ÎN PREGĂTIRE Romanul de dragoste “Abandon”, de Abdulrazak Gurnah, câștigător Nobel pentru Literatură în 2021

Actualizare – Cartea a fost publicată și este disponibilă aici.

Bestsellerul internațional Abandon, semnat de Abdulrazak Gurnah, scriitor laureat cu Premiul Nobel pentru Literatură anul trecut, va apărea în curând în limba română și este disponibil pentru precomandă pe site-ul editurii Litera.

Prima traducere în limba română din opera lui Abdulrazak Gurnah este un „roman pasionant despre părăsire și pierdere” (Daily Telegraph), care explorează modul în care memoria ne consolează și inevitabil ne dezamăgește.

Autor a numeroase povestiri și eseuri, precum și a zece romane, Gurnah a scris despre exil, despre momente istorice cruciale și rupturi sociale devastatoare. Romanele sale se desfășoară în spațiile intime ale familiilor, tovărășiilor și prieteniilor: acele spații care sunt hrănite de dragoste și datorie, dar care sunt vulnerabile prin însăși natura lor.

Despre Abandon, de Abdulrazak Gurnah

În zorii unei zile din 1899, într-un orășel de pe coasta Oceanului Indian nu departe de Mombasa, Hassanali pornește spre moschee. Nu ajunge însă acolo, deoarece din deșert se împleticește spre el un englez murdar și epuizat care îi cade la picioare. Bărbatul acela este Martin Pearce – scriitor, călător și orientalist debutant. După o perioadă de refacere, Pearce îl vizitează pe Hassanali ca să-i mulțumească pentru că l-a salvat, însă acolo o cunoaște pe sora lui Hassanali, Rehana, care îl cucerește instantaneu.
În acest orășel părăginit de la marginea vieții civilizate, în timp ce imperiul se pregătește să treacă în noul secol, începe o poveste de dragoste pasională care face punte între două culturi, urmând să reverbereze de-a lungul a trei generații și peste continente.

Superb scris și încântător… opera unui maestru!

(The Guardian)

Pentru o perioadă limitată de timp, romanul Abandon, de Abdulrazak Gurnah, poate fi precomandat pe site-ul editurii cu reducere 25%. (valabilă la data publicării articolului)

Abdulrazak Gurnah este al treilea scriitor contemporan distins cu Premiul Nobel pentru Literatură publicat la Editura Litera, după Svetlana Aleksievici (2015) și Alice Munro (2013).

Despre Abdulrazak Gurnah

Abdulrazak Gurnah s-a născut în 1948 și a crescut pe insula Zanzibar din Oceanul Indian, dar a ajuns în Anglia ca refugiat la sfârșitul anilor ’60. 

După eliberarea pașnică de stăpânirea colonială britanică, în decembrie 1963, Zanzibar a trecut printr-o revoluție care, sub regimul președintelui Abeid Karume, a dus la asuprirea și persecuția cetățenilor de origine arabă. Gurnah aparținea grupului etnic persecutat și, după terminarea școlii, a fost forțat să-și părăsească familia și să fugă din țară, noua Republică Tanzania. Avea optsprezece ani. Abia în 1984 s-a putut întoarce în Zanzibar și să-și vadă tatăl, cu puțin înainte de moartea acestuia.

Gurnah a fost profesor de literatură engleză și postcolonială la Universitatea Kent din Canterbury, concentrându-se în principal pe scriitori precum Wole Soyinka, Ngũgĩ wa Thiong’o și Salman Rushdie. Scriitorul a publicat zece romane și o serie de nuvele. Viața refugiatului este tema centrală a operei sale. A început să scrie la 21 de ani în exil și, chiar dacă swahili a fost prima sa limbă, engleza a devenit instrumentul său literar.

Scrierile din timpul exilului se referă la relația sa cu locul natal, iar memoria are o importanță vitală pentru opera sa. Romanul de debut, „Memory of Departure”, din 1987, este despre o răscoală eșuată și se petrece pe continentul african. Tânărul protagonist încearcă să se desprindă de locul de baștină, sperând să fie luat sub aripa unui unchi prosper în Nairobi. În schimb, este umilit și se întoarce la familia sa destrămată, la tatăl alcoolic și violent și sora forțată să se prostitueze.

În relatarea experienței refugiaților scriitorul pune accentul pe identitate și imaginea de sine, lucru evident și în „Admiring Silence” (1996) și „By the Sea” (2001). În ambele romane, scrise la persoana întâi, tăcerea este prezentată ca strategie a refugiatului de a-și proteja identitatea de rasism și prejudecăți, dar și ca mijloc de a evita coliziunea între trecut și prezent. Efectele sunt dezamăgirea și o auto-iluzionare dezastruoasă.