă cu elemente care aparțin unor sărbători și obiceiuri importate recent din cultura occcidentală / americană. I-am rugat să ne explice motivația acestei alegeri, de a prezenta copiilor (crâmpeie din) spiritualitatea creștină combinate cu… Halloween-ul.
,,Taina nopților sfinte” este o poveste despre tradiții noi și vechi pe care societatea noastră le-a îmbrățișat cu drag, chiar dacă ele nu aparțin poporului român. Mereu a fost așa și azi se întâmplă la fel. Noi am vrut deci să le integrăm în cultura și literatura noastră, mixând vechiul cu noul. Nu pentru că am hotărât ,,noi,,. Este un rezultat al observației realiste, cum, de la an la an, aceste noi tradiții se integrează în calendarul românesc.
Pierry
Asemeni multor basme românești, povestea cu rime din cartea lui Pierry debutează cu o rugăciune adresată lui Dumnezeu (dac-ai lăsa, dac-ai vrea/ dragă pe soția mea, grea), continuă cu aventurile eroilor ei (copiii care s-au făcut mari și pleacă în lumea largă să-și caute rostul) și se va sfârși cu izbânda Binelui în fața Răului. Diferența semnificativă față de basmul clasic este prezența constantă a trimiterilor la rugăciune și la Dumnezeu. În basmele de altădată, Binele prindea viață și formă doar prin personaje și animale fantastice și anumite elemente de ficțiune. În primul volum Povești de vis pentru copiii cu dichis, Binele este constant corelat cu Dumnezeu și mediat de rugăciune. Obiectele magice care-i ajută pe eroi să scape de necazuri nu sunt însă tămâia și smirna, dar nici apa vie sau boabele de fasole fermecată, ci dovlecii fermecați și renii lui Moș Crăciun.
Obiectivul autorilor este să creeze pentru copii un tărâm de vis – care consumă și își apropie reprezentări moderne ale fantasticului, cum sunt cultura Halloween și cea seculară a Crăciunului – în care cei mici să identifice repere morale și modele. Să dezvrăjească, în aceeași măsură în care se străduiesc să vrăjească, arătând chipuri nevăzute sau prefăcute ale protagoniștilor și creând povești în ramă cu morală, cum este cea despre sclavie, cu zgripțuroaicele care mănâncă prea multe prăjituri.
Poveștile de vis ar avea de câștigat prin cizelarea unor exprimări sacrificate de dragul rimei și eliminarea câtorva greșeli omise la corectură. Scopul cărților pentru copii este instrinsec educativ și, din această perspectivă, este important ca ele să respecte normele de limbă pe care copiii le învață / le vor învăța mai târziu la școală.
Dincolo de așteptările legate de gramatică, care sunt diferite de la cititor la cititor, salut ideea autorilor de a împăca, de a aduce împreună, așa cum facem și noi în viața cotidiană, tradiții și obiceiuri cu care cresc și se formează copiii de astăzi.
Taina nopților sfinte spune o poveste despre credință și curaj, despre obstacole depășite, aventură și prietenie. Eroii cărții trec prin sărbătorile importante ale creștinătății, le trăiesc prin faptele lor, devenind ei înșiși personaje de poveste. Împreună cu copiii care pot duce mai departe, sau în altă parte, ca Mario Vargos Llosa, povestea începută de Pierry.
Cine este Pierry?
Pierry, compus din Pi, E și Ery, vine de la Pia, nume de alint al autoarei care semnează împreună cu soțul ei Povești de vis pentru copii cu dichis, Taina nopților sfinte (volumul 1) – precum și volumele care o vor urma. Pseudonimul are legătură cu subiectul unor viitoare cărți science fiction, scrise de asemenea în duet. Ery este numele unui personaj din serie, iar E-ul central este inițiala prenumelui fiicei autorilor.
Înainte de final, un îndemn pentru părinții care vor cumpăra cartea pentru copiii, nepoții sau alți pitici dragi lor. Autorii își propun ca aceste volume să fie primul pas într-o experiență interactivă care-i invită pe micii cititori să-și trimită propriile desene pentru a fi publicate în următoarea carte, să ia parte la cursuri de scriere creativă sau la cursuri de teatru.
Mai multe detalii pe pagina Facebook Pierry.
Răsfoiala 