RECENZIE Animal, Lisa Taddeo. Gustul de fiere al răzbunării.

Lisa Taddeo nu s-a mulțumit cu o carte profund feministă, Trei femei, care a făcut rapid înconjurul lumii cititorilor pe poziția bestseller, așa că a scris urgent încă o carte, sălbatic feministă, despre un Animal numit femeie, unul pe care aproape nimeni nu-l va putea cunoaște intim vreodată. Ca orice Animal, e evaziv, greu de momit și aproape imposibil de păstrat aproape, nu întreține relații monogame, de durată, e vagabond, crud și violent.

Dar, stai un pic. N-a fost acest Animal domesticit cu mii de ani în urmă? În stadiul de homo sapiens, ar trebui să-și folosească din plin cortexul frontal și să nu se mai lase fugărit de instincte. Să nu se mai preumble prin jungla umană, urbană, de parcă cineva mai sălbatic ca ea urmează să-i ia casa, hrana, graiul… Dar dacă cineva chiar face asta…? Constant. De mii de ani.

Un bărbat. Doi. Nouă. Prea mulți.

Asta e pentru toate fetele părăsite de tăticii lor ticăloși. Sau de mamele lor neputincioase. Și de toată nenorocita de lume care n-a fost în stare să le iubească.

Știi cum spun artiștii uneori, între melodii? Trimit un gând, o iubire, pentru tovarăși vechi, vecini, prieteni, iubite și alții: This one goes to my hommies! I will always remember you!

Cam așa poți descrie Animal de Lisa Taddeo. E un strigăt către femeile sparte pe interior, un volum cu dedicație pentru fetele care au crescut și s-au transformat în femei (și în animale) crezând despre ele că sunt nevrednice de iubirea taților și/sau mamelor lor și… inevitabil… că sunt nevrednice punct. Au crescut neiubindu-se. Asemenea antieroinei din Animal despre care, la prima citire, poți crede că este o depravată. Pentru că se poartă ca una.

Dar cartea Lisei, deși o urmărește obsesiv și exclusiv pe femeia- animal care pare să nu aibă alte scopuri decât sexul și supraviețuirea, este mai puțin despre ea și mai mult despre primul bărbat pe care l-a cunoscut. Modelul de bărbat. Tati. Despre modelul de iubire învățat de la el.

Și despre al doilea bărbat pe care l-a cunoscut. Un necunoscut care i-a dat ceva interzis să bea lângă o piscină, într-un moment în care mami și tati erau prea ocupați cu ei înșiși ca să se întrebe de ce lipsește, cu cine și unde e oare fata lor în vârstă de zece ani.

O introducere pentru cei care n-au lacăte la minte. Obositoare. Iritantă. Obscură.

Tot citeam la Animal și trecusem de jumate și părea că avansam, dar apoi cumva mă întorceam în neștiință. Îmi ziceam – Cleo, tu nu te înveți minte. Iar te-ai îndrăgostit de-o autoare după doar o carte. Dar dacă e ca Ishiguro?, zicea altă voce. Dacă ne fierbe cam toată cartea și la final ne năucește. Îhm?

Așa e. Animal e genul de narațiune care cere toată atenția și răbdarea ta. Deși roman de ficțiune, cartea este cred și un efect al anchetelor (interviurilor cu zeci de femei) pe care Lisa Taddeo le-a făcut pentru cartea ei de non-ficțiune Trei femei. În Animal, scriitoarea recuperează fapte și trăiri cât se poate de reale și le rearanjează într-o poveste fictivă cumplită, dar cu final fericit!, despre abandon și neiubire.

Pentru că, în esență, abandonul este ceea ce transformă o fetiță homo sapiens sapiens în animal. Acel moment, adeseori repetitiv, din copilărie, în care ființa care ar trebui protejată de cei care dau târcoale celor vulnerabili, este abandonată, lăsată să se descurce singură, să ia decizii proaste și fatidice singură, să “crească” singură. Ca o sălbăticiune căreia tatăl – lup nu-i poate spune, stai lângă mine.

Doar că părinții ei sunt oameni, au fost domesticiți de mii de ani în urmă. Au fost?!

Un manual de parenting sub coperta unui roman erotic

(Bine. Să numești erotice scenele sexuale din Animal e rizibil și aproape imoral. Prima referință la un act sexual din cartea Lisei Taddeo arată limpede că erotismul generic vede femeia ca pe un instrument al plăcerii, fără voință proprie. Ce să mai zic de demnitate.)

Poate îți doreai o descriere mai simplă a cărții. Uite-o. Sub pretextul poveștii despre o femeie amorală care caută o altă femeie (nu știm cine este a doua), Lisa Taddeo scrie un antimanual de parenting. Sau un manual despre cum se crește un animal, dacă ești genul de părinte care și-a propus să facă o grădină zoologică la bloc.

E bine să citești cartea și dacă ești și dacă nu ești părinte. Ai lucruri rele de aflat despre ce nu se numește părinte și dragoste de părinte. Și de ținut minte.

Cât de bună e Animal

Locul întâi în topul meu personal pe 2021. (A detronat lejer Anomalia, care are de toate, dar nu are miză în realitate. Nu va schimba semnificativ percepția cititorilor asupra unui subiect de vai și of. Pe când Lisa exact asta urmărește și o face cu atâta finețe și fler, încât pare că romanul ei este despre femei.

Animal scoate din dulapul infinit, îndelung negat #metoo milioane de povești anonime, niciodată spuse ale femeilor care și-au pierdut inocența, feminitatea, încrederea, libertatea, demnitatea – tot ce dă substanță și integritate unui om, din cauza bărbaților care pretind că posedă ceva în plus față de femei. Acel ceva în plus (evident inexistent, inventat, fictiv) le-a dat liber să se poarte cu femeile de parcă niciodată nimeni nu îi va fi judecat. Neglorioși gladiatori, sunteți goi. Câteva femei curajoase v-au despuiat în public și acum vă vedem așa cum ați fost și sunteți cu adevărat. Vincibili. Mincinoși. Fricoși. Abuzatori. În sfârșit vulnerabili.

Intenționam să scriu aici un fel de disclaimer pentru bărbații de treabă care schimbă lumea. Bravo lor! Dar textul acesta nu e despre și pentru ei. Așa că, mai bine, te rog ceva mic pe tine, cel care citești asta. Vizitează-ți comportamentul și remarcile despre femei… trei zile? Află dacă ești misogin și nu știai. Apoi pune-ți două întrebări în legătură cu gândurile tale:

E asta ceea ce cunosc despre ea sau e ceea ce am fost învățat despre ea?

E ok să mă port așa cu ea sau așa am fost învățat că e ok să mă port așa?

Și