Unul dintre cei mai vivace scriitori în ale cărui vremuri am avut ocazia să trăim, Philip Roth ar fi împlinit astăzi, 19 martie, 90 de ani. Îi împlinește în inimile cititorilor care i-au iubit literatura și spiritul libere. Va mai trăi, nu avem îndoieli, prin cărțile sale care vorbesc cu pasiune, realism și inteligență despre condiția bărbatului, etnicitate, clasă socială, angoasă, sexualitate și familie pe fundalul inepuizabilului Vis American.
Comparat cu Faulkner și Hemingway ca anvergură în istoria literaturii, Roth a fost cel mai premiat autor al generației sale și un scriitor extrem de prolific, cu o minte ascuțită și mereu surprinzătoare, până și la senectute. Cărțile sale au fost hulite și iubite, au atras dușmani și fani pe tot globul, au fost cenzurate și au primit distincții majore (National Book Award, National Books Critics Circle Award, PEN/ Faulkner, Pulitzer, Man Booker International – ca să numim doar câteva dintre zecile de premii care i s-au acordat).
Volumele sale, inclusiv cele de la începutul carierei de aproape șase decenii, continuă să se reediteze și să cucerească noi și noi generații de cititori. E limpede: literatura lui Philip Roth este de neocolit, în scrierile sale se împletesc pasiunea necenzurată și trăirile complexe care definesc condiția umană cea mai profundă. Îl citim pe Philip Roth cu emoție și plăcere pentru că ne povestește, cu sinceritate și talent răvășitor despre cine suntem.
De fiecare dată când cumperi o carte sau altă bucurie prin Răsfoiala, devii ambasador al culturii într-o societate care și-a înstrăinat valorile esențiale.
Cu doar un click, ne ajuți să spunem lumii că noi credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Biografie versus ficțiune
“Scriu ficțiune și mi se spune că e autobiografie. Scriu autobiografie și mi se spune că e ficțiune. Dacă sunt eu atât de încuiat, iar ei atât de deștepți, să hotărască ei atunci.”
Philip Roth s-a născut în Newark (New Jersey) pe 19 martie 1933, fiul cel mic al unei familii evreiești de clasă mijlocie și a avut parte de o copilărie de care și-a amintit mereu cu plăcere și nostalgie. După absolvirea liceului local, în 1950, face un an de facultate la universitatea din orașul natal, dar apoi decide să se transfere la universitatea din Pennsylvania, pentru a se rupe de familie și de cartierul etnic în care crescuse.
Într-adevăr, nevoia adolescentului de a pleca din sânul familiei pentru a “cuceri” lumea, condiția evreului închistat în comunitatea tradiționalistă și mărginită din care visează să scape ori sexualitatea debordantă a studentului care trăiește în anii unei modernități accelerate – sunt teme înrădăcinate în biografia autorului, cu care își va popula opera.
Roth termină filologia magna cum laude și primește o bursă pentru master în literatură engleză la Universitatea din Chicago, pe care o absolvă în 1955. Se înrolează din proprie inițiativă pentru serviciul militar, dar suferă un accident la antrenamente și este lăsat la vatră. Începe studiile doctorale, dar renunță după un an și devine profesor de scriere creativă la universitățile din New York și Yowa. Cariera lui academică se încheie în 1991, ca profesor de literatură comparată la Universitatea din Pennsylvania.
În 1956 o cunoaște pe Margaret Martinson, prima lui soție. Cei doi divorțează în 1963, iar Maggie moare, cinci ani mai târziu, într-un accident rutier. Relația lor turbulentă și pasională a trecut tărâmul ficțiunii în multe dintre romanele lui Roth, iar cercetătorii operei sale consideră că personajele principale feminine din romanele Pe când era bună și Viața mea de bărbat sunt portrete ale primei sale soții.
Începând cu 1976, Roth are o relație de lungă durată cu actrița britanică Claire Bloom. Cei doi se căsătoresc în 1990, dar mariajul nu rezistă decât patru ani. Claire Bloom vorbea în memoriile sale despre un Roth misogin și obsedat de control. Romancierul, în schimb, și-a construit personajul Eva Frame din M-am măritat cu un comunist, după chipul și asemănarea celei de-a doua soții.
La jumătatea carierei sale, scriitorul a încercat să șteargă limita dintre realitate și ficțiune cu romanele narate de personajul imaginar Philip Roth. După ce, în anii ’90, a învins cancerul, a avut o revenire spectaculoasă scriind câteva romane care acum sunt considerate capodopere, majoritatea avându-i ca protagoniști alter ego-urile Nathan Zuckerman și David Kapesh.
Odată cu dobândirea celebrității, Philip Roth a locuit pe o proprietate vastă din zona rurală a statului Connecticut, din ce în ce mai izolat, pe măsură ce înainta în vârstă. Indiferent de turbulențele vieții personale și de relațiile sale cu femeile, a scris asiduu, acumulând o operă ce cuprinde zeci de povestiri, publicistică, și treizeci de volume de ficțiune și memorii.
Cărțile lui Philip Roth
Tributul nostru pentru Philip Roth ne-a oferit ocazia să-i explorăm opera și ideile. Roth și-a făcut loc pe scena literară cu o voce narativă lipsită de pudoare și prejudecăți, care nu iartă nimic, de la originile evreiești – americane până la propriile obsesii sexuale și dragostea care sfidează moartea. Cărțile sale sunt simultan și alternativ explorări intime ale vieții de bărbat, ale condiției umane și artistice, ale incapacității de a rămâne fidel, ale nevrozelor și tristeților, ale dificultății relațiilor, ale politicii americane eșuate și discrepanțelor structurale dintre promisiunile și posibilitățile de a căuta fericirea.
În continuare, puteți citi câteva detalii despre fiecare dintre cele treizeci de volume publicate de autorul american. Lista cărților lui Philip Roth este realizată în ordinea cronologică a publicării acestora.
Goodbye, Columbus and Five Short Stories (1959) / La revedere, Columbus
Debutul lui Roth din 1959, colecția de șase povestiri La revedere, Columbus portretizează tineri evrei care-și părăsesc cartierele etnice pentru a-și urma studiile sau carierele în lumea largă. Volumul a atras imediat atenția publicului și criticilor. De la controverse și dezbateri aprinse (autorul a fost acuzat de atitudine anti-evreiască pentru felul deloc măgulitor în care își zugrăvește personajele), până la prestigiosul premiu National Book Award for Fiction primit un an mai târziu, Philip Roth și-a asigurat o intrare memorabilă în lumea literară americană și mondială.
Ediția în limba română este momentan epuizată.
Letting Go (1962)
Primul roman al lui Philip Roth urmărește existența a patru personaje pe fondul schimbărilor sociale din America anilor ’50. Viziunea clinică a autorului legată de tensiunile dintre clasele sociale și temele încă tabu ale vremii (sexul fără perdea, divorțul, avortul, renegarea religiei) vor deveni mărci consacrate ale scriiturii sale.
When She Was Good (1967) / Pe când era bună
Singurul roman al lui Roth care are o femeie drept protagonist, Pe când era bună prezintă portretul tinerei Lucy Nelson. În copilărie, Lucy a trăit trauma de a-și vedea tatăl alcoolic târât la închisoare. La maturitate, ea devine o campioană a virtuozității morale, căutând să îi reformeze pe toți bărbații din jurul ei. Lucy nu realizează că își asumă o povară teribilă care o limitează și o conduce pe ea însăși spre distrugere.
Portnoy’s Complaint (1969) / Complexul lui Portnoy
Primul mare succes internațional și unul dintre cele mai bune romane ale autorului american, Complexul lui Portnoy folosește artificiul unei conversații pacient – terapeut pentru a reda într-un mod necenzurat, satiric și exuberant ideile lui Roth despre sexualitate, erotism și dorință. Stilul șocant de transparent al cărții a dus la cenzurarea informală în Statele Unite – unele librării au refuzat pur și simplu să pună în vânzare volumul – și la un scandal public în Australia, unde guvernul federal s-a străduit vreme de trei ani să interzică romanul, ca să cedeze într-un final, în 1972.
Tot în 1972, cartea a fost ecranizată în regia lui Ernest Lehman, în primul film după Philip Roth. Romanul făcea deja parte dintre operele celebre publicate pe fondul Revoluției Sexuale a anilor ’60-’70. Revista Time a plasat, în 2005, Complexul lui Portnoy pe lista celor mai importante romane din toate timpurile.
Our Gang (1971)
Ironia neiertătoare și critica mușcătoare fac deliciul romanului Our Gang, o satiră politică desăvârșită la adresa președinției lui Richard Nixon și a contradicțiilor înfiorătoare ale regimului acestuia. Președintele republican se erija într-un apărător al vieții prin susținerea interzicerii avortului, dar nu avea nicio problemă cu crimele împotriva femeilor și copiilor în Războiul din Vietnam.
The Breast (1972) / Sînul
Dacă Gregor Samsa a lui Kafka se transformă într-un gândac, David Kepesh, profesorul de literatură erou al acestui miniroman, se trezește într-o dimineaţă și descoperă că a devenit… un sân imens, de 75 de kilograme. Oricât se străduiește David să se convingă pe sine și pe cei apropiați că au halucinații, realitatea nu poate fi ignorată. În asemenea situații, nu-ți rămâne decât să te adaptezi și să te bucuri de eventualele avantaje ale unei condiții neverosimile.
Ediția în limba română este epuizată pentru moment.
The Great American Novel (1973)
Acesta este unul dintre cele mai obscure romane ale lui Philip Roth și cartea despre care autorul a mărturisit că a fost cea mai distractiv de scris. Volumul descrie o ligă de baseball fictivă care devine o țintă pentru autorități, din cauza ideilor comuniste pe care le propagă. Sportul ca mit fondator, tensiunile de clasă și tarele societății americane din preajma celui de-al Doilea Război Mondial sunt temele acestei cărți.
My life as a Man (1974) / Viața mea de bărbat
Viața mea de bărbat spune povestea cu tentă autobiografică a relației distructive și pasionale dintre un tânăr scriitor și soția / muza sa. Din iubiți inseparabili, cei doi devin inamici ireconciliabili. Cartea prezintă deopotrivă perspectiva lui Roth despre scris ca obsesie și ca metodă de vindecare.
The Professor of Desire (1977)
Cartea îl readuce în atenție pe David Kepesh (The Breast) și descrie tinerețea, studiile și cariera academică a unui bărbat marcat de nesiguranță, inadaptare socială și dorințe sexuale reprimate. The Professor of Desire e prototipul literaturii dedicate demolării masculinității atotputernice, o privire intimă în mintea fragilă și libidoul instabil al bărbatului din a doua parte a secolului XX.
The Ghost Writer (1979)
Acest roman este primul din seria Zuckerman Bound, o suită literară ce conține patru cărți (o trilogie și un epilog) și îl are în centru pe emblematicul personaj Nathan Zuckerman, unul dintre alter ego-urile autorului. Personajul lui Roth îl vizitează pe unul dintre scriitorii săi preferați. În casa acestuia, Nathan întâlnește o tânără și ajunge foarte curând să suspecteze că aceasta e nimeni alta decât Anne Frank, care a supraviețuit Holocaustului și trăiește în SUA sub o identitate falsă. Cartea a fost ecranizată în Marea Britanie în 1983, iar printre protagoniști se numără Claire Bloom, cea care avea să fie a doua soție a lui Philip Roth.
Zuckerman Unbound (1981)
În Zuckerman Unbound, biografia fictivului Nathan Zuckerman se dezvoltă și împrumută elemente din biografia lui Roth. Bunăoară, Zuckerman este înfățișat ca autorul de succes al unui roman similar cu Complexul lui Portnoy, publicat de Roth cu mai bine de un deceniu în urmă. Tema principală a cărții este relația mereu complicată între un autor și creațiile sale.
The Anatomy Lesson (1983)
În ultimul roman al trilogiei sus-amintite, Roth duce la extrem ficționalizarea propriei sale biografii, de parcă scriitorul ar fi pus pe hârtie un scenariu alternativ al propriei existențe. Cartea ni-l prezintă pe familiarul de-acum Nathan în plină criză a vârstei mijlocii, examinând cu nostalgie și angoasă relațiile cu familia și căsniciile eșuate, precum și o boală nediagnosticată care îl incapacitează și îl împiedică să apeleze la modalitatea sa preferată de evadare: scrisul.
The Prague Orgy (1985)
Epilogul seriei dedicate lui Nathan Zuckerman este un miniroman de 96 de pagini în care personajul principal călătorește în Cehoslovacia comunistă pentru a căuta manuscrisul unui autor evreu. Cartea, scrisă sub forma unui jurnal, este un tribut adus scriitorilor și artei aflate sub asediul unei societăți totalitare.
The Counterlife (1986) / Contraviața
Câștigător al premiului național al criticii literare americane, romanul Contraviața este considerat a fi printre cele mai riguroase și vizionare cărți ale lui Roth. Cartea explorează eforturile unor personaje din diferite planuri temporale și geografice de a-și rescrie destinele, de a se împotrivi sensului implacabil al vieții și de a-și răsturna soarta.
The Facts: A Novelist’s Autobiography (1988)
Prima autobiografie a autorului, publicată în 1988, cuprinde șase părți – de la un portret al tatălui său, trecând prin anii copilăriei în cartierul evreiesc din Newark, explorând iubirile din liceu, și până la conflictele cu comunitatea evreiască, relația cu prima soție, divorțul și moartea lui Maggie Martinson. Apariția acestui volum a creat multe dezbateri despre cât e biografie și cât e ficțiune în tot ceea ce a scris Philip Roth.
Deception (1990)
Jocul autorului între realitate și ficțiune continuă cu Deception, o carte în care personajul principal e un scriitor pe nume Philip, care poartă o corespondenţă îndelungată cu o femeie din Marea Britanie. Soția lui Philip îl acuză de infidelitate, iar cei doi se despart. Philip se întâlnește cu confidenta lui și îi mărturisește că romanul pe care l-a publicat, Contraviața (sic!) e inspirat din conversațiile cu ea.
Patrimony: A True Story (1991) / Patrimoniu – O poveste adevărată
Volumul memorialistic Patrimoniu – o poveste adevărată, este un portret exhaustiv al vieții lui Herman Roth, tatăl lui Philip Roth și, în același timp, o descriere vie, satirică și adesea caustică a comunității evreiești din New Jersey. Aceasta este cea mai recentă carte de Philip Roth publicată în România.
Operation Shylock (1993) / Operațiunea Shylock
În Operațiunea Shylock, (urmăriți cu atenție), scriitorul Philip Roth povestește cum personajul său, tot un scriitor, tot Philip Roth, călătorește în Israel pentru a asista la procesul unui criminal de război nazist. Acolo, Philip Roth descoperă că există o altă persoană care îi poartă numele și îi seamănă fizic, care i-a furat identitatea. Sub aparența unui roman detectivistic, cu spioni și operațiuni secrete, cartea tratează problema identității, a condiției evreilor și a “dublului” pe care fiecare dintre noi l-am putea avea undeva pe Pământ.
Sabbath’s Theater (1995) / Teatrul lui Sabbath
Când am citit Teatrul lui Sabbath, nu m-am putut opri să nu găsesc similitudini între personajul lui Roth și elemente din biografia și literatura lui Charles Bukowski. Mickey Sabbath a ajuns la 64 de ani, un fost păpușar acum șomer, a cărui principală pasiune este sexul sordid și eticheta de bătrân pervers și manipulator, cu care se mândrește. Conștient de ratarea sa, Mickey contemplă ideea sinuciderii, o idee pe care i-o repetă cu obstinație și fantoma defunctei sale mame.
American Pastoral (1997) / Pastorala americană
Poate cel mai apreciat roman al lui Philip Roth, Pastorala americană e o carte monumentală ce tratează vremuri tulburi ale societății americane și descrie perioada complicată a războiului din Vietnam și a tensiunilor sociale din timpul mișcării pentru drepturi civile. Romanul a fost recompensat cu Premiul Pulitzer și figurează pe lista revistei Time a celor mai bune o sută de romane din toate timpurile.
I Married a Communist (1998) / M-am măritat cu un comunist
Philip Roth îl readuce în scenă pe Nathan Zuckerman pentru a ne povesti despre maturizarea, faima și decăderea lui Ira Ringold, un comunist american devenit star de radio și apoi victimă a represiunii anticomuniste din societatea americană a anilor ’50. M-am măritat cu un comunist este poveste despre prietenie, iubire și trădare și o nouă frescă în panteonul de peisaje sociale din opera lui Roth.
The Human Stain (2000) / Pata umană
Un alt regal literar, Pata umană dezvăluie acuzații de rasism în mediul universitar, falsă identitate și relații imorale. Cartea a primit premiile PEN/Faulkner și Prix Medicis Etranger iar în anul 2003 a fost ecranizată într-o distribuție de excepție: Anthony Hopkins, Nicole Kidman și Ed Harris țin capul de afiș al filmului.
The Dying Animal (2001) / Animal pe moarte
Senzual și nostalgic, acest roman povestește relația dintre un profesor septuagenar, incapabil să-și asume angajamente emoţionale, dar în același timp obsedat de frumusețea feminină, și o tânără studentă. Cartea a fost ecranizată în 2008 în filmul Elegy, cu Ben Kingsley în rolul profesorului David Kepesh și Penelope Cruz în rolul frumoasei Consuela Castillo.
The Plot Against America (2004) / Complotul împotriva Americii
Distopia alternativă Complotul împotriva Americii imaginează o lume în care aviatorul Charles Lindbergh (un mare simpatizant al naziștilor) câștigă alegerile în fața lui Franklin D. Roosevelt și devine președintele SUA în 1940. În această istorie fictivă, Roth tratează teme precum antisemitismul, identitatea națională, trauma și percepțiile subiective asupra istoriei. După acest roman s-a filmat o miniserie HBO care a fost lansată în 2020.
Everyman (2006) / Povestea lui Orișicine
Personajele lui Philip Roth pot avea o identitate specifică sau una generică. De asta am spus că îl citim pe Roth fiindcă ne vorbește despre cine suntem, deoarece abordează constante ale condiției umane universale. Povestea lui Orișicine narează viața unui personaj generic, începând cu înmormântarea sa și explorând diversele etape ale vieții pe care a trăit-o. Cartea a fost distinsă cu premiul PEN/ Faulkner.
Exit Ghost (2007) / Fantoma iese din scenă
Acesta este ultimul roman în care îl întâlnim pe îndrăgitul personaj Nathan Zuckerman. După ce a trăit mai bine de un deceniu în izolare, Nathan se întoarce la New York, unde își regăsește trecutul și prezentul laolaltă, surse de melancolie și emoție și pretexte pentru o proză captivantă și originală. Ediția în limba română a cărții este momentan epuizată.
Indignation (2008) / Indignare
Unul dintre ultimele romane ale lui Philip Roth, Indignare ne poartă înapoi în timp, în anii 50 ai secolului XX. Marcus Messner este un student evreu care își spune povestea…din lumea de dincolo. Iubirea, societatea tradiționalistă, revolta noii generații și războiul sunt printre temele predilecte ale acestei cărți.
The Humbling (2009) / Umilirea
Umilirea dezbate condiția bărbatului în a doua parte a vieții, când calitățile și succesul pălesc, laolaltă cu abilitățile fizice. În această carte, trecerea nemiloasă a timpului poate fi ignorată pentru ultima oară în brațele unei femei, dragostea și erotismul fiind soluțiile efemere pe care le putem așeza pentru o clipă în fața declinului și a morții. Ediția în limba română a cărții este momentan epuizată.
Nemesis (2010) / Nemesis
Nemesis este amplasat în Newark-ul natal și descrie viața personajelor și comunității în timpul unei epidemii de polimielită. Cartea urmărește confruntarea personajelor cu boala necruțătoare, dilemele morale și sentimentale, precum și reunirea supraviețuitorilor epidemiei, decenii mai târziu. La aproape doi ani după publicare, Roth a declarat într-un interviu că a încetat să mai scrie, iar Nemesis este ultimul său roman.
Why write (2017) / De ce scriem
Ultimul volum apărut în timpul vieții scriitorului american este o colecție impresionantă de texte publicistice, interviuri, articole și luări de poziție care se întind de-a lungul întregii cariere a lui Philip Roth.
“Literatura nu e un concurs de frumusețe morală. Forţa ei se naşte din siguranţa şi cutezanţa cu care intri în pielea personajului – importantă e convingerea ce însufleţeşte gestul.”
Scriitorul american a murit pe 22 mai 2018, la vârsta de 85 de ani, din cauza unei insuficiențe cardiace. A fost înmormântat în cimitirul Colegiului Bard din statul New York, unde își asigurase un loc de veci aproape de cel al bunului său prieten, scriitorul român Norman Manea. A cerut ca ceremonia funerară să fie simplă, fără niciun ritual religios. Ateu fervent, Roth nu s-a împăcat niciodată cu religia și nici cu eticheta de scriitor evreu-american.
“Când scriu, sunt singur. [Scrisul] e plin de teamă, singurătate și anxietate – și n-am avut nevoie niciodată de religie ca să mă salveze.”
Răsfoiala 