rasfoiala.com

O clinică mistică a cărei adresă imprecisă amintește de ceața din “La țigănci” a lui Mircea Eliade și un tratament administrat extern ce pare improbabil să producă rezultate sunt în centrul bestsellerului internațional “Vă prescriem o pisică” de Syou Ishida, proaspăt apărut la editura Nemira, de răsfoit la Bookfest. 

Nu era nici vis, nici iluzie. Greutatea pisicii din mâna lui era reală. Și totuși, nu mai putea ajunge la destinație. Odată ce ai pășit pe tabla de go a orașului, dacă un loc există sau nu depinde de situație. Străzile din Kyoto aveau o asemenea ambiguitate.

Un roman japonez tipic, inteligent, surprinzător și fără zorzoane, care invită cu delicatețe la introspecție și, așa cum anunță încă din titlu, la tovărășie, cel puțin literară, cu animalul adorat de întreaga planetă și pentru incontestabilele sale puteri tămăduitoare. Fictive sau nu, depinde de cât de bine îți manifești binele.

Un loc cu trecut întunecat și o pufoșenie care te face bine

Într-un stil simplu și curgător care te împinge să dai repede pagină după pagină, scriitoarea japoneză Syou Ishida, întrețese poveștile a cinci personaje foarte diferite, ale căror destine converg într-un spațiu cu trecut întunecat. Aici, un doctor mai degrabă bizar și dezinteresat decât preocupat de greutățile vieții pacienților săi care ajung – ca orice pacient – mai degrabă de nevoie de cât de bunăvoie la clinica fantomatică, le prescrie, în locul tratamentelor obișnuite, să ia în grijă, vreme de zece zile, câte o pisică (sau două! în cazuri mai speciale). Pisici alese după specificul suferinței pacienților sau, cum îl dojenește în capitolul final asistenta pe felinopat, după noroc și intuiție. Factori ai vieții fericite în care vor ajunge să creadă chiar și cei mai reticenți suferinzi.

Pisica pe care o crezuse inutilă schimbase totuși ceva.

Începând cu sashiko, reabilitarea textilelor care se destramă, prin cusături care fac imposibil de identificat locul vechii rupturi, trecând la kintsugi admirabila reconstrucție artistică, cu aur, a porțelanului spart și ajungând la diverse tratamente aplicate sufletelor neliniștite – ritualul ceaiului, sporturile pentru trup și suflet sau – iată! – împlinirea căutată alături de feline, în cultura japoneză, repararea și reparația sunt esențiale.

Prozele scurte care alcătuiesc romanul, explorează diverse situații de viață ori de criză și căi prin care ele își pot găsi o rezolvare, un remediu sau pur și simplu sfârșitul necesar. Dificultățile profesionale care te copleșesc uneori și te fac să crezi că n-ai alternativă. Șicanele la serviciu combinate cu monotonia de acasă, rețeta perfectă pentru o viață de familie care nu mai seamănă nici cu butaforia ei. Spectrul întristător al micilor gesturi din copilărie care ne urmăresc o viață. Intransigența față de sine și față de ceilalți care au, previzibil, efectul contrar celui dorit și programează mai degrabă eșecul și nefericirea decât reușite și satisfacții. Sau cum ar spune, fără jenă, un medic anume, după ce-a băut prea mult ceai de iarba mâței:

Dar dumneavoastră sunteți cea care nu se comportă așa cum trebuie.

Personaje la fel de complexe și năzuroase, descrise cu aceeași atenție și finețe ca cele umane, sunt pisicile care le însoțesc pe primele, în călătoriile lor unice de regăsire a drumului către ceilalți, a bucuriei, a împăcării interioare, echilibrului sau speranței. Bi îl învață pe Shuta despre lejeritate și afecțiune, Margo pe Koga și familia sa despre timpul neprețuit petrecut împreună, Koyuki pe Megumi iertarea, Tank și Tangerine, cu energia lor fantastică, reinstaurează pacea în inima lui Tomoka, iar Mimita pisoiul îi dă lui Abino puterea de a renunța și de a o lua de la capăt.

În stilul romanului japonez contemporan, verosimilul vine tocmai din minimalismul elementelor dramatice, din subtilitatea intrigii, iar personajele sunt convingătoare nu datorită cuvintelor rostite (dialogurile sunt adesea sumare) sau faptelor lor, ci pentru că oameni ca ei sunt pretutindeni în lumea de aievea. Ceea ce diferențiază cartea scriitoarei japoneze de altele care oferă literatură terapeutică este elementul mistic care înconjoară cabinetul, doctorul și tratamentul inedit.

O tehnică literară de admirat care, asemeni firului de aur ce strânge laolaltă bucățile de porțelan odată sparte, leagă indiscernabil realitatea celor cinci personaje de lumea fantastică, în care întâlnirea cu o ființă nouă, pe cât de mică, pe atât de puternică, deschide noi perspective asupra vieții.

Asemeni unui alt roman construit de personajele sale (Tot ceea ce cauți se află în bibliotecă), aproape anti-eroi îndrumați spre noi începuturi de mentori fără pretenții, dar cu tact și ușoară ironie, Vă prescriem o pisică este genul de carte cu o misiune. Mesajul din subtext este unul mobilizator, iar poveștile sunt menite să sensibilizeze cititorii ale căror vieți par să fi ajuns la răscruce. Nu e niciodată prea târziu să cauți – chiar și acolo unde pare improbabil – scânteia care poate aprinde un curaj nou pentru o viață trăită din plin, făra vinovății și regrete, fără atașamente față de propria dreptate, cu speranță și bucurie.

..numai oamenii se agață cu atâta disperare. Pisicile, chiar și așa mici cum sunt, au propria lor lume, așa cum se cuvine. Din clipa în care pășesc într-o lume nouă, privesc doar înainte. Oricât de dificilă ar fi acea lume. 

Dă-i înainte cu Răsfoiala

RECENZIE Infinitul într-o trestie, Irene Vallejo. Despre o altă Carte a Cărților

Recenzie Teoria Let Them, de Mel Robbins. Pansament pentru nevoia obsesivă de control.

ADAPTARE Bill Skarsgård revine într-un nou serial inspirat de Stephen King.