INEDIT Scrisoarea lui Kurt Vonnegut pentru oamenii anului 2088

În 1988, în revista Time, un producător de automobile publica o campanie de imagine în care invitase o serie de gânditori cu reputație să scrie scrisori către oamenii din viitor, sfaturi pentru cei care vor trăi pe Terra în 2088. (Oh, ce drăguț din partea lor, că, în timp ce otrăveau planeta cu bună știință – acum înțelegi de ce nu le-am scris numele, ne trimiteau mesaje inspiraționale ecologice!)

Kurt Vonnegut, una dintre vocile campaniei, a compus o epistolă cinică (a se citi adevărată), în care avertizează despre nesăbuința noastră atemporală vizavi de mama natură. Nu-și menajează nici congenerii și nici pe pământenii viitorului, despre care bănuiește, corect, că seamănă fatal de mult cu străbunicii lor.

Există, iată, ceva de valoare chiar și în ipocrizia corporatistă. Datorită ei, avem astăzi aceste vederi din trecut și viitor, care ne arată ce (nu) am învățat și cât am progresat în ce privește infantila, falsa credință că Terra va rezista la infinit, indiferent cât de violent îi atacăm aerul, apele, pâmântul și viețuitoarele. (Nu a rezistat.)

Mesajul scriitorului Kurt Vonnegut către omenirea anului 2088

Asemeni personajului principal din cel mai influent roman al său, Abatorul 5, Vonnegut circulă între trecut, prezent și viitor și ne trimite câteva gânduri și instantanee ale faptelor noastre. Poate le vom cântări cu înțelepciune. Poate nu.

Aici în 1988, ne vedeam pe noi înșine ca pe un nou fel de ghețar, unul inteligent, cu sânge cald și invulnerabil, pe cale să înghită totul și apoi să facă dragoste și să-și dubleze gabaritul. Știți ceva… dacă e să judec mai bine, nu suport gândul că voi și Natura ați creat prea mulți oameni pentru o rezervă de hrană prea mică. Uite altă idee țicnită: este oare posibil să ne fi îndreptat rachetele cu focoase nucleare unii către ceilalți, gata pregătite de lansare, pentru a ne distrage mintea de la problema mai profundă: Cât de atroce ne putem aștepta să fim tratați de natură, având în vedere că “nu te pui cu Natura”?

Acum, că putem discuta, cu oarecare precizie, mizeria în care ne aflăm, sper că ați încetat să alegeți optimiști abisal de ignoranți ca lideri. Au fost utili numai atâta timp cât nimeni nu a avut nici o idee despre ce se întâmpla cu adevărat – în ultimii șapte milioane de ani sau așa ceva. Pe vremea mea, au fost catastrofali în calitate de șefi de instituții sofisticate cu treburi reale de făcut.

Tipul de lideri de care avem nevoie acum nu sunt cei care promit victoria supremă asupra Naturii prin perseverența de a trăi așa cum o facem acum, ci cei care au curajul și inteligența de a prezenta lumii ceea ce par a fi termenii duri, dar rezonabili, de capitulare în fața Naturii:

1. Reduceți și stabilizați populația.

2. Opriți otrăvirea aerului, a apei și a solului.

3. Opriți pregătirile pentru război și începeți să vă ocupați de probleme reale.

4. Învățați-vă copiii, și pe voi înșivă, că tot v-ați apucat, cum să locuiți pe o planetă mică, fără a contribui la uciderea ei.

5. Încetați să credeți că știința poate remedia orice, dacă îi dați un trilion de dolari.

6. Încetați să credeți că nepoții voștri vor fi bine merci, oricât de risipitori sau distructivi sunteți voi, deoarece vor putea merge pe o nouă planetă drăguță cu nava spațială. E chiar urât și prostesc să crezi așa ceva*.

7. Și așa mai departe. Altfel.

Poate după ce ai citit mesajul lui Kurt Vonnegut pentru omenire, o să te gândești o vreme la el. Și apoi o te gândești că nu ești tu vinovat sau responsabil de mizeria despre care vorbește. Că mai toată lumea are AC în casă (deci nu ne topim), un supermarket la doi pași distanță (deci nu murim de foame), apă curentă (nici de sete) și, în general, siguranța zilei de mâine (aleluia!). Asta înseamnă că ai ratat știrea asta:

Madagascar este pe punctul de a experimenta prima foamete din lume determinată de schimbările climatice, potrivit ONU, după patru ani fără ploaie. Criza alimentară e atât de mare, încât în satul Fandiova, din regiunea Amboasary, unele familii au arătat cum se hrănesc cu lăcustele, din lipsă de alt fel de mâncare, scrie Digi24

Iar dacă totuși așteaptă în tine un tip (o tipă) de treabă, care nu crede că “după mine, potopul” e o deviză de viață, ia un caiet. Transcrie pentalogul lui Vonnegut (câns scrii pe hârtie, scrii în mintea ta). Rupe foaia și lipește-o cu un magnet de frigider. Fii cine ești. Terra și omenirea lui 2088 îți mulțumesc!

* Ok, aici Vonnegut n-a calculat la zecimală. Se poate merge pe altă planetă cu racheta chiar acum. Există însă două mici probleme. Nicio altă planetă nu oferă condiții pentru viață. Nu avem bani de bilet.

Vrei să aprofundezi subiectul? Iată câteva recomandări

P.S. După știința noastră, este prima oară când scrisoarea lui Kurt Vonnegut către oamenii din 2088 este tradusă și apare online în limba română. Vă mulțumim anticipat pentru menționarea sursei https://rasfoiala.com într-o eventuală preluare.