Există o forță extraordinară, cea a vulnerabilității absolute, în romanele care încep cu moartea protagonistului, precum “Numele meu e Nevinovăție”, de Shiva Rahbaran, carte proaspăt publicată la editura Humanitas Fiction, în colecția Raftul Denisei, în traducerea lui Carmen Pațac.
“Numele meu e Massoumeh” (în trad. Nevinovăție). Aceasta este povestea mea. Povestea sfârșitului meu violent și irevocabil. Eu nu mai pot face nimic de dincolo de viață, dar tu, cititorule, ai o șansă. Să schimbi ceva în numele nevinovăției, să spui altora despre mine. Să fii martorul meu la procesul care nu mi s-a deschis niciodată. Ascultă și ia aminte care e prețul libertății, atunci când legea se împarte nu între vinovați și nevinovați, ci între supuși și nesupuși.
Pentru că am vrut ca toți cititorii să perceapă durerea, să o simtă imediat, să intre în pielea acestor tineri, am ales să spun povestea din perspectiva uneia dintre fetele arestate, torturate și executate. I-am dat numele Nevinovăție. Redând suferința oamenilor, sper că am reușit să aduc un omagiu durerii și bucuriei de a fi om în mijlocul haosului și catastrofelor istoriei.
notează autoarea.
Shiva Rahbaran are un doctorat la Oxford, iar două dintre volumele ei de nonficțiune abordează rolul literaturii și al artei în crearea unor oaze de libertate în interiorul Republicii islamice totalitare din Iran.
De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Un roman sfâșietor, asemenea mentalității radicale care întrerupe vieți, familii, destine.
“Numele meu e Nevinovăție” impresionează deopotrivă prin densitatea textului, prin complexitatea personajelor și a faptelor la care face referire. O documentare amplă și minuțioasă transpare în traversarea, alături de personaje, a deceniilor care au mutilat istoria Iranului între detronarea șahului Mohammad Reza Pahlavi și instaurarea regimului totalitar al ayatollahului Ruhollah Khomeini. Este un Iran (și un Teheran) pe care ajungi să-l cunoști aproape ca un localnic și datorită cuvintelor persane care apar și reapar în povestea despre familia fetei – naratoare, Massoumeh. Uiți complet de tine scufundat în această Persie, despre care nimeni nu ți-a mai vorbit cu atâta pasiune, uiți că ești în ficțiune și ai (mai ales către finalul cărții) sentimentul de urgență dat de o transmisiune în direct, din locul de desfășurare al unei tragedii de neoprit.
Este greu de povestit, căci reușește să țeasă o pânză atât de densă și detaliată, încât încercarea de a o reproduce fie o simplifică, fie sfârșește într-o supralicitare care umbrește cu adjective pătimașe adevărul.
“Numele meu e Nevinovăție” spune povestea Revoluției din Iran din 1979, care a transformat țara prooccidentală într-un regim teocratic totalitar, prin mărturii despre viii și morții unei familii care se frânge laolaltă cu Persia. Cei mai tineri vor o viață nouă, eliberată de dogma și cutumele religioase, de constrângeri, iar cei în vârstă, mai conservatori, cer supunere.
| PROMOȚIILE ZILEI | |
 | Weekend Nemira – 40% |
 | Biblioteca de vară – 75% |
 | Maratonul reducerilor -90% |
 | – 50% ebooks și audiobooks |
 | Câștigă o excursie în Tunisia |
 | Cadou la orice comandă |
Suntem martori la instaurarea Republicii islamice, înțeleasă așa cum se cuvine, ca proces lent, de durată, urmărit ani la rând de la firul ierbii, din sânul unei familii bourgeoise, cu o mamă care vrea haine frumoase și un tată care conduce un Mustang, din magazine cu obiecte interzise (caută Westoxification) până în instituțiile unde islamul devine lege, nu ca moment singular. În prima parte ni se arată cum e viața în țara de dinaintea Revoluției prin ochii părinților, Shirin și Hassan, care trăiesc libertatea de a-și alege singuri drumul, ținutele și partenerul în viață, sub conducerea șahului Mohammad Reza.
Acesta realizase un program de modernizare și urbanizare, laic şi proocidental foarte costisitor, care a eșuat în anii ’70 pe fondul crizelor economice şi al corupției. Opoziția față de politicile sale, care aduc sărăcie multor iranieni, crește în anii 1970, când fluctuațiile consumului de petrol din Occident amenință economia țării. Este perioada în care capătă popularitate ayatollahul Khomeini, cel care va impune regimul teocrat (este același care a inițiat fatwa care a dus la tentativa de asasinat a scriitorului Salman Rushdie) și organizația mujahedinilor care militează împotriva republicii islamice (MEK).
Surorile mai mari ale lui Massoumeh și ea însăși sunt reprezentantele organizației poporului iranian, ale unei generații care a sperat și luptat cu o determinare eroică pentru ca regimul retrograd al lui Khomeini să fie oprit. Propensiunea către eroism domină însă, cu mai multă ușurință, tabăra religioasă. Aici devoțiunea e smintită și criminală. Poate lua forma desenelor murale ce înfățișează băieți care poartă la brâu centuri cu explozibili. “Aș vrea să fiu ca acest băiat de nouă ani”, scrie dedesubtul grafitti-ului care instigă la teroare.
Fibra interioară care dă forță romanului este paradoxul inter-generațional: în diverse anumite perioade din viață ne dorim aceleași lucruri și experiențe precum copiii noștri, dar pe măsură ce îmbătrânim ne schimbăm, la fel valorile și năzuințele noastre, și ajungem incapabili să-i protejăm, susținem și ajutăm pe tinerii care totuși ne seamănă atât de mult în acțiunile, în idealurile, în determinarea lor de a rescrie istoria.
Echilibrul perfect dintre povestea de familie înduioșătoare, plină de dragoste și de arome orientale și evenimentele istorice care o distrug transformă o carte care altminteri ar fi fost greu de parcurs și de iubit într-un apel sfâșietor, de neuitat, la solidaritate și înțelegere. Un strigăt peste granițe, religii și culturi, în memoria celor care au pierit nevinovați.
O carte care ficționalizează strălucit istoria și vorbește cu subtilitate, dar totuși atât de limpede, despre originea și propagarea insidioasă a răului. “Numele meu e Nevinovăție” este o frescă a unui Iran sfâșiat între două epoci, două ideologii disjuncte și două viziuni despre viitor, o carte care aduce laolaltă lecții valoroase despre istorie și radicalizare, căutarea sensului, regrete și teribila amprentă a șenilelor tancului politic în carnea fragedă a oamenilor pe care-i consumă, fără morală și discernământ, în numele unui Dumnezeu golit de sensul lui ultim, iubirea.
Gen: Ficțiune
Autoare: Shiva Rahbaran
Traducătoare: Carmen Pațac
Editura: Humanitas Fiction
Colecția: Raftul Denisei
An apariție: 2026
Editie: Necartonată
Nr. pagini: 280
Dă-i înainte cu Răsfoiala
FRAGMENT “Mirosul lui după ploaie”, Cédric Sapin-Defour
EXCLUSIV Top cele mai bune cărţi ale anului 2025 în Occident
Descoperă mai multe la rasfoiala.com
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
