RECENZIE Iernile sufletului, Katherine May

Biografii / Memorii, Spiritualitate, Motivațional

Bestseller-ul autobiografic al autoarei britanice Katherine May, Iernile sufletului, este una dintre cărțile care îți pot aduce alinare în vremuri dificile. Pandemie, probleme financiare, război, teamă? Cu toate că manuscrisul Iernilor sufletului a fost terminat înainte să înceapă Covid 19, cu toate că nu-i nicio referință politică în carte, am interpretat această lectură ca pe un bandaj binevenit în vremuri de restriște.

Scriitorii de literatură motivațională au uneori năravul de a-ți ține teorii despre ce faci greșit și  cum ar trebui să îndrepți 101 erori din existența ta nereușită. Îți predică tot felul de “rețete” de viață, zâmbind enervant din înălțimea succesului lor. La Katherine May n-o să găsești așa ceva. Iernile sufletului e o poveste autentică despre greutățile oricăruia dintre noi și despre căile prin care răzbatem la lumină, la “primăvară”. Valoarea literară a cărții stă în metaforele frumoase și referințele enciclopedice la iarnă și cum putem folosi experiența iernii – la propriu și la figurat – pentru mințile, corpurile și sufletele noastre.

Iernatul, într-o perspectivă nouă

Titlul în sine, Iernile sufletului, e un artificiu creativ nimerit cum nu se poate mai bine de traducătoarea Andreea Călin.  Volumul editat în colecția Orion (Nemira) în 2021 cu titlul complet Iernile sufletului. Despre tihnă și refugiu în perioade dificile vine din englezescul Wintering: The Power of Rest and Retreat in Difficult Times. Acest “wintering” este intraductibil în limba română. Ar putea fi asimilat cuvântului “iernat” de la noi, dacă acesta ar avea și sensul de a trece mental, sufletește prin iarnă.

Sensul termenului în volumul de față este acela de a fi pregătit, echipat să traversezi ierni sufletești, perioade de tristețe, insucces, deznădejde. De a învăța să accepți aceste sincope în curgerea vieții, așa cum accepți frigul, întunericul și nopțile lungi ale iernii astronomice.

“Iarna sufletească este un anotimp petrecut în frig. E o perioadă nefertilă în viață, când ești separat de lume, te simți respins, tras pe o linie moartă, blocat în evoluție sau distribuit în rolul unui străin. Poate este cauzată de o boală sau de un eveniment în viață, cum ar fi o pierderea sau nașterea unui copil; poate vine dintr-o umilire sau dintr-un eșec. Poate ești într-o perioadă de tranziție și ai alunecat temporar între două lumi.”

Expresia “iarnă sufletească” apare de multe ori în paginile cărții, adesea în oglindă cu manifestările iernii adevărate și cu evenimente din viața autoarei. M-a descumpănit un pic că nu am reușit să compun o biografie clară a acesteia. De regulă te aștepți la cine știe ce poveste de viață incredibilă, la încercări supreme pe care protagonistul sau protagonista le trece și decide să povestească lumii despre ele. Dar despre Katherine May am aflat citindu-i acest memoir că: a avut un job în domeniul academic la care a renunțat (a fost nevoită să renunțe)?; a fost marcată de experiența maternității; a avut probleme de sănătare (sindromul Asperger e menționat explicit); a traversat o căsnicie care pare să se fi terminat (reiese indirect).

OK, mi-am zis, te înțeleg, ai niște probleme în viață, dar toți avem. De ce să scrii o carte despre asta? Am pritocit un pic nemulțumirea mea că doamna May nu mi-a livrat nicio poveste “epică” de viață, până mi-a picat fisa: tocmai de aceea e apreciată cartea asta și a devenit bestseller New York Times, fiindcă vorbește despre niște lucruri cu care rezonăm toți. E o carte despre fiecare dintre noi. Fiincă iarna e un anotimp prin care trecem, fizic și sufletește, de mai multe ori în viață, cu toții.

Întoarce-te mereu la natură

Subsemnatul, sunt o persoană sută la sută (primă)văratică. Nu-mi place iarna de niciun fel. În afara zăpezii din Ajun, care a devenit cu schimbările acestea climatice o amintire aproape uitată din copilărie, îmi repugnă zloata și înghețul, viscolul și zilele scurte, sunt friguros și prost dispus pe timp de iarnă. Mă simt anxios de sărbători, sunt adesea somnoros și confuz, introvertitul din mine se închistează și mai mult pe vreme vitregă. Încă de pe la început de noiembrie încep să număr câte zile au mai rămas până la 31 martie viitor, ziua care pentru mine marchează momentul în care iarna nu mai poate reveni. (Deși îmi amintesc acum vreo douăzeci de ani, o ninsoare în 17 aprilie, la câmpie, în Banat).

Că ne place sau nu, iarna în regiunile temperat continentale e un fapt pe care îl trăim în fiecare an. E în afara controlului nostru, e un dat, așa cum sunt multe dintre momentele dificile cu care ne întâlnim în viață. Cam tot ce poți să faci este să te pregătești (cu cămara plină, cu foc în sobă, cu șosete de lână și cărți bune despre tărâmuri însorite) și să nu încerci să te lupți cu viforul. Și mai poți să te întorci spre natură și să înveți de la ea. M-am bucurat să găsesc în carte o mulțime de povești și analogii cu păsări, albine, lupi, exemple ale înțelepciunii naturii în fața provocărilor.

“Plantele și animalele nu se luptă cu iarna; ele nu se prefac că ea nu se întâmplă și nu încearcă să-și vadă mai departe de aceleași vieți  pe care le-au trăit vara. Se pregătesc. Se adaptează. Trec prin metamorfoze extraordinare ca să supraviețuiască. Iarna este un anotimp al retragerii din lume, al resurselor limitate, al actelor de o eficiență brutală și al dispariției din câmpul vizual; dar în ea se petrece transformarea. Iarna nu este moartea ciclului vieții, ci testul său suprem.”

Mi-a plăcut ideea asta de “test suprem”. Acum două ierni am avut niște momente tare dificile, iarna asta n-a fost nici ea mai brează, dar uite-ne, suntem pe picioare și am văzut iarăși primii pomi înfloriți. În retrospectivă, momentele “iernatice” ale vieții sunt momente de reflecție și de repaos, de refacere a energiilor și de pregătire ca s-o iei de la capăt. Sunt teste uneori dure, devastatoare, dar din care ieși mai puternic, mai întremat. Mai pregătit pentru data viitoare.

Winter is coming

Lumea asta a gratificării imediate, gesturile și dorințele “instagramabile”, ne-au învățat (prost) să așteptăm ca lucrurile să evolueze mereu într-o linie ascendentă. Niciun pas înapoi nu e acceptabil, niciun regres nu  e văzut altfel decât ca o dovadă de slăbiciune de-a dreptul genetică, ca un declin iremediabil.

Aiurea, ne lămurește Katherine May. N-ai cum să te bucuri de soare dacă nu clănțăni de frig în miezul iernii. Nu poți aprecia florile de mai dacă nu ai privit întunericul deznădăjduitor al după-amiezelor de decembrie. Un anotimp n-are niciun înțeles fără cel de dinainte și cel de după el.

“…avem obiceiul să ne imaginăm viețile noastre ca fiind liniare, un marș îndelungat de la naștere la moarte, în care acumulăm puteri doar pentru a renunța la ele, în tot acest timp pierzându-ne treptat frumusețea tinerească. Asta este dureros de fals. Viața șerpuiește ca o potecă prin pădure. Avem anotimpuri în care înflorim și anotimpuri în care ne pierdem frunzele, scoțându-ne la iveală oasele dezgolite. În timp, ele revin din nou la viață.”

Vrem să evoluăm la nesfârșit, vrem să meargă toate la fix, râdem de cei care se mișcă lent de la rău spre bine, dau înapoi, își revin și apoi o iau de la capăt. Și nu ne uităm la noi că am ajuns să șchiopătăm nevrotic pe linia aia dreaptă a succesului, îngroziți să nu cumva să facem  un pas la stânga sau la dreapta. În necunoscut. În frig. N-avem timp, n-avem răbdare, vrem să fim oameni ai unui singur anotimp. Dar iarna vine, și pentru furnică, și pentru greiere.

Colecția de non-ficțiune Orion de la editura Nemira cuprinde o serie de titluri interesante, despre unele dintre ele am mai amintit în topurile și recomandările de lectură de pe Răsfoiala. Răvășitoarea mărturie Cu ultima suflare a regretatului doctor Paul Kalanithi este ultimul volum pe care l-am citit din această serie, înainte de Iernile sufletului. M-au făcut curios memoriile oamenilor momentului de la Casa Albă, Joe Biden (Promisiunile mele. Despre viață și politică) și Kamala Harris (Adevărurile noastre. Visul american), dar colecția cuprinde și alte autobiografii, cărți de știință și volume de dezvoltare personală pe care merită să arunci un ochi. Zilele astea încă sunt la promoție 2+1 gratis la Libris.