Ficțiune, fantezie, suspans
Un basm de Stephen King a apărut toamna aceasta la Nemira și a creat – ca fiecare carte nouă a lui – vâlvă. Când se lansează un nou roman de-al Regelui, stă lumea la coadă ca la telefoanele de ultimă generație. Telefon de ultimă generație n-am, dar m-am grăbit să mai iau o nouă doză de suspans marca Stephen King.
Început în vremurile întunecate ale pandemiei, Un basm e un roman care caută să abată atenția de la realitatea copleșitoare și să ne imerseze în lumea fascinantă a Poveștilor cu prinți și prințese, zâne, regi uzurpatori, sfetnici infami și eroi care înclină mereu balanța de partea Binelui. E ca o tânjire după happy end cartea asta, exemplul perfect de lectură care te distrage, te transportă înapoi în confortul copilăriei și te liniștește. Nu neapărat o dedicație pentru nucleul tare de fani ai lui King, cât o carte promisă publicului din lumea largă, pentru un pic de confort și alinare în vremuri dificile.
De fiecare dată când cumperi o carte sau altă bucurie prin Răsfoiala, devii ambasador al culturii într-o societate care și-a înstrăinat valorile esențiale.
Cu doar un click, ne ajuți să spunem lumii că noi credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
Ca un Voltaire captivant
Vă amintiți introducerile și descrierile interminabile din unele romane ale marilor clasici (Voltaire, Flaubert, Stendhal, etc.)? Am senzația că în ultimii ani lui King nu-i mai editează nimeni textele. Scrie cât și cum are el chef, iar dacă vrea să petreacă două sute de pagini introducându-și cititorii în narațiune, o va face nestânjenit. De aici rezultă “cărămizile” de cărți cu care ne-a obișnuit.
Partea bună – spre deosebire de clasici – e că Stephen King nu plictisește deloc. Capacitatea lui de a te ține în poveste, indiferent cât timp îi ia să descrie locuri, amintiri, evenimente sau personaje, e neasemuită. Iar Un basm nu face excepție. Cred că “a început să se întâmple ceva” în carte abia după vreo două seri de lectură. Exact la fel a procedat King în Billy Summers sau în JFK 22.11.63, ca să numesc doar cele mai recente lecturi din opera lui. Într- Un basm aflăm multe despre mama, tatăl, vecinii, orașul și firea eroului, înainte ca el să înceapă să-și depene povestea. Dar așteptarea merită.
Cine e Charlie Reade
Charlie Reade e un adolescent obișnuit de șaptesprezece ani dintr-un orășel oarecare din America. Și-a pierdut de mic mama într-un teribil accident și o vreme a făcut față cu greu singurătății alături de un tată alcoolic. La un moment dat, deznădăjduit, Charlie se roagă la unei divinități anonime (în care nu crede) și cere ca tatăl său să se poată recupera, iar el va răsplăti această minune prin fapte bune.
Miracolul se produce, tatăl lui Charlie renunță la băutură, își reia cariera și rolul de părinte iubitor. Iar Charlie are curând ocazia să se revanșeze pentru ajutorul ceresc primit. Nu departe de casa familiei Reade, trăiește un bătrân singuratic și ursuz, Howard Bowditch. Howard are un accident casnic iar cățelușa lui, Radar, îi atrage atenția lui Charlie, care era întâmplător prin zonă și astfel îi salvează viața vecinului său.
Știți, probabil, cam care e tiparul unei prietenii neobișnuite dintre un bătrân ursuz și un adolescent curios și băgăreț. Dar e savuros, inteligent și plin de umor modul în care King construiește această relație memorabilă. Măcar pentru atât merită să citiți cartea. Ori pentru minunata portretizare a cățelușei Radar, o poveste paralelă remarcabilă care va înmuia sufletele tuturor iubitorilor de animale.
Adânc, în lumea basmului
Un basm nu e însă numai despre o prietenie între generații, ori despre iubirea dintre oameni și câini. Domnul Howard Bowditch este păzitorul unui teribil secret, iar Charlie va deveni moștenitorul său neașteptat. Ceea ce prilejuiește o călătorie plină de aventură și mister, presărată cu legende din vechime, o salbă de referințe narative (de la Edgar Allan Poe până la filmele de pe TCM) și un final așteptat cu sufletul la gură.
Nu cred că e un spoiler dacă mărturisesc că veți găsi la finele cărții ceea ce așteptăm atunci când citim o poveste sau vedem un film ca să ne relaxăm și să ne deconectăm de la stres: finalul fericit, victoria Binelui asupra Răului, o dovadă că lumea nu s-a întors iremediabil cu susul în jos. I-am dat patru stele ultimei cărți a lui King din simpatie față de fanii lui cei mai înfocați care și-ar fi dorit, scriu pe rețele mulți dintre ei, mai multă acțiune și mai puțin folclor, bătălii epice, capitole derulate cu repeziciune sau un antierou tenebros versus adolescentul care se vrea prințul din poveste. Un basm e o lectură plăcută pentru orice public și o carte bună de dăruit de sărbători. Este poate cartea cu care King a încercat să fie scriitorul fiecărui cititor.
Răsfoiala 