RECOMANDARE Fascinație, Ann Patchett

Am fost pe Amazon. Fascinație romanul lui Ann Patchett – care tocmai a devenit una dintre scriitoarele mele preferate – a reușit să mă facă să simt Brazilia și oamenii ei negricioși, pitiți prin junglă, ca și cum eu însămi aș fi un medic farmacolog ros de vinovăție care se aruncă ca un erou (ca prostul? ca un kamikaze?) într-un mediu ostil, răvășitor de călduros și plin de zburătoare purtătoare de boli mortale. Un loc în care reziști doar prin noroc bun.

Câinii se lipeau de praguri sub dungi înguste de umbră.

N-o să uit propoziția asta. Pentru nu e o propoziție, e o lume în sine. O sferă perfectă care conține nu doar imaginea unui animal lihnit de sete, toropit de caniculă, ci tot ce a adus acel animal sub acel prag – omul care l-a gonit din casă, douăzeci de zile fără strop de ploaie, arhitectura săracă a orașului sărac, soarele, conținut de acum în fiecare bucată de ciment, burta îngustă, dar rece și primitoare a pragului, mila celui care privește animalul și Dumnezeu mai știe ce altceva.

Înapoi la Amazon. A, ce aventură! Undeva pe un afluent a lui Rio Negro se găsește un trib în care femeile nasc la 60 de ani. Tot aici trăiesc, de vreo 30 de ani, cu băștinașii, câțiva oameni de știință, cum altfel decât săriți de pe șine, care vor să reproducă pentru lumea întreagă leacul magic infertilității.

Problema e că stau acolo de prea mult timp, fără telefon, fără adresă și nu dau niciun semn de viață sau de progres. Ce naiba fac? Au reușit? Au fost haliți de anaconde? Vogel, compania care le finanțează cercetarea trimite om după om după ei, dar niciunul nu se întoarce. Să fie oare o chestiune de tradițional canibalism?

Sau să fie doar fascinația unei lumi în care să exiști e atât de simplu:

te trezești,

te duci și mănânci niște scoarță magică de copac,

revii la coliba ta, unde faci mâncare, ai grijă de bătrâni și de copii,

seara aprindeți torțe și dansați.

nimic mai mult.

nici

o

problemă.

Salutare, răsfoitori!