Bruno Schroeder a fost inginer minier în cea mai mare parte a vieții, dar pasiunea sa absolută au fost nu mineralele, ci cărțile. În timpul liber – și mai târziu, în timpul pensionării – își petrecea zilele răsfoind cărțile librăriei din Mettingen, al cărui client fidel a fost zeci de ani. Media de cărți cumpărate săptămânal? 30 de volume.
După ce a murit, anul trecut, curatorul averii sale a făcut o descoperire care a circulat rapid împrejurul lumii, relatată de cele mai renumite ziare. Pe parcursul vieții, inginerul pasionat de cărți, un introvertit sadea, a colecționat peste 70.000 de volume pe care le-a păstrat chiar în propria casă.
De fiecare dată când cumperi o carte sau altă bucurie prin Răsfoiala, devii ambasador al culturii într-o societate care și-a înstrăinat valorile cardinale.
Cu doar un click, ne ajuți să spunem lumii că noi credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Bruno a transformat în rafturi și biblioteci aproape fiecare perete al casei sale
Pe măsură ce colecția sa a început să capete proporții neconvenționale, casa pe care Bruno o împărțea cu soția pur și simplu nu mai oferea suficient spațiu de depozitare pentru zecile de mii de volume pe care bibliofilul împătimit le aducea acasă.
Însă Bruno avea pregătirea necesară ca să calculeze ce greutate extra ar putea suporta casa lui și cum ar trebui să construiască pentru a o susține. El a realizat singur majoritatea rafturilor care îmbracă pereții casei și spațiile de depozitare pentru biblioteca secretă.
De la subsolul în care și-au găsit locul peste 10.000 de thrillere – meticulos aranjate în funcție de editură – până la podul cu rafturi înclinate, Bruno și-a trăit pe picior mare viața de veritabil cărturar.
Cărțile din casa lui Bruno cântăresc
echivalentul a 15 mașini moderne
Scriitorul favorit al colecționarului a fost Arno Schmidt, un autor german, ale cărui lucrări erau păstrate în vitrine de sticlă. Această afinitate nu l-a împiedicat pe Bruno să acumuleze mii volume de poezie, cărți istorice, romane de ficțiune și lucrări de non-ficțiune.
Singurul gen despre care librarul său a mărturisit că nu îl cumpăra niciodată erau cărțile de dragoste. Asemeni unui bibliotecar adevărat, Bruno lucra la catalogarea digitală a colecției sale – inclusiv a lucrărilor și a recenziilor notabile ale publicațiilor mai noi.
Deocamdată nu se știe ce se va alege de biblioteca uriașă. Un posibil cumpărător, care oferise 7000 euro pentru întreaga colecție, a dat înapoi ulterior. Bruno și soția lui nu au avut copii, iar o colecție de asemenea dimensiuni e greu de plasat unui client privat. Unde o ții?
La finalul articolului de aici, puteți vedea un tur video al întregii case – bibliotecă.
Răsfoiala 