Iarna tuturor timpurilor
Și aia era iarnă, nu ca acum,
nămeții îți treceau de cap,
spune bărbatul cu șapcă
de piele ecologică,
în stația de tramvai.
Femeia nu spune nimic.
O rafală de viscol
trece și-i ascunde pentru o secundă
pe amândoi
privirii.
Fiecare om, bărbat sau femeie, 60 +,
are dreptul
să fi văzut
iarna cea mai grozavă
a tuturor timpurilor.
E iarna aceea
cu ferestre bătute în cuie îndoite,
prin care se vede doar
ochiul roșu al unui radiator
și lumina albastră a televizorului.
Între radiator și televizor
cade prima dată bărbatul sau femeia
lumina roșie și albastră le luminează ochii în R.E.M.,
nu e nevoie de luminile ambulanței
în iarna cea mai grozavă a tuturor
timpurilor.
Ultima oară când este ultima oară
Poți să fii de mai multe ori
în încăperea în care fiecare respirație contează,
unde respirațiile celor trei sau patru oameni
întinși în paturi
plutesc amestecate
ca niște porumbei albi,
cu cozi rotate,
cărora tocmai li s-a dat drumul la nuntă
să aducă noroc mirilor.
Și ei zboară până la arhivă,
și se întorc în gurile larg deschise
ale celor care
îi mai pot săgeta cu fulgerele
activității cerebrale.
Sau când cineva îți aranjează
pătura
sau
ciorapii
sau branula
sau cana cu apă,
atunci
câte un porumbel alb se apropie
planând deasupra capului tău.
Când cineva se gândește că
poate e ultima oară când îți aranjează
pătura branula ciorapii cana cu apă,
porumbeii albi se adună în stol
pe marginea patului tă
cu aripile strânse.
Cineva se poate gândi
de mai multe ori
că e ultima oară
și multe pături, mulți ciorapi, multe căni cu apă
și multe branule
vor fi aranjate.
Și într-o zi
cineva nu se mai gândește că poate fi ultima oară,
le aranjează pe toate
și pleacă.
Poate erau 17 porumbei albi
și în ziua aceea
nicio pisică
să le rupă capetele
măcar la unul sau doi.
Greul
Și greul abia acum începe,
pentru că o să te iubești
mai mult și mai mult,
până când ai să cazi rupt de oboseală,
de frumusețe și de tinerețe,
și te vor biciui
să te ridici și să te iubești iar,
cu iubirea pe care-o ai pusă deoparte
pentru sinistrați, refugiați, oameni cu boli terminale,
cărora le spui o să fie bine, știu oameni care au învins asta.
De fiecare dată când cumperi o carte sau altă bucurie prin Răsfoiala, devii ambasador al culturii într-o societate care și-a înstrăinat valorile cardinale.
Cu doar un click, ne ajuți să spunem lumii că noi credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Răsfoiala 
3 gânduri despre „Fragment Cronica Akasha, Ștefania Mihalache”