rasfoiala.com

Am avut ocazia, de mai multe ori, să citim în avanpremieră la Răsfoiala romane în curs de publicare la nivel naţional, și uneori internaţional. Ne-am bucurat de acest privilegiu de fiecare dată, dar parcă niciodată ca de Trenul de la miezul nopţii, cea mai recentă carte a lui Matt Haig, care va ieși din tipar pe 21 mai. E mai mult decât un eveniment editorial, căci poate fi – și acum nu supralicitez – un adevărat eveniment de viaţă pentru unii dintre cititorii săi.

Există uneori câte o carte pe care poţi literalmente să te sprijini ca să păşeşti mai departe prin viaţă. O poţi aşeza ca să faci punte între două prăpăstii. O poţi citi şi reciti pe îndelete, o poţi parcurge în porţii mici, pagină cu pagină, ca leac pentru minte şi spirit. O poţi împărţi cu toţi cei dragi, precum pâinea şi peştii din evanghelii, fiindcă  e inepuizabilă în capacitatea ei de a fortifia trupul şi sufletul. O astfel de carte e Trenul de la miezul nopţii.

O enciclopedie a regretelor

Cine l-a mai citit pe Haig, ştie că literatura lui e înţesată de poveşti care metaforizează viaţa, natura, dragostea, moartea. Taine universale, fără vârstă şi fără sfârşit, care ne fascinează din vremurile când pictam pereţii peşterilor şi până azi, când ne căutăm năuciţi identitatea printre maşini şi măşinării. Poveşti spuse cu candoare, imensă empatie şi înţelepciunea călătorului pe care îl recunoaşte oricare cititor, căci  – nu-i aşa? – călătorim şi noi în toate lumile şi-n toate vremurile din fiecare carte citită.

Autorul mărturiseşte că bestseller-ul său absolut, Biblioteca de la miezul nopţii

…era o bibliotecă între viaţă şi moarte. Acesta [Trenul de la miezul nopţii] este un tren prin viaţa de după moarte. Iar acum simt că ambele romane poartă o dezbatere aprinsă între ele, despre cum ar trebui trăită viaţa. Oricum ar fi, existenţa acestui roman se datorează faptului că oamenii au citit prima carte.”

Fără să fie o continuare explicită a Bibliotecii de la miezul nopţii, cel mai recent roman al lui Matt Haig îi urmează, evident, în încercarea de a desluşi cum arată o viaţă ce merită trăită. Trenul de la miezul nopţii mi s-a părut, până la un punct, o adevărată enciclopedie a regretelor. Ce altceva ar putea fi – dintr-o anumită perspectivă – o viaţă îndelungată la sfârşitul căreia primeşti răgazul / privilegiul să reflectezi, să tragi linie, să faci bilanţuri?

Ce s-a întâmplat cu toţi oamenii pe care i-ai lăsat în urmă, cu toate iubirile pierdute, cu toate fiinţele care te-au locuit o vreme stăruind să te facă mai bun? Ce rămâne din greşeli, din imaturitate, din deciziile proaste care ţi-au modelat, pe nesimţite, destinul? Cine ţi-a mai rămas, să mărturisească pentru tot ce te-ai zbătut, pentru ce ai construit, pentru bunele tale intenţii?

Mi-a dat fiori lectura poveştii lui Wilbur, băiatul timid cu o carte în mână, povestea de film a iubirii sale pentru Maggie, dragostea irepetabilă a întregii lor vieţi. Fericirea palpabilă a începuturilor, gustul dulce al succesului. Acel succes care se autoalimentează cu noi ambiţii. Eroul marginal devenit magnat faimos, un om al cifrelor, calculat până în ultima fibră, tot mai şubredă, a sufletului. Abandonând prieteni, principii, iubirea, abandonându-se pe sine, mistuit de atracţia pentru idealul greşit. Bătrânul singur, într-un conac luxos, aşteptând sfârşitul şi o oră de pian pe săptămână, singura sa pavăză împotriva neantului. Şi un telefon, care sparge tăcerea, ca o ultimă şansă.

“Sunt mai multe morţi pe parcursul vieţii.

O persoană, i se părea acum Fantomei, moare în etape. Şi a fost deosebit de emoţionant să se vadă pe sine la o vârstă fragedă.

Urma moartea tinereţii, a idealurilor. A conexiunilor, a prieteniilor, a principiilor, a iubirii. Şi acestea erau de cele mai multe ori doar alegeri. Alegeri care păreau corecte la momentul respectiv, dar, când ajungi la final, la ultima moarte, priveşti înapoi şi conştientizezi toate versiunile pierdute pe care le-ai lăsat pe drum.

În acel moment îi lipsea persoana care fusese odată. Şi bunătatea care existase în el, la fel de naturală ca verdele câmpiilor.”

PROMOȚIILE ZILEI
	-50% la titlurile Litera
	Ziua cărții -90%
	Chilipir de primăvară – 50 – 80%
	1000 de titluri cu -80%
	17 ani de Cărturești -20% la toată oferta
	Prețuri mici Flash Sale

Acel tren pe care nu vrei să-l pierzi

Trenul lui Matt Haig e un artificiu literar, dar face din acest roman una dintre cele mai motivaţionale scrieri pe care le-am întâlnit în ultima vreme, o carte a trezirii de sine. Am călătorit alături de personajele principale prin toate staţiile vieţii, opriri uşor de recunoscut fiindcă ajungem în ele cu toţii. Şi la fiecare oprire m-am încărcat cu şi mai multă emoţie, pentru că mi-am amintit că sunt muritor şi că aş vrea şansa de a-mi măsura viaţa şi a număra de-a lungul ei cât mai puţine regrete.

Sentimentul că treci, că eşti efemer, această povară universală a oamenilor e uşor de ignorat în anii tinereţii şi apoi în frământările vieţii mature. Ne înecăm perspectiva morţii în dulceaţa tinereţii ce înaintează impetuoasă prin lume, apoi în muncă, în planuri, în viitorul pe care nu încetăm să-l imaginăm, să-l forjăm, să-l supunem dinainte să ni se aştearnă în faţă. Apoi vine Marele Final. Şi niciodată nu e altfel decât neaşteptat şi nedrept.

S-au scris biblioteci întregi, s-au cântat zeci de mii de cântece şi  s-au turnat sute de filme despre “viaţa care trece ca un fum”. Faţă de ele, Trenul de la miezul nopţii e o invenţie magică prin care poţi răzbate înapoi în timp, să-ţi revezi viaţa, să-ţi recalculezi deciziile, să repari ce ai greşit. Şi poţi face asta cu o carte în mână, acum, nu cândva peste mulţi ani, când va fi prea târziu. De asta trenul lui Haig e acel tren pe care nu vrei şi nu-ţi permiţi să îl pierzi. Dacă te găseşte în momentul potrivit, s-ar putea să îţi schimbe destinul, pentru că are puterea de a-ţi reaminti din câte drumuri diferite e alcătuită propria ta existenţă, câte răspântii regăseşti la fiecare vârstă pe care o traversezi, câte orizonturi noi se deschid, şi de ce e atât de frumos apusul:

“Directeţea vieţii era o problemă, s-a gândit Fantoma. Dacă zilele ar putea fi amestecate, astfel încât luni să ai patruzeci de ani, marţi nouă, iar miercuri optzeci şi unu, ar fi de mai mare ajutor. Ai înţelege natura trecătoare a lucrurilor. Ai realiza câte versiuni de-ale noastre sunt cuprinse într-o viaţă. Frumuseţea vieţii ar fi foarte limpede. Aşa cum un apus e atât de fermecător pentru că ne spune că fiecare zi, în cele din urmă, se cufundă în noapte.”

P.S. Precomandă “Trenul de la miezul nopții” până la data lansării, 21 mai, și. primești încă un exemplar gratuit.

Dă-i înainte cu Răsfoiala

NOUTATE Noul roman de Matt Haig, “Trenul de la miezul nopții”, lansat cu o campanie specială

NOUTATE „Afaceri de familie”, de Katalin Orosz – cartea pentru antreprenorii care lucrează cu ai lor

RECENZIE O viaţă imposibilă, Matt Haig. Magia e acea parte a vieţii pe care încă nu o înţelegi