Am început ziua de 1 mai cu muncă, așa cum se cuvine și tot așa o termin, alături de una dintre cele mai muncitoare femei pe care le cunosc, Teodora Bighiu, marketing maverick și managing partner Auto Big. Am cunoscut-o pe Teodora datorită cărților – ea le caută mereu, la fel ca și noi. Caută să învețe, să descopere, să creeze noi contexte, să inoveze, să evolueze. Energia ei e molipsitoare, iar ambiția te atrage ca un magnet. Nu fac literatură – încercați s-o cunoașteți și să-i rezistați.
În luna martie, am pornit împreună la drum construind Biblioteca de Idei, un proiect care oferă inspirație, prin titluri de carte excepționale, oamenilor care știu ce vor în business și în viață. Auto Big a găzduit mai apoi un eveniment,Business care citește, la care am fost încântați să participăm și care pare aproape ficțiune într-o societate care crede că bibliotecile trebuie să fie instituții separate de celelalte ale vieții noastre sociale și profesionale. A fost însă cât se poate de real și a reprezentat încă un prilej să descoperim oameni extraordinari, câțiva dintre cei mai de succes antreprenori români, să facem noi conexiuni și să împărtășim lecturile care ne-au format și transformat de-a lungul vieții.
Cum aș fi putut să nu profit de context și s-o invit pe Teodora să stea cu noi mai pe îndelete, să ne povestească (și ce frumos o face!) despre cine și cum a format-o ca cititoare, rolul lecturii și timpul pe care i-l acordă, autorii și cărțile preferate, de beletristică și firește, de pus în fundația unui antreprenor care știe să câștige.
“Aveam trei ani și un pic când a început să mă învețe literele de tipar.”
Cum a intrat cartea în viața ta și cine te-a îndrumat în primele lecturi?
E o întrebare la care trebuie să cuget puțin pentru că nu simt că a existat un moment anume în care am fost ‘invitată’ în lumea lecturii. Mi-a fost parte din viață, cumva, dintotdeauna. A venit natural, fără efort, fără un început clar.
Ce îmi amintesc, însă, e felul în care au intrat literele în viața mea. Am fost genul de copil care iubea să stea ‘la birou’ încă din primii ani, care găsea bucurie în concentrarea venită din statul cu foaia în față, cu un creion în mână și cu gândurile așezate, chiar dacă nu știam încă exact ce fac. Poate, pentru mulți, pare o copilărie prea matură. Pentru mine, era doar un loc în care mă simțeam bine și unde, fără să știu, începeam să dau formă gândurilor.
Am avut pe cineva foarte drag care a avut grijă de mine; un soi de bunică, deși nu de sânge, ci mai degrabă din categoria aceea rară de oameni pe care îi alegi și care te aleg. Aveam trei ani și un pic când a început să mă învețe literele de tipar, cu răbdare și fără să bifeze vreun obiectiv. Iar de pe la cinci ani, am o amintire vie: bucătăria în care ea gătea, iar eu îi citeam cu voce tare, pe silabe, din ‘Călătoriile lui Gulliver’. Habar n-am cum de-a ajuns acel titlu să fie prima mea carte citită integral, dar cred că mai important era cum ne bucuram de al nostru ‘împreună’: ea asculta, eu descopeream, ca în final să construim un obicei ce avea să rămână parte din mine.
Apoi au venit, firesc, și alți oameni în jurul meu – oameni pentru care cărțile nu erau doar o sursă de informație, ci un fel de a-și trăi viața. Cred că de acolo s-a legat totul, fără să simt vreodată că ‘trebuie’.
Ai fost mereu o cititoare dedicată sau lectura a devenit o preocupare recent, la maturitate?
Lectura nu a apărut târziu ca obicei, dar mai degrabă a avut etape. Am avut o perioadă lungă în care citeam zi de zi, care a durat până spre mijlocul liceului.
Am fost mereu pasăre de noapte și de multe ori mă prindeau orele dimineții cu câte o serie în așa fel încât o luam cu mine peste tot.
Am fost mare fan Alexandre Dumas și Jules Verne. Pe urmă, era la modă zona de fantasy și am trecut prin lumi diferite – de la Harry Potter, la Molly Moon, la Vampire Diaries și altele cu vampiri. Au apărut apoi etapele în care m-a fascinat literatura rusă, iar mai târziu am avut câte un crush pe literatura asiatică și pe cea latino-americană.
În facultate, însă, ritmul iar s-a schimbat. Am început să citesc mai mult despre business și să consum mai multe articole decât cărți. Apoi, undeva pe la 23-24 de ani, m-am întors la lectură ca obicei zilnic. Nu ca înainte, că deja prioritățile se diversificau, dar poate cu mai multă intenție de data asta.
Despre poezie, Mallarmé spunea că e un limbaj al crizei. Să fii antreprenor înseamnă să te confrunți constant cu diverse situații critice, aparent fără ieșire. Sunt cărți la care te întorci mereu pentru inspirație?
Și uite cât adevăr! Nu l-am citit, e o ocazie bună să mai descopăr un poet. Mi-ar plăcea să spun că sunt genul de om care se întoarce în mod constant la anumite cărți, că are niște repere fixe la care revine pentru claritate sau inspirație. În realitate, nu prea se întâmplă asta. Ritmul meu de zi cu zi și felul de a fi mă țin mai degrabă într-o continuă curiozitate, și, poate chiar goană după ceva nou. Am de multe ori senzația asta de criză de timp; că sunt atât de multe de citit, de înțeles, de descoperit, încât îmi vine instinctiv să pun mâna pe următoarea carte, pe următoarea perspectivă, nu să mă întorc la ceva deja parcurs.
Dar, dacă ar fi să revin la anumite lecturi pentru inspirație, cred că aș alege:
‘Cele 40 de legi ale iubirii’ de Elif Shafak pentru felul în care a surprins procesul de transformare prin iubire;
‘Dinți albi’ de Zadie Smith sau ‘Infidel’ de Ayaan Hirsi Ali pentru reminder-ul că locul în care te-ai născut modelează cine ești, dar nu te definește pe de-a-ntregul. E un punct de plecare, dar mai departe, drumul chiar îți aparține.
‘Când Hitler a furat iepurele roz’ de Judith Kerr pentru reminder-ul că viața e un dar de care trebuie să ne bucurăm aici și acum, pentru că viitorul se poate schimba peste noapte, dar și pentru a nu uita cât de prețioasă este copilăria, care reușește să se agațe de lucruri mici și să-și păstreze joaca, chiar și atunci când lumea din jur se schimbă. Iar ca părinte, asta e o ancoră pe care nu vreau să o pierd: de mine ține ca fetele mele să aibă spațiul de a rămâne copii și de a nu le grăbi să intre în lumea adulților înainte de vreme.
Tot aici pot adăuga și cartea pe care o citesc acum, ‘Lumina care lipsea’, de Nino Haratishwili.
Idiotul de Dostoievski pentru reminder-ul că e suficient să trăiești în concordanță cu cine ești tu și că societatea etichetează ceea ce nu înțelege, tocmai, ca să aibă impresia că înțelege. Dacă a fi un om bun e parte din tine, fii un om bun all-in. Nu te ajusta doar ca să te potrivești. Construiește-ți viața în jurul a ceea ce contează cu adevărat pentru tine.
Și să ajung și în zona de business, ‘Cum să livrezi fericire’ de Tony Hsieh pentru oda adusă importanței unui customer service de excepție. Când faci să fie despre omul căruia îi vinzi, ai câștigat – în cifre, în atenție, în viață.
“Îmi place să mă cufund în povești de viață”
„Ferrari Rex” este una dintre biografiile greilor care au creat industria auto. Citești biografii, memorii, sunt o resursă pentru tine?
Da, îmi place mult să mă cufund în povești de viață și în culisele oamenilor care, prin deciziile luate, au adus schimbare lumii în care trăim. Iată un titlu de carte pe care o să-l comand curând pentru biblioteca noastră de la birou, mi-ați ridicat mingea la fileu. Lucrez în auto și n-am pus încă mâna pe frumusețea asta!
Cum găsește timp pentru citit Teodora, antreprenorul – părinte cu program prelungit?
Cum găsesc timp pentru ceea ce e important pentru mine :). Pe de-o parte, e un obicei format în mulți ani și rar se întâmplă să mă culc fără să citesc câteva pagini. Pe de altă parte, e o alegere de a ține în geantă sau la îndemână mereu o carte, astfel încât nu se întâmplă să am timpi morți, de stat la cozi, de exemplu.
În ce formate “consumi” cărţi (tipărit, digital, audio)? Care îţi place mai mult?
Tipărit, fără dubii. Subliniez, îndoi colțurile acolo unde găsesc un pasaj care îmi place sau vreo informație pe care vreau să o rețin… și, recunosc, sufăr de tsundoku :)) – îmi place la nebunie să merg în librării și să cumpăr cărți.
Totodată, sunt în proces de aclimatizare cu formatul audio, dar tot nu găsesc bucurie în a asculta beletristică, de exemplu, ci mai degrabă cărți de business.
Mai sunt cititori la Auto Big? Crezi că e nevoie să-ţi stimulezi colegii să citească sau fiecare alege mediul de învățare potrivit??
Partenerul meu fidel de lectură este Teodora mică (ea nu e mică, e doar mult mai tânără ca mine :), a mea colegă de departament, care iubește să facă magie din cuvinte. Și pe Bianca, a noastră ‘Organising Queen’, am văzut-o cu câte o recomandare de titlu, iar pe alocuri, sunt vreo doi colegi vânzători care deschid fără (foarte) mare greutate cărți de dezvoltare personală sau de business.
Obligatoriu, fiecare își alege propriul mediu de învățare și e important să ne cunoaștem unii pe alții atât de bine, încât să ne lăsăm să înflorim fiecare în felul nostru. Stimularea, totuși, e binevenită oricând; pentru că, dacă există o șansă ca măcar unul dintre oamenii din jurul tău să fie inspirat de o recomandare sau de un context creat de tine, înseamnă că ai contribuit, fie și puțin, la felul în care crește ecosistemul din care faci parte.
Trei titluri fără de care n-ai fi omul şi profesionistul care eşti.
Asta e o întrebare foarte grea pentru că e dificil să pui degetul pe un anumit titlu despre care să spui că te-a format. Nu cred să fie multe cărți din care să nu fi luat măcar ceva – o informație, o simțire, o trăire, o perspectivă. Cu mențiunea asta, o să las următoarele trei titluri: pentru omul care sunt azi, care prețuiește ideea că viața vine cu versiuni diferite, în funcție de alegerile pe care le faci, Adolf H. două vieți de Eric-Emmanuel Schmitt, iar pentru profesionistul din mine, care caută să găsească oportunități de a aduce constant valoare pentru clienți, Jurnalul unui CEO de Steven Bartlett și ‘‘Cum să livrezi fericire’ de Tony Hsieh.
Gen: Leadership, Management Autor: Steven Bartlett Traducătoare: Diana Botescu Editura: Bookzone Colecția: Biblioteca lui Morar An apariție: 2024 Editie: Necartonată Format: 200 x 130 mm Nr. pagini: 368
Am creat recent, cu sprijinul Auto Big, compania voastră, Biblioteca de idei, catalog ce include titluri esențiale pentru antreprenori. Sunt acolo peste 50 de titluri importante cu rol de mentorat – la care se vor adăuga tot atâtea. Cine sunt autorii – mentorii tăi și care e lecția esențială învățată de la ei?”
O inițiativă care mă bucură tare mult. Mulțumesc că ați acceptat să facem un parteneriat în care să dăm drumul unui astfel de proiect pilot!
Mă rezum la câțiva autori, pentru că dacă povestim despre mentori, aș alege, mai degrabă, niște oameni cu care am interacționat în carne și oase. Unul dintre ei este Seth Godin, care mi-a oferit o lecție valoroasă în marketing, și anume, că diferențierea vine din curajul de a fi specific, de a-ți asuma pentru cine faci business și pentru cine nu. Totodată, mi-a deschis ochii către ideea că marketingul bun nu întrerupe oamenii, ci le creează contexte în care să se desfășoare, să interacționeze și să contribuie.
Malcolm Gladwell m-a făcut atentă la nuanțe și la acele momente aparent invizibile care, în timp, fac diferența. Iar prin ‘Excepționalii’, mi-a arătat încă o dată importanța faptului că talentul și munca sunt elemente esențiale când ne raportăm la succes, dar nu reprezinta rețeta completă, din care fac parte, totodată, și contextul, oportunitățile, momentul în care te afli.
Matt Haig vine cu o dimensiune mult mai personală. L-am descoperit în facultate, când i-am citit câteva cărți scrise pentru copii. Într-o țară străină, în preajma Crăciunului, rezonează puternic poveștile de sezon, așa că poate și de asta mi-a rămas foarte drag. Apoi, l-am descoperit în ‘Biblioteca de la miezul nopții’, ‘Cum să oprești timpul’, ‘O viață imposibilă’, ‘Câteva motive să iubești viața’. Iubesc cum scrie și cum vorbește deschis despre faptul că e în regulă să nu fii în regulă tot timpul, și că nu trebuie să fii mereu cu accelerația apăsată ca să ai valoare ca om.
Iar Yuval Harari – ei bine, cred că e genul de autor care ori îți place mult, ori nu-ți place deloc. Pe mine m-a atras cu viziunea asupra lumii în ansamblu, cu felul în care leagă trecutul, prezentul și viitorul într-o narațiune coerentă și foarte posibilă.
Pornim de la un exercițiu împărtășit la evenimentul găzduit la Iași – Business care citește. scrii o carte pentru antreprenori începători – ce titlu are și care crezi că ar fi mesajul ei central?
Wow, îmi dați de lucru 🙂
Poate, în esență, ar fi o carte despre cum pornești de la ceva al tău, care crește cu adevărat abia atunci când nu mai e doar al tău, și când e pus în slujba oamenilor pe care i-ai ales alături – de la echipă, la clienți.
‘Nu e despre tine, dar începe cu tine.’ Omul de business, antreprenorul, are nevoie să creeze ceva care să îi aparțină și de care ‘lumea’ să știe că e responsabil. Dar după ce te hrănești cu validarea, realitatea este că esențialul se mută spre ceilalți: echipă, clienți, parteneri. Toată lumea are idei. Mai puțini, însă, au abilitatea de a le pune în aplicare cu consecvență și de a se îndepărta pentru a face loc și altora să contribuie.
