La aniversarea centenarului clasicului Ulise, editura Polirom lansează o nouă traducere a faimoasei cărți a lui James Joyce, semnată de Rareș Moldovan. Noua ediție a romanului a ajuns deja în librării, la începutul acestei săptămâni.
Romanul lui Joyce apare deopotrivă pe lista celor mai bune cărți ale secolului trecut, adeseori în topul celor mai greu de citit și, previzibil, între cele mai abandonate romane clasice (The Times). Ulise a provocat critici severe din partea autorităților irlandeze care au etichetat-o obscenă și licențioasă și au interzis pentru un timp publicarea. A apărut pentru prima oară în 1922, cu sprijinul proprietarei librăriei pariziene Shakespeare and Company.
De fiecare dată când cumperi o carte sau altă bucurie prin Răsfoiala, devii ambasador al culturii într-o societate care și-a înstrăinat valorile cardinale.
Cu doar un click, ne ajuți să spunem lumii că noi credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
„De ce nu scrii și tu cărți pe care să le poată citi lumea?” (Nora Joyce, soția)
Conform The New Yorker, însuși autorul ar fi spus despre Ulise că este o carte obositoare și că banii cheltuiți pe o livră de cotlete ar fi la fel de bine folosiți. Se înfuria însă la cea mai firavă critică la adresa romanului său.
Acțiunea din Ulise se petrece într-o singură zi, 16 iunie 1904, în Dublin și în împrejurimi. Cele trei personaje centrale, Stephen Dedalus (eroul din romanul precedent al lui Joyce, Portretul artistului la tinerețe), Leopold Bloom, un evreu care lucrează ca ilustrator și soția sa, Molly se doresc a fi omologii moderni ai lui Telemachus, Ulise și Penelope, iar evenimentele romanului se desfășoară în mod vag în paralel cu evenimentele majore din călătoria lui Ulise spre casă, după războiul troian.
Deși principala calitate a romanului lui Joyce este profunzimea portretizării personajelor și amploarea umorului, cartea este renumită mai ales pentru utilizarea unei variante de monolog interior cunoscută ca tehnica fluxului de conștiință. Joyce a căutat astfel să reproducă modul în care gândirea este adesea aparent aleatorie și să ilustreze faptul că nu există posibilitatea unei căi clare și drepte în viață. Scriitorul a deschis astfel un drum nou în scrierea de ficțiune, în care evidenția faptul că regulile morale după care încercăm să trăim sunt la mila accidentelor și a întâlnirilor întâmplătoare, dar și a drumurilor secundare ale minții.
„Toată lumea știe că Ulise e un mare roman. An de an îl regăsim pe primele locuri în topurile celor mai bune romane din secolul XX sau din toate timpurile. E predat în atâtea cursuri de literatură. A dat naștere unei veritabile industrii exegetice: despre el s-au scris mii de cărți și articole, cu numeroase interpretări concurente, care de care mai interesante. Ziua în care se petrece acțiunea romanului, 16 iunie, denumită azi Bloomsday, e sărbătorită nu doar în Dublin sau în Irlanda, ci pretutindeni în lume. Cartea și imaginile ei adiacente, mai mult sau mai puțin comerciale, au devenit un prilej pentru fetișuri culturale.”
traducătorii Erika Mihálycsa și Rareş Moldovan
Fragment din Ulise, James Joyce
da cred că lea făcut un pic mai tari sugândule aşa atâta timp că mi sa făcut sete ţâţici le zice el nam putut să nu râd da ăsteia cel puţin i se întăreşte sfârcu din orice o săl fac să o ţină tot aşa şi o să iau ouăle alea bătute cu marsala să le îngraş pentru el ceor fi toate venele şi chestiile astea ciudat cum sunt făcute 2 la fel în caz de gemeni cică ar reprezenta frumuseţea puse colo sus ca statuile de la muzeu una din ele se preface că şi le ascunde cu mâna chiar aşa sunt de frumoase sigur comparat cu felu cum arată un bărbat cu doi saci plini şi treaba ailaltă atârnând din el sau sculată la tine ca un cuier nui de mirare că o ascund cu o frunză de varză femeia e frumuseţe desigur asta se admite când a zis că puteam să pozez pentru o fotografie goală la unu bogat de pe Holles street când şia pierdut slujba la Hely şi eu vindeam hainele şi zdrăngăneam în restaurantu hotelului oare aş fi ca baia nimfei cu păru despletit da doar că ea e mai tânără sau eu îs puțin ca târfa aia murdară din poza aia spaniolă ceo are aşa obişnuiau nimfele să umble lam întrebat scoţianu ăla scârbos din regimentu Cameron în spatele pieţei de carne sau nenorocitu ălălalt cu păru roşu în spatele copacului unde era odată statuia lu peşte când am trecut se prefăcea că se pişă şi a stat înafară să io văd cu fustiţa ridicată întro parte oamenii Reginei nişte scumpi erau bine că ia înlocuit regimentu Surrey mereu încearcă să ţio arate de fiecare dată aproape treceam pe lângă pisoaru de bărbaţi de lângă staţia de pe strada Harcourt doar să încerc pe unu sau pe altu încercând sămi prindă privirea de parcă ar fi fost 1 din cele 7 minuni ale lumii O şi putoarea locurilor ălora nenorocite noaptea când mă întorceam acasă cu Poldy după petrecerea de la familia Comerford portocale şi limonadă numa bine să te facă să îţi trebuiască am intrat în 1 şi era aşa de frig că nu mam putut ţine când a fost asta în 93 canalu era îngheţat da era la câteva luni după păcat că nu erau vreo doi Cameroni pe acolo să mă vadă pe vine în meaderoul bărbaţilor
Documentare articol via Britannica
Răsfoiala 