O clinică mistică a cărei adresă imprecisă amintește de ceața din “La țigănci” a lui Mircea Eliade și un tratament administrat extern ce pare improbabil să producă rezultate sunt în centrul bestsellerului internațional “Vă prescriem o pisică” de Syou Ishida, proaspăt apărut la editura Nemira, de găsit la Bookfest.
Nu era nici vis, nici iluzie. Greutatea pisicii din mâna lui era reală. Și totuși, nu mai putea ajunge la destinație. Odată ce ai pășit pe tabla de go a orașului, dacă un loc există sau nu depinde de situație. Străzile din Kyoto aveau o asemenea ambiguitate.
Un roman japonez tipic, inteligent și fără zorzoane, care invită cu delicatețe la introspecție și, așa cum anunță încă din titlu, la tovărășie, cel puțin literară, cu animalul adorat de întreaga planetă și pentru incontestabile sale puteri tămăduitoare. Fictive sau nu, depinde de cât de bine îți manifești binele.
De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Un loc cu trecut întunecat și o pufoșenie care te face bine
Într-un stil simplu și curgător care te împinge să dai repede pagină după pagină, scriitoarea japoneză Syou Ishida, întrețese poveștile a cinci personaje foarte diferite, ale căror destine converg într-un spațiu cu trecut întunecat. Aici, un doctor mai degrabă bizar și dezinteresat decât preocupat de greutățile vieții pacienților săi care ajung – ca orice pacient – mai degrabă de nevoie de cât de bunăvoie la clinica fantomatică, le prescrie, în locul tratamentelor obișnuite, să ia în grijă, vreme de zece zile, câte o pisică (sau două! în cazuri mai speciale). Pisici alese după specificul suferinței pacienților sau, cum îl dojenește în capitolul final asistenta pe felinopat, după noroc și intuiție. Factori ai vieții fericite în care vor ajunge să creadă chiar și cei mai reticenți suferinzi.
Pisica pe care o crezuse inutilă schimbase totuși ceva.
În cultura japoneză, repararea și reparația ocupă un rol important, începând de la repararea textilelor care se destramă, prin cusături care fac imposibil de identificat locul vechii rupturi (sashiko), trecând la improbabila reconstrucție artistică, cu aur, a porțelanului spart (kintsugi) și ajungând la diverse tratamente aplicate sufletelor neliniștite – sportive, naturiste, turistice sau – iată – de împlinire cu feline.
Prozele scurte care alcătuiesc romanul, explorează diverse situații de viață sau de criză cu care aproape fiecare se confruntă pe parcursul vieții și căile prin care ele își pot găsi o rezolvare, un remediu sau pur și simplu sfârșitul necesar. Dificultățile profesionale care te copleșesc uneori și te fac să crezică n-ai alternativă. Șicanele la serviciu combinate cu monotonia de acasă, rețeta perfectă pentru o viață de familie care nu mai seamănă nici cu butaforia ei. Spectrul întristător al micilor gesturi din copilărie care ne urmăresc o viață. Intransigența față de sine și față de ceilalți care au, previzibil, efectul contrar celui dorit și programează mai degrabă eșecul și nefericirea. Sau cum ar spune, fără jenă, un medic anume, după ce-a băut prea mult ceai de iarba mâței
Dar dumnevoastră sunteți cea care nu se comportă așa cum trebuie.
Personaje la fel de complexe și năzuroase, descrise cu aceeași atenție și finețe ca cele umane sunt pisicile care le însoțesc pe primele în călătoriile unice de regăsire a drumului către ceilalți, a bucuriei, a păcii interioare, echilibrului și speranței. Bi îl învață pe Shuta despre lejeritate și afecțiune, Margo pe Koga și familia sa despre timpul prețios petrecut împreună, Koyuki pe Megumi iertarea, Tank și Tangerine cu energia lor fantastică reinstaurează pacea în inima lui Tomoka, iar Mimita pisoiul îi dă lui Abino puterea de a renunța și de a o lua de la capăt.
În stilul romanului japonez contemporan, verosimilul vine tocmai din minimalismul elementelor dramatice, din subtilitatea intrigii, iar personajele sunt convingătoare nu datorită cuvintelor rostite (dialogurile sunt adesea sumare) sau faptele lor, ci pentru că oameni ca ei sunt pretutindeni în lumea de aievea. Ceea ce diferențiază cartea scriitoarei japoneze de altele care oferă o literatură terapeutică este elementul mistic care înconjoară cabinetul, doctorul și tratamentul inedit.
O tehnică literară de admirat care, asemeni firului de aur care strânge laolaltă bucățile de porțelan odată sparte, leagă indiscernabil realitatea celor cinci personaje de lumea fantastică în care întâlnirea cu o ființă nouă, pe cât de mică, pe atât de puternică, deschide noi perspective asupra vieții.
Asemeni unui alt roman construit de personajele sale (Tot ceea ce cauți se află în bibliotecă), personaje ghidate spre noi începuturi de un mentor fără pretenți, dar cu tact și ușoară ironie vizavi de vulnerabilitățile lor, Vă prescriem o pisică este genul cu o misiune. Este menită să mobilizeze cititorii ale căror vieți par să fi ajuns la răscruce să găsească scânteia care poate aprinde un curaj nou pentru o viață trăită din plin, făra vinovății și regrete inutile, fără atașamente prea mari față de propria dreptate, cu speranță și bucurie.
..numai oamenii se agață cu atâta disperare. Pisicile, chiar și așa mici cum sunt, au propria lor lume, așa cum se cuvine. Din clipa în care pășesc într-o lume nouă, privesc doar înainte. Oricât de dificilă ar fi acea lume.
Dă-i înainte cu Răsfoiala
RECENZIE Infinitul într-o trestie, Irene Vallejo. Despre o altă Carte a Cărților
Recenzie Teoria Let Them, de Mel Robbins. Pansament pentru nevoia obsesivă de control.
ADAPTARE Bill Skarsgård revine într-un nou serial inspirat de Stephen King.
Descoperă mai multe la rasfoiala.com
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
