La Universitatea Stanford, mai mulți doctoranzi conectați la RMN au fost rugați să citească „de plăcere” un text literar, apoi cu atenție, ca și cum ar fi urmat să susțină un examen din textul respectiv.
Rezultate preliminare surprinzătoare relevă o creștere dramatică și neașteptată a fluxului sanguin în regiuni ale creierului diferite de cele responsabile de „funcția executivă”, zone care ar fi în mod normal asociate cu acordarea unei atenții deosebite unei sarcini, cum e cititul,
a declarat Natalie Phillips, cercetătoarea care conduce proiectul.
De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Cititul activează creierul mai mult decât munca sau jocurile video
În timpul experimentului realizat la Universitatea Stanford, aparatul RMN a urmărit fluxul sanguin din creierul subiecților, în timp ce aceștia citeau fragmente dintr-un roman de Jane Austen. Participanților li s-a cerut mai întâi să parcurgă pe îndelete un pasaj, așa cum ar face într-o librărie, iar apoi să citească mai atent, așa cum ar face în timp ce studiază pentru un examen.
Creșterea fluxului sanguin în timpul lecturii făcute cu atenție sugerează că „a fi atent la textele literare necesită coordonarea mai multor funcții cognitive complexe”. Fluxul sanguin a crescut, de asemenea, în timpul lecturii de plăcere, în zone diferite ale creierului. Fiecare stil de lectură poate crea modele distincte în creier care sunt „mult mai complexe decât munca și joaca”.
Experimentul se concentrează asupra atenției literare sau, mai exact, asupra dinamicii cognitive a diferitelor tipuri de concentrare pe care le activăm când citim. Cercetarea a luat naștere plecând de la preocuparea scriitorilor iluminiști pentru durata atenției, mai precis interesul lor pentru „atenția rătăcitoare”. Experimentul RMN studiază modul în care creierul răspunde la literatură, dar și modul în care cunoașterea este modelată nu doar de ceea ce citim, ci și de modul în care citim.
Este deja recunoscut faptul că citirea critică a textelor umaniste favorizează gândirea analitică. Dacă astfel de rezultate se mențin la toți subiecții, Phillips spune că
„Nu doar ceea ce citim – ci și gândirea riguroasă despre ce citim este valoroasă, iar studiul literaturii oferă un exercițiu cu adevărat valoros pentru creierul oamenilor”.
Un lucru e cert. Cititul nu poate fi înlocuit și de aceea trebuie să renunțăm iluzia că ar exista activități similare. Diferența dintre creierul hrănit exclusiv cu informații venite prin diverse ecrane (TV, telefon) și cel stimulat cu lecturi constante și atente este diferența dintre deșert și o oază luxuriantă de verdeață.
Recomandare de carte
Gen: Non-ficțiune
Autori Mortimer J. Adler, Charles van Doren
Editura: Paralela 45
Colecția: Ghiduri de lectură
An apariție: 2024
Editie: Cartonata
Format: 345 x 205 mm
Nr. pagini: 392
Cum se citește o carte este cel mai popular ghid pentru lectura comprehensivă adresat publicului larg.
Autori descriu diferitele niveluri de lectură și cum ajungeți să le stăpâniți: de la citirea elementară, trecând prin răsfoirea sistematică a unei cărți și prin citirea inspecțională, și până la citirea rapidă, acest ghid vă va învăța cum să clasificați și să radiografiați o carte, cum să extrageți mesajul autorului și să concepeți critica acestuia. Veți învăța tehnici de citire adecvate pentru parcurgerea cărților practice și de beletristică sau a volumelor de științe.
RĂSFOIALA 15 beneficii ale cititului demonstrate științific
STUDIU Cititul prelungește viața, arată o cercetare Yale University
Articolul despre cercetarea Stanford este disponibil aici.
Descoperă mai multe la rasfoiala.com
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Un gând despre “STUDIU STANFORD Fiecare stil de citit are efecte distincte și uimitoare asupra funcțiilor cognitive”