RECENZIE Casa Olandeză, Ann Patchett

Ann Patchett este una dintre cele mai versatile scriitoare pe care le-am citit și Casa Olandeză e una dintre cărțile ei foarte bune și, trebuie spus, cea care a așezat-o pe listele scurte Pulitzer Prize și Goodreads Awards în anul publicării (2019).

Mă uimește cum reușește să “vorbească” atâtea limbi, culturi și vârste diferite, reușind să impregneze personajele sale cu verosimilitate, caracter și aromă locală. Romanul ei Fascinație, despre un trib ascuns în jungla braziliană care a descoperit fertilitatea inepuizabilă, este una dintre cărțile mele preferate.

Casa olandeză, cartea unei case care nu a fost acasă

Ce ne place, cred, sau cel puțin mie la cărțile Bune este că spun printre rânduri cel puțin la fel de mult cum spun cuvintele tipărite pe paginile lor. Ne place că vorbesc cu noi și după ce le închidem. Ne place că ne spun lucruri spunându-ne alte lucruri care ne pun pe gânduri.

Mesajul din Casa Olandeză, cel ascuns în spatele poveștii sau după cuvântul “sfârșit”, dacă vrei, este acesta:

Nu presupune nimic despre omul pe care îl iubești. Dacă vrei să-l faci fericit, întreabă-l ce îl face fericit și dă-i lucrul acela sau timpul acela sau locul acela. În niciun caz nu îi da ceea ce te face pe tine fericit. Cel mai probabil nu sunt unul și același lucru (timp sau loc).

În romanul Annei Patchett, lucrul acela (al fericirii) este casa. Personajul care pivotează povestea și destinele celorlalte personaje, tatăl, geniu imobiliar de ocazie, cumpără Casa Olandeză pentru tânăra lui soție, convins că vila impresionantă, cu ferestre generoase și istorie atârnată pe pereți, deținută odinioară de o prosperă familie de olandezi, o va ferici.

Probabil intuiți că această credință a sa, provenită firesc din propriile sentimente și din nevoia de a-și consolida existența prin cărămizi și ziduri trainice, n-are nicio legătură cu dorințele și fericirea soției sale al cărui model în viață e Maica Tereza și pe urmele căreia pornește la drum – la propriu.

Dacă cei doi soți ar fi singuri în nefericirea lor (plină de bune intenții dealtfel), povestea s-ar fi terminat nefericit aici. Dar mai sunt și cei doi copii. O fetiță și frățiorul ei, prea mici să priceapă faptele părinților, motivațiile lor și ideea de viitor. Ei vor doar o familie. Nu o casă în care te poți rătăci și înstrăina cu ușurință.

Casa Olandeză este povestea lucrurilor pe care nu ni le spunem unii celorlalți, a lucrurilor tăcute care distrug relațiile. Este povestea egoismului care ne face să vedem o singură poveste, acolo unde fiecare dintre protagoniști are propria poveste. Așa cum casa se vede diferit, în funcție de poziția pe care o ai față de ea, la fel se simte diferit fiecare dintre deciziile pe care mama, tatăl și copii le iau.

Este deci și povestea intimă a fiecăruia dintre personaje și asta o face o carte nemaipomenit de bună. Ne spune mai multe povești – fiecare la fel de verosimilă ca restul – care se petrec simultan în jurul acestei case care, fără voie, este catalizatorul și martorul destinelor oamenilor care o locuiesc.

Una dintre temele romanului este alegerea “carierei de viitor”. Și aici, la fel ca în cazul “casei ideale” opiniile personajelor sunt divergente, motivate de resorturi de o intimitate profundă, deci aproape imposibil de împărtășit chiar și cu oamenii pe care îi iubești și cărora le vrei binele. Pentru fiecare “carieră de viitor” nu poate însemna decât o meserie pe care o faci cu drag. Dacă o alege altul pentru tine…

Îți vreau binele

Personajele care conduc evenimentele din carte iau decizii care afectează iremediabil viețile oamenilor cu care trăiesc. Toți pleacă de la premisa că vor binele celuilalt. E doar o poveste (minciună) pe care o spun propriei conștiinte pentru a dormi liniștiți.

Nu există nevinovați în Casa Olandeză. Sub umbrela celor mai bune intenții, cei care locuiesc în casă preiau voit sau nu abordarea tatălui: Fă asta, vei fi fericit! Fără a-l întreba însă pe cel căruia îi vor fericirea cum o vede el. Este deci și un roman despre neputințele pe care le lăsăm moștenire copiilor și nepoților noștri, laolaltă cu bunurile noastre. Și inevitabil un roman care-ți lărgește punctul de vedere și îți reamintește că relațiile sunt imposibile fără comunicare și că nu poți iubi pe cineva oferindu-i ce îți dorești tu, ci doar oferindu-i ce își dorește el.

Casa Olandeză a fost unul dintre bestsellerurile anului 2021 din colecția Raftul Denisei a editurii Humanitas Fiction.

Articolul conține linkuri către librării online. Prin accesarea lor și plasarea unei comenzi, susțineți activitatea Răsfoiala.com generând un comision. Acest lucru nu modifică prețul produselor comandate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: