Ficţiune, mitologie, fantasy

În noul său roman, Printre oameni şi alte fiinţe bizare, Bogdan Boeru îşi valorifică din plin cunoştinţele şi pasiunea pentru istorie, mitologie, filosofie şi ocultism pentru a crea o interpretare originală a realităţii imediate. Cartea rockerului reconvertit la literatură e o alcătuire şi  mai complexă de teme şi simboluri decât anteriorul volum, Benedictiana. Oricine apreciază poveştile de suspans care folosesc istoria şi viitorul pentru a interpreta prezentul, sau romanele cu personaje ce dezleagă mistere şi dezvăluie conspiraţii într-o luptă surdă dintre Bine şi Rău, va petrece multe ore plăcute în compania acestei cărţi.  

Am numit Printre oameni şi alte fiinţe bizare un roman fantasy – deşi cartea împrumută accente din literatura thriller şi poliţistă, din romanul realist, din poveştile SF – pentru că Bogdan Boeru te face să vezi într-un “dincolo” populat cu creaturi mitologice, cu întâmplări obscure şi intrigi care explică ce se întâmplă “dincoace”, în lumea în care trăim fizic. Departe de a fi doar o invitaţie la divertisment, întregul roman se fundamentează pe reflecţii şi corelaţii istorice și filosofice la capătul cărora autorul te provoacă să te întrebi: “ce-ar fi dacă”?

Cine e mai bizar? Tentativă de rezumat (fără spoilere)

Surpriza e principala calitate a cărţii lui Bogdan Boeru. Când crezi că ai înţeles unde duce povestea, autorul virează imprevizibil către un alt fir narativ, lucrurile se complică şi rămâi curios să afli ce se întâmplă mai departe. Romanul poliţist se transformă în poveste cu vârcolaci, satiră politică, science fiction şi tratat de filosofie contemporană. Istoriile recompun Istoria şi suspansul se acumulează spre final, când constaţi – cum am descoperit eu –  că ai citit o carte românească fantasy bine articulată, care face legături uimitoare între fapte istorice, mitologie şi societatea cotidiană.

Din primele pagini intrăm în investigaţia unei crime stranii, petrecute în lumea politică autohtonă a zilelor noastre. Crima respectivă e, se înţelege, pretextul de a face cunoştinţă, cu tot felul de “oameni şi alte fiinţe bizarre”:

• Ben Avădanei – un antropolog nemuritor, care ajută poliţia în cazuri ce ţin de evenimente supranaturale;
• Talos – un automaton în slujba lui Ben, un robot ce aduce cu el dezbaterea despre inteligenţa artificială;
• Adam – un giganthopitec strămoş al oamenilor, înzestrat cu o inteligenţă uimitoare (şi mare iubitor de rock death metal şi… IT);
• Annamaria Gramma – sau Anagrama, asistenta profesorului Avădanei, care va oferi una dintre celel mai mari suprize ale cărţii;
• Felix Albulescu – un poliţist în pragul pensionării, preşedinte al unui soi de loji masonice care veghează la binele şi (uneori)  răul care se petrec în societate;
• Ilie Mirceşti – un om de afaceri care întruchipează corupţia, interesele obscure şi influenţa în lumea puternicilor zilei;
• Artemisia Iovan – supranumită Leoaica, o avocată implicată în politica de vârf, personaj inspirat la rândul său din realitatea României (post)pandemice – şi pe care care intuiesc că îl veţi descifra imediat.

Autorul imaginează un flux al întâmplărilor care ne poartă de la scena crimei, la doi paşi de Casa Poporului, în Bucureşti, într-un sat din Ardeal bântuit de un duh din legendele folclorice româneşti, în America lui Edgar Alan Poe, într-o comună din Franţa unde sunt raportate apariţiile unor vârcolaci şi, mai departe, în pădurile tropicale ale Asiei, unde se crede că trăiesc încă strămoşii oamenilor.

Reperele geografice, istorice şi temporale compun o imagine multidimensională a unei lupte milenare între forţe ale Binelui şi ale Răului, o serie de bătălii despre care găsim indicii în istorie şi în evenimentele prezentului. Pandemia de Covid 19 sau războiul din Ucraina sunt printre cele mai noi reprezentări ale acestei lupte care îşi are începuturile în mitologie, în vremurile când sacrul era omniprezent, definitoriu în existenţa de zi cu zi.

Bogdan Boeru reinterpretează concepţia lui Mircea Eliade despre sacrul camuflat în profan şi creează legături originale – fie şi doar în plan literar –  între simboluri mitologice şi prezentul  fragmentat de ideologii, tabere, conspiraţii, circ mediatic şi frică. El propune filtre literare prin care să definim ce e normal şi ce nu şi sugerează aplicarea acestor filtre în interpretarea lumii din jur. De aceea, Printre oameni şi alte fiinţe bizare e mai mult decât fantezie – cartea construiește şi o filosofie a toleranţei, ca un fel de “medicament” al polarizării ce naşte ură şi violenţă.

Robert Langdon, Charles Baker, Ben Avădanei

Aparent, unul dintre protagoniştii lui Boeru, profesorul de antropologie Ben Avădanei, se înscrie în galeria de personaje erudite, fermecătoare, care fac deliciul iubitorilor de thrillere şi ocultism. Mă gândesc la Robert Langdon, personajul romanelor lui Dan Brown, sau la Charles Baker, din seria bestseller a lui Igor Bergler. Aceşti eroi îşi folosesc inteligenţa şi educaţia pentru a face deducţii vitale în cazuri tenebroase ce implică crime, comploturi internaţionale, organizaţii secrete, ş.a.m.d. Păcătuiesc însă printr-un singur lucru: sunt invincibili.

Profesorul Ben Avădanei pare să vină din acelaşi “film”, dar mi-a plăcut că autorul nu l-a construit pe calapodul predecesorilor săi, dintre care unul a ajuns și la Hollywood. Avădanei nu e atât de glamour ca Langdon sau Baker, dar are un ceva al său: poartă pe umeri secole de viaţă, fiindcă a dobândit metoda nemuririi la o mănăstire din Franţa medievală, iar această “povară” dă personajului substanţă, aplecarea spre reflecţie şi înţelegerea imaginii de ansamblu a istoriei.

Ce spune şi ce face personajul lui Boeru e încărcat de o înţelepciune care nu se manifestă prin atotştiinţa şi gestica emfatică a unui super-erou. Să fii nemuritor îţi dă o libertate de a gândi şi a-ţi contempla condiţia  – la fel de irezistibilă pentru cititor, cum trebuie să fi fost pentru autor în imaginarea personjului său.

Să fii nemuritor – şi, deci, cu adevărat înţelept –  implică şi gândul de a renunţa la nemurirea ta, de a abandona invincibilitatea, de a-ţi încheia călătoria în existenţă pentru a face loc celor ce vin după tine şi de a valorifica această posibilitate drept adevărata superputere. Toate personajele cărţii au rost şi se manifestă autentic, dar Ben Avădanei mi s-a părut foarte bine construit şi memorabil, foarte reuşit în raport cu figurile asemănătoare cu care l-am comparat. Îl admiri, aşa cum îi admiri pe Sherlock Holmes, Charles Baker sau Batman, dar îl simţi mult mai aproape, real, uman.

Răbdare şi timp

Asta merită să investiţi în cele 672 de pagini dense ale cărţii. Autorul construieşte un univers complex care are legătură cu realitatea proximă (societatea, politica, problemele specifice ale României de azi) şi, deopotrivă, cu un flux al conştiinţei personale, îmbogăţit cu lecturile şi interesul său pentru istorie şi filosofie.

Capitolele cărţii oferă frecvent expuneri de idei filosofice, sondează probleme etice, caută să declanşeze mecanisme de interpretare a realităţii pe care le preiau personajele, vorbesc şi acţionează pe temelia acestor idei pe care le transmit, mai apoi, cititorului. Acest stil care îmbină thriller-ul cu eseistica, scade din viteza desfăşurării acţiunii şi nu-i este la îndemână cititorului fără disciplina lecturilor de profunzime.

“Printre oameni și alte ființe bizare” este un roman substanţial cu o arhitectură interesantă a ideilor și o interpretare unică a simbolurilor din lumea reală. Pentru mine vor rămâne memorabile sugestiile despre faptul că lumea în care trăim e însoţită de un tărâm paralel pe care se dau lupte pentru supravieţuirea umanităţii. Şi ideea că acest tărâm – chiar dacă are porţi de acces localizabile în adâncul unei păduri sau unei peşteri, chiar dacă e dezvăluit într-o legendă veche, aproape uitată sau cartografiat pe un pergament ascuns în biblioteca unei mănăstiri – e posibil să se regăsească înlăuntrul fiecăruia dintre noi.

	Vezi prețul
	Vezi prețul
	Vezi prețul

Dă-i înainte cu Răsfoiala

Top cele mai faimoase distopii din literatura universală

RECENZIE Benedictiana, de Bogdan Boeru. Cetatea invincibilă a imaginației

NOUTATE Cel mai recent roman al lui Bogdan Boeru, “Printre oameni şi alte fiinţe bizare”, în turneu de lansare