“Te văd” primește un 10+ la capitolul Suspans, pentru iscusința cu care Clare Mackintosh reușește să distragă atenția cititorului de la adevăratul criminal și să incrimineze nevinovați cu acel tip de prezentare ușor ambiguă a personajelor, care lasă loc de interpretări multiple a personalității și scopurilor lor.
Romanele polițiste și de suspans nu (mai) sunt genul meu preferat, de ceva vreme. În adolescență am devorat tot ce am găsit pe gustul meu în rafturile bibliotecii, în anticariate și la tarabe. Era o formă de dependență, cum sunt acum cele de Tik Tok, Youtube și gaming. O participare distantă și facilă la ceva palpitant. O evadare ușurătoare. Venind după mulți ani de “abstinență” aproape completă, cu atât mai bine a căzut povestea lui Clare Mackintosh, care “te prinde” de nu te vezi.
Pe lângă dozajul fin al suspansului, mai există și un subiect original, pe care eu una nu l-am întâlnit până acum. Femeilor din Te văd le este traficată identitatea. Cineva le folosește imaginea (și alte date personale) pentru motive pe care nu le dezvălui, ca să nu stric plăcerea lecturii.
Nu exagerez comparând-o pe Clare cu Agatha Christie, deși se înțelege că Maestra rămâne doar una. Am fost 99% sigură că știu cine e vinovatul și aveam chiar un vinovat B, de rezervă, în minte, dar m-am înșelat cu ambele variante. Mai precis m-a înșelat autoarea. Și bine a făcut!
Mi-a plăcut Te văd și pentru finețea descrierii anumitor experiențe care țin exclusiv de genul feminin. E imposibil să nu te regăsești în câteva dintre scenele pe care le citești.
Alt lucru bun despre cartea asta este faptul că – legându-se de poveștile personajelor – Clare Mackintosh trece în revistă principalele moduri în care fiecare dintre noi reacționează la traumă. Una dintre alegeri poate fi iertarea și uitarea. O vedem în roman prezentată în antiteză cu răzbunarea obsesivă și contrabalansată de un al treilea răspuns – găsirea unor soluții practice, ancorare în prezent, vindecare prin acțiune.
Romanul Te văd depăsește deci granițele uzuale ale genurilor în care se încadrează, respectiv crimă – mister și explorează și în genul thriller psihologic, incluzând câteva mesaje subtile pe care le transmite printre rânduri mai ales cititoarelor. Fiecare dintre noi are propriile mecanisme de supraviețuire și apărare și niciunul dintre acestea nu este corect sau greșit. Pur și simplu, în funcție de personalitate, la fiecare funcționează altceva și este perfect ok să fie așa.
Cartea lui Clare Mackintosh a fost o lectură de care m-am bucurat și pe care o recomand pentru reading slump (“blocajele” de cititor). Pentru că nu doar scriitorii suferă uneori de lipsa de zvâc, ci și clienții lor. Te văd este genul de carte pe care o citești pe nerăsuflate și care te scoate din apatie.
De fiecare dată când cumperi o carte sau altă bucurie prin Răsfoiala, devii ambasador al culturii într-o societate care și-a înstrăinat valorile cardinale.
Cu doar un click, ne ajuți să spunem lumii că noi credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Răsfoiala 
5 gânduri despre „Recenzie Te văd, Clare Mackintosh”