Distopiile reinterpretează, imaginează şi – câteodată – prezic realitatea cu o precizie tulburătoare. Margaret Atwood spunea despre Povestea slujitoarei că nimic din ce se întâmplă femeilor din cartea ei nu e inventat, ci s-a întâmplat undeva, cândva unei femei în carne și oase – mai multor femei, mai precis. Orwell și-a imaginat O mie nouă sute optzeci și patru, inspirat de ascensiunea tiranilor secolului XX. Bradbury a creat o lume în care cărțile reușesc să supraviețuiască într-o luptă inegală (Fahrenheit 451), chiar de dincolo de limitele lor fizice.
De fiecare dată când lucrurile par să o ia razna, noi, cititorii avem la îndemână universul alternativ al literaturii. Escapismul este unul dintre argumentele în favoarea lecturii cel mai frecvent invocate de cititori. Ne refugiem în poveştile unor personaje curajoase, aflate în situații dificile, în lumi cu regimuri aproape insuportabile, cu conducători nebuni. Lumi rămase pe urma unor experimente bizare, apocalipse nucleare, virusuri mortale sau invadatori extratereştri. Una dintre funcţiile nemuritoare ale poveştilor pare să fie, deopotrivă cu transmiterea cunoaşterii, împărtăşirea experienţelor reale sau imaginare de pregătire pentru dezastrul ce va să vină. Citim poveşti distopice pentru a împrumuta de la eroi cât se poate de obișnuiți – care se dovedesc extraordinari – abilități pentru a găsi calea de scăpare, curajul de opri răul, reziliență și demnitatea de a înfrunta un destin potrivnic.
Nu sunt, aşadar, surprinzătoare ştirile tot mai dese care arată că, în mai multe țări ale lumii, vânzările de romane distopice au explodat. Recent, publicaţii precum The Guardian, The Independent, Variety, Book Riot şi alţii anunță revenirea în topuri a unor distopii clasice din ultimul secol şi epuizarea unor ediţii în vogă în ultimii ani. Iată, deci, prilejul să răspundem la întrebarea…
De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Care sunt cele mai faimoase distopii din toate timpurile?
Am analizat recomandări făcute de zeci de publicaţii internaţionale şi vă propunem un top care rămâne deschis adăugirilor viitoare. Undeva, între paginile cărţilor nominalizate în acest articol, se găsesc nu doar descrierile unor scenarii care ne bântuie pe toţi. Probabil vom găsi acolo şi antidotul la răul absolut şi secretul prin care putem să le dăm vânt către subsolul istoriei bufonilor bolnavi de gustul puterii care conduc vremelnic lumea.
“Trebuie să fie ceva în cărţi, ceva inimaginabil, ceva care să facă o femeie să stea într-o casă în flăcări; trebuie să fie ceva acolo. Altfel n-ai stărui degeaba.”
Ray Bradbury, Fahrenheit 451
Top zece cele mai faimoase distopii din toate timpurile
Locul 10: Portocala mecanică, de Anthony Burgess
Romanul lui Anthony Burgess explorează violenţa scăpată de sub control în opoziţie cu o versiune a lumii în care oamenii sunt condiţionaţi psihologic să nu îşi mai poată exprima agresivitatea. Cartea, care are în centru o bandă de nelegiuiţi ce comit atrocităţi, propune o adevărată confruntare a extremelor: vrem o societate absolut liberă (şi care poate cădea victimă violenţei), sau una în care indivizilor li se cenzurează pulsiunile până la anularea totală a liberului arbitru? Romanul a fost ecranizat în 1971 de Stanley Kubrick, dramatizat în diverse spectacole şi inclus în galeria de romane faimoase a Premiilor Prometheus – ce recompensează de aproape jumătate de secol opere literare anti-autoritariene.
Locul 9: Darul lui Jonas, de Lois Lowry
La intersecţia dintre literatura young adult şi ficţiunea distopică pentru adulţi, Darul lui Jonas duce mai departe fanteziile posibile din Portocala mecanică sus-menţionată: suferinţa, durerea şi emoţiile puternice au fost eliminate complet din comunitatea în care trăieşte Jonas, un băiat de doisprezece ani. Când Jonas e desemnat să fie următorul purtător al memoriei comunităţii, el află adevărul şi descoperă că raiul artificial în care trăieşte e un fals grosolan. Cartea lui Lois Lowry a primit Medalia Newbery (premiu american acordat literaturii pentru copii) şi a fost adaptată în 2014 într-un film cu nume mari: Jeff Bridges, Mery Streep, Katie Holmes, Alexander Skarsgard, Taylor Swift.
Locul 8: Simfonia itinerantă, de Emily St. John Mandel
De o sensibilitate aparte, distopia publicată în 2014 de Emily St. John Mandel ne poartă în timpurile de dinainte şi de după ce o pandemie devastatoare aduce omenirea în pragul apocalipsei. Destinele unei trupe de actori supravieţuitori se întrepătrund cu povestea umanităţii distruse, iar cartea e o reflecţie asupra rolului vindecător al artei. Şi acest roman a fost adaptat într-un serial pe Amazon Prime, “Station Eleven” (2021)
Locul 7: Să nu mă părăseşti, de Kazuo Ishiguro
Unul dintre cele mai tulburătoare romane ale laureatului Nobel Kazuo Ishiguro, Să nu mă părăseşti prezintă poveştile tinerilor dintr-o şcoală din Marea Britanie. Emoţiile, visurile şi speranţele lor se ridică peste gardurile înalte ale internatului, spre o libertate aşteptată ca o iluzie îmbătătoare. Ei nu ştiu că şcoala Hailsham îi creşte pentru a deveni clonele donatoare de organe ale privilegiaţilor din lumea de afară. Cartea a fost nominalizată la Booker, premiul Arthur C. Clarke şi premiul criticii literare americane. Este considerată a fi printre cele mai bune cărţi ale secolului 21 de “The Guardian” şi cartea anului 2005 de către revista “Time”. Adaptarea cinematografică din 2010 îi are în rolurile principale pe Carey Mulligan, Andrew Garfield şi Keira Knightley.
Locul 6: Jocurile foamei, de Suzanne Collins
Fenomen literar al anilor 2008-2010, seria Jocurile foamei a fost bestseller global şi a născut un adevărat cult literar al generaţiei sale. Într-o lume ficţională, adolescenţi din toate provinciile sunt obligaţi să ia parte anual la o serie de jocuri cu miză mortală, într-un spectacol grotesc pentru elita conducătoare. Sfidarea regimului şi revolta tinerilor sunt momentele culminante ale poveştii. Seria cuprinde o trilogie şi două prequel-uri – cel mai recent recenzat pe Răsfoiala în premieră.
Locul 5: Fahrenheit 451, de Ray Bradbury
Puţini cititori nu ştiu probabil despre cea mai faimoasă distopie care are în centru tocmai cărţile. Un roman profetic şi un avertisment perpetuu pentru societăţile care devalorizează cultura şi educaţia, Fahrenheit 451 imaginează o lume în care cărţile sunt interzise şi trupe speciale de pompieri scotocesc oraşele pentru a arde orice volum şi a-i pedepsi crunt pe “infractorii” deţinători de cărţi. Există şi două filme realizate după cartea lui Ray Bradbury, în 1966 şi 2018.
Locul 4: 1984, de George Orwell
Suprinzător sau nu, cu 18 nominalizări dintre cele 25 de publicaţii analizate, romanul definitoriu al lui George Orwell reuşeşte “abia” a patra poziţie în acest top al celor mai faimoase distopii. 1984 este probabil cea mai completă frescă socială şi analiză a condiţiei individului în societăţile totalitare. Ficţiunea lui George Orwell seamănă frapant cu capitole întunecate din istoria reală a dictaturilor secolelor 20 şi 21 şi rămâne un reper pentru fiecare nouă generaţie, la aproape optzeci de ani de la apariţie.
Locul 3: Drumul, de Cormac McCarthy
Câştigător al Premiului Pulitzer pentru ficţiune în 2007, romanul regretatului Cormac McCarthy, descrie lumea postapocaliptică în care un tată şi fiul său rătăcesc în căutarea speranţei. Dragostea paternă, lupta pentru supravieţuire şi reflecţia asupra civilizaţiei umane distruse sunt temele pe care McCarthy brodează această proză tulburătoare. Cartea a fost adaptată într-un film din 2009, cu Viggo Mortensen, Robert Duvall şi Charlize Theron printre protagonişti.
Locul 2: Minunata lume nouă, de Aldous Huxley
O dictatură totalitară a fericirii induse medicamentos pentru a ţine lumea sub control, o utopie a armoniei perfecte ce ascunde realitatea tristă a unei existenţe fără sens – acestea formează contextul romanului lui Aldous Huxley. Minunata lume nouă atrage şi fascinează cititorii la aproape un secol de la apariţie. Cum să nu te seducă gândul că ar putea exista o pastilă ce promite fericirea permanenta? Cu o existenţă marcată de controverse, cenzură şi naşterea unui adevărat cult literar în jurul său, cartea lui Huxley a avut parte până acum de şase adaptări cinematografice şi seriale TV.
Locul 1: Povestea slujitoarei, de Margaret Atwood
Cea mai frecvent amintită carte în topurile cu distopii este Povestea slujitoarei. Margaret Atwood imaginează o lume în care femeile sunt ţinta unui regim teocratic dictatorial. Cu o natalitate ce îndreaptă omenirea spre extincţie, femeile care mai pot avea copii sunt transformate în “utere umblătoare”, fără drepturi, fără perspective. Cartea prezintă lupta personajului principal, Offred, pentru supravieţuire şi pentru a-şi reuni familia.
Romanul este interzis în biblioteci școlare din Florida, Oregon, Texas și alte state americane, pentru conținut sexual explicit. Ca răspuns, Atwood a scris o povestire satirică care vizează cenzura.
Scriitoarea a creat o ediție a romanului care nu poate fi arsă, în colaborare cu Penguin Random House, în 2022. Tipărită pe material ignifug, singura copie a fost scoasă la licitație ca simbol împotriva cenzurii.
Cartea a redevenit fenomen internațional după adaptarea în serialul HBO cu acelaşi nume.
Alte romane distopice faimoase – lista cronologică
Chiar dacă nu au fost atât de frecvent nominalizate ca volumele din top zece, numeroase alte romane distopice şi-au făcut locul în topurile publicaţiilor culturale şi de divertisment. În continuare, am ales să numim cele mai apreciate titluri din “zorii” literaturii distopice şi până azi, într-o selecţie cronologică cu accent pe cele mai nominalizate trei titluri ale fiecărei perioade.
Perioada dinainte de 1950
Deşi primul roman distopic pur este considerat a fi tocmai Ultimul om (1826) al lui Marry Shelley, H.G. Wells este cel care figurează printre cei mai memorabili autori au subgenului, aşa cum reiese din topurile celor 25 de publicaţii analizate. I se alătură Evgheni Zamiatin şi, din nou, George Orwell
- 1895, Maşina timpului, de H.G. Wells [una dintre cele mai faimoase opere literare despre călătoria în timp, de la care se revendică toată literatura şi cinematografia contemporană pe această temă];
- 1924, Noi, de Evgheni Zamiatin [un clasic care a inspirat autori celebri, precum Huxley, Nabokov, Orwell sau Vonnegut];
- 1945, Ferma animalelor, de George Orwell [o fabulă muşcătoare despre putere şi corupţie, avanpremieră a celebrului 1984];
Anii 1950 – 1960
- 1954, Împăratul muştelor, de William Golding [lectură obligatorie în multe dintre şcolile lumii, roman inclus de mai multe publicaţii printre cele mai importante cărţi din ultimul secol];
- 1957, On the Beach, de Nevil Shute [pe o plajă din îndepărtata Australie, oamenii aşteaptă, într-un amestec de resemnare şi speranţă, urmările unei catastrofe nucleare];
- 1959, Leibowitz, de Walter M. Miller Jr. [un ordin catolic, care conservă cunoştinţele umanităţii, supravieţuieşte apocalipsei pentru a descoperi că istoria e un ciclu nesfârşit de distrugeri şi renaşteri];
Anii 1960 – 1970
- 1962, The Drowned World, de J.G. Ballard [carte de pionierat în ce priveşte schimbările climatice, romanul lui Ballard examinează ce se întâmplă când oraşele lumii sunt înghiţite de oceanul care creşte];
- 1968, Visează androizii oi electrice?, de Philip K. Dick (n.r. ediţia românească de la Nemira este momentan epuizată) [un vânător de recompense începe să-şi pună întrebări existenţiale în vreme ce urmăreşte androizi infractori într-o lume devastată];
- 1969, Abatorul cinci, de Kurt Vonnegut [o emoţionantă pledoarie pentru pace, povestea lui Vonnegut imaginează un soldat răpit de extratereştri, retrăind ororile războiului];
Anii 1970 – 1980
- 1974, Deposedaţii, de Ursula K. Le Guin [triplu premiat cu Hugo, Locus şi Nebula – un roman plin de întrebări despre ideile pe care ni le spunem despre libertate, despre echilibrul fragil între anarhie şi dictatură];
- 1977, A Scanner Darkly, de Philip K. Dick [un poliţist antidrog îşi pierde identitatea când pe piaţă apare un drog nemaivăzut]
- 1978, Apocalipsa, de Stephen King [îndrăznesc să cred că tot ce s-a scris şi s-a filmat artistic despre urmările vreunei pandemii porneşte de la această capodoperă a lui Stephen King; lumea aproape distrusă de un virus mortal devine câmpul final de bătălie dintre forţele binelui şi răului, într-o înfruntare epopeică];
Anii 1980 – 1990
- 1982, Fugarul, de Stephen King (n.r. alias Richard Bachman; ediţia Nemira din 1992 se mai găseşte în anticariate) [ecranizat pe vremur,i cu Arnold Schwarzenegger în rolul principal, romanul descrie o vânătoare umană transmisă în direct la TV, prefigurând temele din cărţi mai recente, precum seria Jocurile foamei];
- 1984, Neuromantul, de William Gibson [hackeri, inteligenţă artificială, spionaj corporatist şi realităţi virtuale – Gibson a scris un roman vizionar ce descrie lumea actuală cu decenii înainte];
- 1985, Jocul lui Ender, de Orson Scott Card [un băiat este antrenat să lupte într-o bătălie vitală împotriva extratereştrilor care invadează Pământul; finalul cărţii e unul dintre cele mai imprevizibile pe care le-am citit vreodată];
Anii 1990 – 2000
- 1992, The Children of Men/ Fiul omului, de P. D. James (n.r. ediţia autohtonă Rao este momentan epuizată) [sfârşitul lumii e aproape, căci toate femeile au devenit infertile; Clive Owen, actorul care joacă în ecranizare, e un tip a cărui existenţă capătă o fărâmă de sens când în viaţa sa intră o femeie însărcinată, poate ultima din lume];
- 1993, The Parable of the Sower/ Pilda semănătorului, de Octavia E. Butler (n.r. ediţia în limba română este epuizată) [mă aştept să revină în atenţie această carte, fiindcă am citit că doi din cinci americani vor să părăsească S.U.A. din cauza regimului trumpist; romanul Octaviei E. Butler examinează posibilitatea de a ne face bagajele şi a construi o lume mai bună altundeva];
- 1999, Battle Royale, de Koushun Takami [versiune japoneză a Jocurilor foamei, în care un regim totalitar forţează studenţii să participe la o luptă brutală pentru a le testa moralitatea, loialitatea şi instinctul de supravieţuire];
Anii 2000 – 2010
- 2003, Oryx şi Crake, de Margaret Atwood [mai puţin cunoscut decât Povestea slujitoarei, acest roman propune o ipoteză la fel de interesantă: ce se întâmplă cu lumea, dacă legalizăm ingineriile genetice şi un astfel de experiment scapă de sub control?];
- 2003, Oraşul lui Ember, de Jeanne DuPrau [doi copii au calea de scăpare pentru o comunitate dintr-un oraş subteran condamnat la pieire];
- 2005, Urâţii, de Scott Westerfeld [în cartea lui Scott Westerfeld, imperfecţiunea fizică se rezolvă printr-o operaţie prin care devii frumuşel/frumuşică, la fel ca toţi ceilalţi, numai că totul are un preţ];
Anii 2010 – 2020
- 2011, Ready Player One, de Ernest Cline [o utopie într-o distopie e această carte, ecranizată şi ea, în care un adolescent luptă într-un joc din realitatea virtuală pentru a câştiga un premiu care îi va schimba viaţa pentru totdeauna];
- 2016, Puterea, de Naomi Alderman [femeile din întreaga lume dobândesc abilitatea de a produce electricitate; suficient încât balanţa puterii să se încline total];
- 2017, American War, de Omar El Akkad [Omar El Akkad imaginează un al doilea Război Civil American, urmărind destinul unei tinere pe care dorinţa de răzbunare o face de neoprit];
Anii 2020 – prezent
- 2020 – Lasă lumea în urmă, de Rumaan Alam [adaptat de curând într-un film excelent cu Julia Roberts, Ethan Hawke şi alţii, romanul lui Alam e un thriller psihologic extrem de tensionat; s-a întâmplat ceva în lume, nu ştim exact ce, dar comunicaţiile au picat, avioanele cad din cer, iar maşinile Tesla ale lui Elon Musk se buşesc incontrolabil; măcar pentru atâta, şi merită să citim cartea];
- 2022 – The Women Could Fly, de Megan Giddings [vremurile în care, dacă eşti femeie, poţi fi executată pentru vrăjitorie, se întorc în paginile romanului lui Megan Giddings – şi sperăm să rămână acolo; o tânără îşi caută cu disperare mama de-a lungul unui drum presărat cu capcane şi pericole];
- 2023 – Chain Gang All-Stars, de Nana Kwame Adjei-Brenyah [poveste cu gladiatori moderni ce participă la lupte transmise în direct la televizor, acest roman de debut nu pare foarte original ca tematică, dar a aprins spiritele printre cititori şi în toate topurile internaţionale de vânzări].
BONUS
Încă de când scriitoarea Sandra Newman a obţinut permisiunea legatarilor lui George Orwell pentru publicarea romanului Julia, am scris pe Răsfoiala despre cartea care prezintă o nouă perspectivă, feminină a celebrei distopii 1984. Cartea este o repovestire a lumii totalitare imaginate de Orwell. Toate detaliile, AICI.
Despre clasamentul celor mai bune distopii literare din lume
Analiza de faţă agregă date din listele şi topurile a 25 de publicaţii și edituri care au nominalizat peste 250 de distopii literare apărute de-a lungul timpului. Am selectat pentru Top 10 distopii din literatura lumii titluri care au fost nominalizate cel mai frecvent. Apoi, pentru că au rămas sute de titluri, le-am selectat pe cele mai apreciate din perioada pre-1950, iar apoi – deceniu după deceniu.
Cele 25 de publicaţii sunt: Book Riot, Britannica, BuzzFeed, Chicago Public Library, Entertainment Weekly, Esquire, Five Books, Forbes, Get Bookly, Lit Hub, Oprah Daily, Pan Macmillan, Parade, Paste Magazine, Penguin Books UK, Penguin Random House, Ranker, Read Brightly, Reader’s Digest, Reedsy, Shortlist, The Bibliophile, Vulture, Werd şi Wired Magazine.
Dă-i înainte cu Răsfoiala
RECENZIE Mutzunaki, Samanta Schweblin. O distopie despre dezumanizarea prin tehnologie.
rasfoiala.com 
18 gânduri despre “TOP 37 cele mai citite distopii din literatura universală”