RECENZIE Billy Summers, de Stephen King

Ficțiune – Thriller – Asasin plătit

Toată lumea știe că Stephen King e maestrul consacrat al genului horror, autor a zeci de titluri, majoritatea bestseller. Numai că în ultimii ani s-a schimbat ceva în romanele lui King: monștrii supranaturali au rămas în dulap, antagoniștii sunt oameni în carne și oase și nu creaturi malefice, iar binele și răul se înfruntă pe fundalul unei Americi ale cărei teme actuale, ridicate la rang de mitologie, respiră în fiecare pagină a lui Stephen King.

Spun asta ca un aviz pentru cei care l-au evitat pe autorul american pentru că nu le plac poveștile horror. Ce am citit în ultimii trei ani nu e horror deloc, stilul a migrat către genul thriller, cu un ritm narativ molcom, personaje, locuri și o atmosferă finisate până la perfecțiune, astfel încât titluri precum Trilogia Bill Hodges (Mr. Mercedes, Ce-am găsit al meu să fie, Mort la datorie) sau prezentul Billy Summers (Armada/Nemira, 2021, trad. Ruxandra Toma), merită toți banii. Iar dacă sunteți fani vechi Stephen King, fiți pe pace: umorul caustic, intriga captivantă, lectura alertă și eroul pus în cele mai dificile situații – rămân ingrediente importante în toate aceste povești.

Cine e Billy Summers?

Personajele lui au atâta substanță încât King  își permite să dea titlul unor cărți după numele lor. Fiindcă știe că vor prinde la public și vor fi memorabile. Billy Summers e un băiat traumatizat, pușcaș marin, asasin plătit, scriitor în devenire și consultant de IT – toate laolaltă și fiecare separat.

“În timp ce merge – abia se târâie – înapoi la garaj, Billy se gândește la bigamie.

N-a fost niciodată însurat, nici măcar o dată, darămite cu două femei în același timp, însă acum înțelege cum trebuie să se simtă un bărbat în această situație. Într-un cuvânt, epuizat. El are nu două vieți diferite, ci trei. Pentru Nick și Giorgio (și pentru Ken Hoff, pe care nu poate să-l sufere), el este un asasin plătit care se numește Billy Summers.

Pentru locatarii din turnul Gerard ele este David Lockridge – aspirant la statutul de scriitor. Tot David Lockridge este și pentru locuitorii de pe Evergreen Street, din Midwood.

Iar acum, pe Pearson Street, la nouă străzi distanță de Turnul Gerard și la aproape șapte kilometri de Midwood, el este un tip supraponderal, specialist în computere, pe nume Dalton Smith.

Dacă te gândești bine, există chiar și o a patra viață, aceea a lui Benjy Compson, care nu-i chiar identic cu Billy, astfel încât Billy poate retrăi amintirile dureroase pe care le evită în mod obișnuit.”

Billy Summers a devenit asasin când o tragedie din copilărie l-a obligat să pună mâna pe armă. A continuat să ucidă ca recrut în armata americană în iadul luptelor de la Fallujah (Irak), iar apoi a ales să ucidă (numai “oameni răi”) pentru a-și câștiga existența după retragerea din armată. Și acum are un ultim contract, o ultimă misiune care se poate dovedi o mină de aur sau o capcană mortală.

Billy Summers are nevoie de o acoperire pentru misiunea lui. Stă la un birou și se preface că scrie un roman, așteptând prilejul pentru lovitură. Dar prefăcătoria asta se transformă în scris pe bune, Billy continuă un război care nu s-a terminat niciodată și poate că pacea poate veni doar povestind.

“Își spune că și scrisul este un fel de război, unul pe care îl porți cu tine însuți. Povestea este lucrul pe care îl duci cu tine și se face din ce în ce mai greu, de fiecare dată când îi adaugi ceva.

În toată lumea există cărți neterminate – memorii, poezii, romane, rețete de succes care te învață să slăbești sau să te îmbogățești – , toate ascunse în fundul unor sertare, pentru că au devenit prea grele pentru oamenii care încercau să le poarte cu ei și i-au obligat să le lase jos.

O să scriu altă dată, își spun ei. Poate când vor mai crește puțin copiii. Sau când am să ies la pensie.”

În fapt, Billy se pregătește de pensie anticipată, așa că treaba la romanul lui (din romanul lui Stephen King) merge neașteptat de bine.

Arsenalul lui King, plus câteva surprize

Romanul acesta te îmbie la lectură pentru că are o mulțime de ingrediente faine a la King, de care nu ne vom plictisi niciodată, dar și câteva elemente de noutate:

• Protagonistul e genul acela de erou solitar care luptă cu lumea întreagă, într-o încleștare pentru o ultimă faptă bună care i-ar putea aduce izbăvirea;
• Cartea e un fel de road trip care ne poartă din Nevada până în Colorado, mai departe spre New York și înapoi;
• America suburbiilor rezidențiale cu peluzele lor, copiii care plimbă bicicletele pe drum, jocurile de Monopoly și berea băută pe terasă capătă proporții mitologice în paginile romanului;
• La jumătatea poveștii, în vreme ce ne expune narațiunea principală dar și povestea din poveste a lui Billy, Stephen King ne introduce cu relaxare într-o a treia direcție narativă de care să ne bucurăm încă niște sute de pagini. Vorba aceea, dacă  la pagina 200 privești pe geam și vezi o dubă suspectă din care e aruncată o tânără leșinată, nu-i nicio problemă, Stephen King e în stare să te mai introducă într-o poveste paralelă!
• Pentru iubitorii lui King, în cartea aceasta drumurile ne duc și la o cabană din munți de unde ni se năzare ruina unui anumit hotel din romanele de pe vremuri…să vedem cine se prinde primul despre ce vorbesc.
• Cred că în Billy Summers am citit una dintre rarele descrieri ale unei scene de sex într-un roman de Stephen King, continuată cu un flirt mai mult sau mai puțin nevinovat în tot restul cărții – așa că asta e o noutate, și nu face decât să pună paie pe focul poveștii.

Și nu în ultimul rând, este mai pregnant ca niciodată în această carte arhetipul personajului-scriitor care e capabil să păcălească realitatea și să îndrepte răul și să îi aline pe cei buni. Fiindcă, nu-i așa, de asta ne e foame de povești, vrem dreptate, vrem izbăvire, vrem dragoste și bătrânul King știe atât de bine ce vrem noi.

“Când am scris, am uitat de tristețe. Am uitat de grijile despre viitor. Am uitat cine sunt. (…) Știi că așa ceva e posibil? Știi că, dacă stai în fața unui calculator sau în fața unui caiet, poți să schimbi lumea? Nu durează, sigur că nu, pentru că lumea reală se întoarce întotdeauna. Dar este fenomenal ce se întâmplă până atunci. Este realizarea supremă. Pentru că totul este așa cum vrei să fie.”

Alte thrillere despre care am scris pe Răsfoiala

Anomalia, Herve le Tellier

Drumul, Cormac McCarthy

Fecioarele, Alex Michaelides

Te văd, Clare Mackintosh

Amândoi mor la sfârșit, Adam Silvera