Avem aplicații pentru învățat limbi străine în telefoane, dar în fapt avem nevoie de una care să ne reînvețe limba română. Limba pe care o azi o sărbătorim, cu gesturi și cuvinte simple, rememorări nepricepute și falsă efuziune.
Limba nu e poezia pe care o postăm ca să marcăm ziua. Iar ziua nu e nimic decât o convenție lipsită de sens, atunci când ne prefacem că nu înțelegem că limba română nu mai este de amar de vreme o comoară. Limba noastră este o ființă subnutrită, mutilată, ce supraviețuiește miraculos, doar datorită unui grup rarefiat și dezbinat de vorbitori legitimi.
Întotdeauna au existat texte – pubelă, scrise de oameni incapabili să-și înțeleagă, tolereze sau regleze propriile limite și neputințe. Dar trebuia să pierzi ceva material, o bancnotă sau două, ca să afli cât sunt de proaste. Le puneam deoparte și le numeam maculatură. Le disprețuiam și le arătam că locuința lor e dușumeaua. Le strângeam în pachete jerpelite și le transformam în bani cu care, acum puțin mai deștepți, cumpăram cărți mai bune, pe care le așezam în biblioteci scumpe. Cărți cărora le purtam aceeași grijă precum cea cu care fuseseră scrise, căci cărțile bune sunt unitatea noastră centrală de memorie, în care viețile noastre împărtășite vor fi fost vii pentru totdeauna.
Trăim astăzi într-o cacofonie de texte – pubelă, pe care obișnuința, lehamitea și mai ales lenea de a scrie cumsecade, educată de imperativul grabei obligatorii, le-a transformat în normă.
Vin peste tine intempestiv, ca o armată de morți vii, oriunde ești, orice faci, mănânci, plângi, fugi, când ești trist și bolnav, când câștigi sau pierzi și nu-ți pasă de viață și de moarte, se revarsă din ecrane în mintea ta, un șuvoi imposibil de stăvilit de postări, articole și e-cărți necorectate, needucate, needitate, nepotrivite.
Fără consimțământ, fără avertisment, fără sens. Pline de ură, de scârbă, de truisme, de structuri ilogice sau neverosimile, de erori și mistificări.
Îți parazitează vocabularul și mintea și lucrează lent, silențios, nederanjant, să înlocuiască tot ce aveai mai valoros cu forme și formulări greșite, îmbâcsite, improprii, bolnave.
Gratis. Așa îți spun cei care au creat mașinării generatoare de texte – pubelă și le-au numit artificial inteligență. Au mare grijă să nu cumva să apară de undeva vreo fereastră care să te anunțe că ești devorat de corpul incomensurabil de informații trunchiate, de texte emoționante dar lipsite de discernământ, de reclame la produse pe care n-o să le cumperi niciodată. Să nu afli că ești consumat de consumul smintit de nimicuri.
Limba ta este deja pierdută.
Imaginează-ți că ești legat de mâini. Ai o banderolă peste ochi. Chipul tău și-a pierdut expresivitatea. Acesta ești tu atunci când scrii sau citești aici.
Acum vorbește.
Încearcă să mă convingi că ești om.
Imaginează-ți acum că ai pierdut mai bine de jumătate din verbe și din timpurile verbale. Ai pierdut locuțiuni și expresii unice, adverbe și propoziții, ai pierdut cele mai grăitoare substantive și adjective pe care le cunoșteai.
ACUM vorbește-mi.
Încearcă să-mi explici ce înseamnă să fii om.
Asta face cu limba omenească tehnologia necontrolată. O mutilează. Lasă din ea doar cioturi, cuvinte și expresii reduse la nimic, superlative hiperuzate și negații tembele, formule banale și simpliste, urâte și brute, care pot fi folosite doar ca să lovești cu ele. Seceri și ciocane verbale.
Ceva mai mult decât nimic.
Asta face tehnologia nestăpânită de nimeni cu orice limbă, abandonată în neantul tehnologic.
Limba ta, ca și tine, este vie. Este un organ în interiorul organului care-ți oferă deja mai puțină putere de a desluși realitatea, de a-i analiza și contesta inadvertențele, de a te exprima limpede și de a formula idei clare, argumentate, ușor de înțeles.
Limba ta cere neîncetat și merită să primească hrană bună – texte și cărți bune scrise de oameni cu grijă față de oameni.
Limba ta cere tihnă și odihnă, departe de tehnologii incapabile să-i priceapă subtilitatea, sensibilitatea, nevoia de complexitate, obligația incertitudinii.
O limbă neîngrijită este o limbă – mlaștină, devorată de paraziți, o melasă care-și trage ultima suflare proclamându-se folositoare ca nutreț pentru tehnologia viitorului.
Încă mai știm gramatică.
Încă mai știm mii de cuvinte și expresii extraordinare care vorbesc despre identitatea omenească.
Încă ne pasă de ele.
Dar mintea noastră nu mai colaborează cu limba în care obișnuia să-și ordoneze lucrurile prețioase. Nu mai colaborează cu noi. Ne dușmănește fără să știe și fără să vrea. Agresat continuu de ecrane albastre și de fluxul nestăvilit de pseudo-cunoaștere, creierul obosit se apără și se delimitează de ce tot ce nu e vital pentru el. Dar e vital pentru noi!
Am încetat să mai vedem – respectiv să ne folosim atenția ca să vedem – ce este greșit în limba pe care o scriem, iar apoi inconștient o vorbim dincolo de ecrane. Nu avem o cheie de logare, un user și o parolă când ne întoarcem, cu limbă cu tot, la oamenii din carne și os. Când ieșim din online și intrăm în viață nu rostim: “Comută la limba omenească”. Nu spunem răspicat: iată, am părăsit bezna în care cuvintele sunt chioare, oloage și ascuțite și reintru în Lexicul Bun, în lumea mea primordială, cea în care cuvintele își posedă integral, nealterate, sensul, frumusețea și complexitatea.
Creierul omenesc s-a hotărât că e puțin important să corecteze erorile – enorm de multe, imposibil de multe. Incapabil să deslușească în timp real pericolele din limba mutilată, efectele ei asupra capacităților de expresie, de acțiune intelectuală, de management conștient și imediat al pagubelor, creierul construiește fără consimțământul tău și cu sprijinul susținut al tehnologiei care nu știe carte, ci doar aglutinează și reformulează texte – pubelă,
O LIMBĂ NOUĂ, TERIBILĂ, CARE NU MAI SEAMĂNĂ CU LIMBA ORIGINARĂ, NICI CU TINE.
Construiți împreună o limbă care nu le mai aparține oamenilor.
În absența limbii, nu te deosebești de alt mamifer sau de vreo creatură cibernetică. Devii simultan oaia și lupul care mănâncă oaia.
Limba ta este (era?) singurul tău organ care te distinge(a?) de oaie și de lup. Datorită ei, articulezi gânduri și sentimente complexe, care-ți permit să te dezvolți și să-ți depășești limitele.
Limba este garantul evoluției tale. Dacă o respecți și o păzești. Ca și cum ar fi, căci asta este, cel mai de preț organ al tău.
𝐀𝐢 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐦𝐢𝐧𝐭̦𝐢𝐭 𝐝𝐞 𝐩𝐨𝐞𝐭̦𝐢.
𝐍𝐮 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 𝐭𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 𝐭𝐚, 𝐜𝐢 𝐥𝐢𝐦𝐛𝐚 𝐭𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 𝐭𝐚. 𝐋𝐢𝐦𝐛𝐚 𝐭𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 𝐮𝐦𝐚𝐧𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢 𝐭𝐚𝐥𝐞.
Fără limbă, inima ta e o structură informă, irelevantă, anonimă, care împinge materie dinspre locuri spre alte locuri ale tale.
(N-ai înțeles nimic din fraza anterioară? Așa arată limba mutilată. Sensul și nonsensul devin echivalente.)
Expunerea zilnică, de durată, la această limbă căsăpită, minimală, poluată de absurd și falsuri, combinată cu absența lecturii cărților fizice bune, este sfârșitul limbii tale, deci sfârșitul tău, ca ființă capabilă să emită mai mult decât behăituri jalnice și urlete la lună.
Înseamnă neputința de a formula și rosti limpede, nuanțat, cine ești, de ce alegi și acționezi într-un anume fel și nu altfel, ce temeri, ce visuri, ce frici ai. Și – inevitabil – neputința de a desluși cine e celălalt, diferențele și asemănările dintre voi. Căci suntem atât de subtil diferiți și atât de universal identici, încât doar o limbă bogată și complexă ne poate ajuta să ne identificăm și regăsim unii pe alții.
Să ne înțelegem omenește, ca oamenii.
Limba mutilată de creaturile numite artificial inteligente, limba redusă la nici măcar esențial, plină de texte – pubelă pline de banalități și enormități, de scurtături și interpretări eronate, domină acest spațiu ireal care ne devorează timpul și corpul reale. Ea este fondul lexical pentru tineri, pentru cei mai mulți dintre oameni. Pentru cei care nu au nici interes, nici bani, nici capacitate, nici îndrumare din partea unor adulți educați și responsabili, care să-i învețe că există alternativă, că sunt capabili de mai mult și mai bine – infinit mai bine.
Să renunți la organul tău unic de cunoaștere, la limba ta bogată și prețioasă – pe care o mai găsești nealterată de “tehnologia viitorului” doar în cărțile tipărite (cu excepțiile de la care am plecat), și să îți petreci mare parte din timp în acest spațiu întunecat, în care aproape nimeni nu mai verifică, nu semnalează, nu sancționează forma și expresiile greșite, falsul și manipularea, e o sinucidere lentă la scală globală.
Să creezi tehnologie de dragul tehnologiei, nu de dragul și nici în folosul real al oamenilor, cu atenție și considerație la efectele asupra lor, nu se poate numi niciodată, în nicio limbă progres, ci cel mult nebunie.
Am scris această sfidător de lungă pledoarie pentru o limbă deja pierdută, știind că o vor citi puțini dintre cei care au nevoie să afle că au pierdut un organ esențial. Să exiști în mediul online de astăzi înseamnă o deconectare de la sine și de la ceilalți atât de profundă și de împlinită, încât rareori reacționăm și acționăm. Sunt împăcată cu asta și nu sunt deloc împăcată. Iată o propoziție pe care o creatură numită artificial inteligență n-o poate scrie, căci o astfel de creatură a fost făcută să scrie simplu și simplist, pentru o umanitate a cărei autosimplificare a redus-o la propria butaforie.
Nu ne mai auzim și ascultăm unii pe alții, nu doar pentru că mii de voci extremiste au căpătat vizibilitate, forță și adepți, sub umbrela anarhiei. Nu ne mai auzim și nu ne mai ascultăm mai ales pentru că ne pierdem capacitatea de a exprima clar cine suntem, ce vrem și ce nu vrem.
Nu ne mai auzim și nu ne mai ascultăm pentru că am cedat amețitoarei iluzii pe care ne-o vinde tehnologia că putem avea tot, imediat, gratis și simultan.
Nu ne mai auzim și nu ne mai ascultăm pentru că nu ne mai vedem. Doar ne trimitem unii altora clipuri, linkuri și răspunsuri tardive la întrebări care și-au pierdut între timp relevanța. Și atunci intrăm înapoi în rețea și începem să dăm scrol unei lumi deja pierdute.
Claudia Tokacs
rasfoiala.com
✂️Textul poate fi preluat cu menționarea autoarei și a sursei.
Dă-i înainte cu Răsfoiala
TOP 16 Cărți remarcabile de citit vara asta (2026). Selecție din diferite genuri literare.
Descoperă mai multe la rasfoiala.com
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
