Literatură SF, universuri fantastice, serie de romane
Dune, seria legendară de romane a lui Frank Herbert, este și azi o minunăție de poveste în lumea iubitorilor de SF. Iar dacă genul science fiction nu te-a atras până acum, așează-te confortabil, pentru că îți voi povesti, volum cu volum, despre cea mai aclamată serie de cărți SF din istorie.
Am citit romanele Dune în facultate și apoi le-am reluat acum câțiva ani, iar după lansarea ultimei ecranizări a volumului întâi mă gândesc să le recitesc pentru a treia oară. Păstrând proporțiile, lectura Dune e ca lectura Bibliei, o faci cu religiozitate o dată ce te “prinde” universul extraordinar creat de Fank Herbert.
Frank Herbert și două decenii pentru cea mai iubită serie SF
Frank Herbert a lucrat ca jurnalist pentru diverse ziare și reviste. A început să scrie literatură SF în 1955 iar un deceniu mai târziu, la 45 de ani, a publicat prima carte din seria Dune. Ideea i-a venit în 1959, când revista care pentru care lucra i-a cerut un articol despre dunele de nisip din Oregon. Acolo autoritățile încercau să oprească expansiunea deșertului prin diverse tehnici experimentale de înverzire cu vegetație a dunelor.
Nu a publicat niciodată articolul, dar materialul strâns i-a oferit idei pentru o carte. După aproape șapte ani a apărut Dune, iar Herbert a petrecut următoarele două decenii scriind încă cinci volume despre planeta fantastică.
Seria a devenit curând faimoasă în rândul criticilor, dar și un succes comercial uriaș la public. Ceea ce atrage la întreaga poveste sunt ideile și temele pe care autorul le-a explorat cu originalitate:
– idei timpurii despre ecologie și sustenabilitate;
– relația complicată dintre politică, religie și putere;
– tema liderului mesianic care riscă să devină un dictator obtuz;
– potențialul minții umane, exploatat în personaje precum mentații sau în paginile despre misteriosul ordin religios Bene Gesserit;
– și, nu în ultimul rând, tema umanității capabile de adaptare și evoluție în aproape orice condiții.
Șase cărți din seria Dune a scris și publicat Frank Herbert până la moartea sa, în 1986. Despre ele vom vorbi aici, deși trebuie să știți că există (inclusiv în librăriile din România) încă două trilogii, a căror acțiune se petrece înainte și după evenimentele descrise în seria originală. Ele au fost scrise de Brian Herbert (fiul autorului Dune) în parteneriat cu scriitorul SF Kevin J. Anderson, pe baza notelor și schițelor lăsate de Frank Herbert.
Recenzie Dune (partea I)

Suntem departe în viitor, în anul 10.192. Galaxia este guvernată de un sistem feudal de Mari Case care își împart dominația asupra planetelor. Casa Atreides, rezidenta planetei Caladan, urmează să preia de la Casa Harkonnen administrarea îndepărtatei planete Arrakis, numită și Dune.
Arrakis este un loc unic: un deșert imens, locuit de un popor misterios (fremeni) și de creaturi fantastice (viermii de nisip) care produc mirodenia, o substanță ca un drog necesară navigatorilor cosmici pentru a putea calcula rutele superluminice în călătoriile galactice. Fără mirodenie, zborurile cosmice nu ar putea avea loc, de aceea Arrakis / Dune este cel mai important loc din Univers. Iar acum Împăratul a decis ca familia Atreides să conducă Dune în locul rivalilor Harkonnen, o familie de stăpâni militari nemiloși și uneltitori.
Romanul Dune îl are în centru pe tânărul Paul, moștenitorul Casei Atreides și posibilul Kwisatz Haaderach (un Mesia care apare o dată la un mileniu, rod al încrucișărilor genetice orchestrate de ordinul religios Bene Gesserit și lider al umanității). De-a lungul întregii cărți, într-un stil alert și mult mai plin de aventură decât am văzut în film, tânărul Paul are de înfruntat pericole și teste la tot pasul.
Onoarea de a conduce planeta Arrakis este un măr otrăvit pentru Casa Atreides. Trădarea și intrigile aduc tragedia în viața lui Paul, iar acum trebuie să dovedească dacă e un urmaș onorabil al tatălui său, un lider acceptat de fremeni, un Mesia, așa cum a prezis ordinul religios al mamei sale și un iubit demn de Chani, tânăra fremenă care pare să îi fie predestinată.
Oricât de bine ar fi fost realizat filmul de anul trecut al lui Denis Villeneuve, nu reușește să egaleze frumusețea poveștii din carte. Îți promit că dacă decizi să o citești, nu vei regreta. Și probabil vei dori să citești continuările, așa că mai jos ai ordinea cărților din seria Dune și câteva cuvinte despre fiecare.
Recenzie Mântuitorul Dunei (partea a II-a)

La doisprezece ani după întâmplările din Dune, Paul a trecut toate testele și este acum Împărat. Îl regăsim drept Mântuitor al Dunei, dar abilitățile lui extraordinare i-au oferit nu doar puterea absolută, ci și amărăciunea deznădejdii. În vreme ce Paul devine un lider înstrăinat, un sfânt în viață cu înclinații de tiran, romanul al doilea din seria Dune ne dezvăluie un complot periculos la adresa lui.
Mântuitorul Dunei nu duce lipsă de aventură și suspans, dar este și o lectură aprofundată despre putere și dominație, despre povara răspunderii și corupția ce poate apărea o dată cu ambițiile nemăsurate.
Recenzie Copiii Dunei (partea a III-a)

Copiii Dunei sunt copiii lui Paul, Leto al Doilea și Ghanima, gemenii crescuți de sora lui Paul, Alia. Urmașii atotputernicului Paul nu sunt feriți de pericole, de la asasinat până la posedarea mătușii lor de către maleficul baron Harkonnen din primul volum. Copiii Dunei este un roman inițiatic, suntem martorii formării tânărului Leto în tainele puterii dar și ale veșniciei. Copil al planetei pentru care familia lui s-a sacrificat, Leto învață o tehnică de simbioză cu viermii de nisip, în urma căreia devine aproape nemuritor. El ar putea fi soluția pentru “Calea de Aur”, planul Bene Gesserit-ului de a instaura pacea universală.
Recenzie Împăratul-Zeu al Dunei (partea a IV-a)

În al patrulea volum al seriei Dune mai facem un salt de trei milenii și jumătate. Împăratul nemuritor Leto este un hibrid între un om și un vierme de nisip. Deși viermii de nisip au dispărut, iar Dune nu mai e un deșert, ci o planetă verde, puterea lui Leto e nemăsurată. El și-a creat propria religie dar, venerat de către toți fremenii, și-a pierdut umanitatea. Doar ici-colo mai vedem urme ale omului Leto, o condiție tragică a unui personaj care suferă de frământări și nesiguranță, în tot mai puținele sale momente de conștiință.
Împăratul-Zeu al Dunei readuce în atenție personaje și fire narative din volumele anterioare, iar povestea avansează pe multe alte planuri alternative.
Recenzie Ereticii Dunei (partea a V-a)

După moartea lui Leto al II-lea, mulți au părăsit Dune iar societatea de acolo s-a destrămat. Însă planeta a redevenit sălbatică și viermii de nisip au reapărut. Penultimul volum al seriei originale Dune, Ereticii Dunei se desfășoară în două planuri, pe planeta ordinului Bene Gesserit și pe Rakis (noul nume ale planetei Dune) unde un o societate secretă de femei, Onoratele Matres, se opun Bene Gesserit-ului. În mijlocul conflictului apare o copilă, Sheena, singura capabilă să îmblânzească și să controleze viermii de nisip.
Intrigile politice de cel mai înalt nivel, trădările și complexitatea universului creat de Herbert își găsesc apogeul în acest roman care strânge laolaltă fire narative și personaje într-o viziune unică asupra unui întreg Univers.
Recenzie Canonicatul Dunei (partea a VI-a)

Lectura volumului cinci al seriei Dune îți creează senzația că povestea reîncepe din alt loc și din alt timp, iar finalul absolut neașteptat al Ereticilor Dunei te face să vrei să știi continuarea. Asta se petrece în ultima carte a seriei originale, Canonicatul Dunei, în care apar noi personaje iar conflictul dintre Bene Gesserit și Onoratele Matres ajunge la paroxism.
Sfârșitul acestui al șaselea volum al seriei Dune lasă cumva cititorul să-și imagineze ce s-a întâmplat cu toate personajele pe care le-a urmărit cu sufletul la gură, dar oferă și posibilitatea unei continuări, așa cum reiese din toate schițele lăsate de Frank Herbert. Herbert a murit în 1986 la câteva luni după publicarea cărții, însă din notele sale – așa cum am menționat la început – Brian Herbert și Kevin J. Anderson au creat o nouă serie de romane.
Universul creat de Frank Herbert rezistă timpului și aprinde imaginația generație după generație așa cum au făcut-o operele lui Tolkien sau, mai recent, minunata lume imaginată de George R.R. Martin în Cântec de gheață și foc.
Deși sunt mulți cititori ai seriei Dune care au început cu primul volum și apoi le-au cumpărat pe celelalte, merită să le ai laolaltă măcar pe primele șase din seria originală. În acest moment se găsesc la cel mai bun preț aici:
De fiecare dată când cumperi o carte sau altă bucurie prin Răsfoiala, devii ambasador al culturii într-o societate care și-a înstrăinat valorile esențiale.
Cu doar un click, ne ajuți să spunem lumii că noi credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Un gând despre „Recenzie Dune, Frank Herbert – SERIA ORIGINALĂ”