Despre greutatea propriei vieți pe care doar tu o cunoști așa cum cum doar tu o poți cunoaște este “Lungul drum al zilei către noapte”, spectacolul cu care ne-am început sejurul la FITS, în regia lui Timofei Kuliabin, cu un scenariu adaptat de Roman Doljanski.
O mărturie impresionantă a condiției umane și a celei de artist, după piesa autobiografică de Eugene O’Neill, care i-a adus dramaturgului american premiul Pulitzer post-mortem și faima. Deși părinții, fratele și fiul său, cei care au inspirat cea mai cunoscută operă a scriitorului, deveniți personaje în “Lungul drum al zilei către noapte”, muriseră, autorul a cerut ca piesa să nu fie publicată mai devreme de 25 de ani după decesul său. O’Neill este azi unul dintre cei mai traduși și jucați dramaturgi ai lumii.
De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Tragediile vieții care fac arta și arta care devorează iubirea de aproapele
În scenariul lui Poljanski îi întrevedem ca-n oglindă pe scriitor și pe alter-egoul din piesă, Edmund Tyrone, cum cer la unison ca intimitatea familiei să fie respectată, iar rufele murdare să nu fie expuse în public. Doar după ce se vor fi stins chiar și cunoștințele, nu numai cei direct implicați – membrii familiei americane atipice în casa căreia au locuit la un loc cu oamenii dependența, iubirea posesivă, boala, suferința, conflictele și gelozia personală și profesională, regretele tardive. Pare că O’Neill și-a dorit pentru sine și ai săi ca măcar în eternitate să aibă liniștea care n-a avut casă în casa lor. Și, cu siguranță, și-a dorit să lase în urmă, ca moștenire artistică, o “cautionary tale” excepțională, de neuitat.
Fiecare spectator alege, asistând la un spectacol, acele elemente care sunt în concordanță cu așteptările sale și cu contextul particular. La Sibiu, educată astfel de Silviu Purcărete și de grandoarea scenografică a spectacolelor sale, sunt atentă la tot ce spune tot ce nu poate vorbi. Iar aseară, la Teatrul Radu Stanca, la fel de răspicat și tragic ca actorii au vorbit muzica, ecourile deliberate ale unor replici, pereții mobili și luminile suprapuse, alternante care le reconfigurau limitele, care se deschideau și închideau peste amintirile domnului Edmund Tyrone, precum granițele înțelegerii omenești.
Personajul central, laureat Nobel și Pulitzer, suferă de o boală incurabilă și alege să petreacă lungul (ultimul) drum al zilei către noapte, al vieții către moarte, într-o clinică specială care oferă servicii de sinucidere asistată. El își planifică ultima zi încercând să facă pace cu fantomele trecutului.
Apropos de fantome, există în piesă o replică minunată despre sinele care se pierde în neant și poate despre felul în care oamenii trecutului și chiar noi înșine ne parazităm propria viața.
Ca și cum eu aș fi fost fantoma ceții, iar ceața ar fi fost fantoma mării. Era o pace ciudată în a nu fi nimic mai mult decât o fantomă înăuntrul altei fantome.
Spectacolul e un fragmentariu care reconstituie istoria familiei, respectând cu fidelitate trăsăturile rememorării: caracterul ei aleatoriu, nostalgia excesivă, trecutul alterat de inerentul subiectivism și de aceea ancorat în anumite scene – nu cele mai frumoase, căci tindem să ne reamintim cu mai mult patos suferințele. Revedem momente cheie din viața dramaturgului, petrecute alături de familie, într-o regie pe care dl. Tyrone o pune în aplicare cu multă minuțiozitate și care are în centru o serie de obiecte – simbol din istoria personală. Un volum cu piese de Shakespeare care vorbește despre identitatea sa artistică, un pachet de cărți care-i amintesc discuțiile și certurile cu tatăl și fratele, o sticlă de whisky – cauza morții premature a fratelui iubit sau rochia de mireasă a mamei, pe care fantoma ei o invocă în încercarea de a reinstala în prezent fericirea, bucuria, dragostea de altădată.
| PROMOȚIILE ZILEI | |
 | LIB20CITESC Cupon de reducere |
 | Biblioteca de vară – 75% |
 | Campionatul reducerilor -40% |
 | TOP 10 Bookfest – Reduceri până la 30% |
 | -65% la titluri bestseller |
 | Raftul FITS |
 | Flash sale |
Deși dl. Tyrone, strălucit interpretat de Nicu Mihoc (pare să poarte pe umeri și în priviri toată acea greutate a vieții cu care am început textul), nu e mort încă, el a ajuns, după pierderea celor dragi, un purgatoriu uman al vieților pe care le-a împărtășit cu ei, din care-și amintește acum mai cu seamă clipele sumbre ori cathartice. Le scoate, la figurat și la propriu, din valiza trecutului și le așează pe masă ca să-și ia rămas bun, prin aceste porți de acces materiale de la cei și ceea ce nu mai sunt demult materie.
Cu trei personaje al căror destin e teatrul, doi actori și un dramaturg, piesa lui O’Neill este și o meditație afectuoasă și dureroasă despre incompatibilitatea între iubirea pentru artă (teatru) și iubirea pentru oameni. Cele două camere ale inimii omenești, deși par îngemănate, se devorează reciproc, se concurează, una dintre ele rămânând mereu în urmă, așteptându-și nerăbdătoare și lacomă satisfacția:
“ – Nu mai vorbi prostii. Mama ta voia să meargă cu mine în turnee, îi plăcea.”
spune tatăl lui Edmund, încercând să se disculpe.
Ar fi nedrept să închei înainte de a-i aminti pe actorii care aduc la viață fabuloasa și teribila familie Tyrone: Raluca Iani, mama a cărei vină sunt toate vinele laolaltă, Horia Fedorca, Jamie, fiu nedreptățit și risipitor care ține totul laolaltă cu dragostea lui necondiționată, Marius Turdeanu (tatăl care inculcă dragostea pentru teatru sau alcool băieților. Fiecare dintre ei ia scena pentru sine la finalul piesei, într-o înduioșătoare paradă apologetică.
Spectacolul e un “Mărturisesc că am trăit” care celebrează viața, cu absurdul și neajunsurile ei (cum ar putea fi vreodată viața de ajuns?), și pasiunea pentru teatru, această reprezentare a vieții, gătită și pregătită să ne-o arate cu chipurile și închipuirile ei tulburătoare ce ne scapă printre degete.
“Niciunul dintre noi nu poate face nimic împotriva lucrurilor pe care ni le-a făcut viața. Se termină înainte să-ți dai seama, iar odată ce s-au terminat, te pun să faci alte lucruri până când, în cele din urmă, totul se interpune între tine și ceea ce ți-ai dori să fii, și îți pierzi adevăratul sine pentru totdeauna.”
LUNGUL DRUM AL ZILEI CĂTRE NOAPTE
Un scenariu de: Roman Doljanski
Regia: Timofei Kuliabin
După: Eugene O’Neill
Scenografia: Oleg Golovko
Muzică: Timofei Pastukhov
Light design: Ilia Pașnin
Traducere: Raluca Rădulescu
Manageri proiect: Claudia Maior și Ioana Nistorescu
Sufleor și asistență regie: Ania Petrean
Distribuție: Nicu Mihoc, Raluca Iani, Marius Turdeanu, Horia Fedorca, Radu Costea, Ioana Cosma, Adrian Neacșu, David Cristian, Vlad Robaș.
Asistență producție: Iuliana Revencu, Cătălina Bezer
Regie scenă: Nicolae Văcariu
Lumini: Mihai Părău
Sunet: Alex Androniciuc
Recuzită: Maria Steva
Cabină: Angelica Ognean
Mașiniști: Dan Dancasiu, Flavius Dublesu, Ioan Iliu
Spectacol nerecomandat celor sub 16 ani.
Recomandare de carte
De la Corecții de Jonathan Franzen, pe care am citit-o cu ani în urmă, dar ale cărei învățăminte încă mă însoțesc, doar în Casa Olandeză de Ann Patchett am regăsit anvergura, complexitatea, profunzimea unei saga de familie cum este Înțepătura de albină, de Paul Murray. Un roman care te amețește cu un început ușurel, rizibil, narat de o adolescentă, apoi te catapultează în mijlocul lumii crude și înșelătoare a adulților care au adus-o pe lume pe mica răzvrătită, te duce înapoi în timp, în lumea tinerilor care au fost înainte să fie părinți, iar în ultimele pagini te nenorocește cu un final impredictibil, cum puțini autori au sânge să trimită în lumea cititorilor. Devastator.
Gen: Ficțiune
Autor: Paul Murray
Traducătoare: Justina Bandol
Editura: Bookzone
An apariție: 2024
Editie: Necartonata
Format: 200 x 130 mm
Nr. pagini: 560
Dă-i înainte cu Răsfoiala
BOOKFEST 2026 TOP bestselleruri la marile edituri
NOBEL PENTRU LITERATURĂ 2023 Jon Fosse câștigă cel mai râvnit premiu literar al lumii
Descoperă mai multe la rasfoiala.com
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
