Pe la jumătatea lui 2021 mi-am dat seama că, fără intenție, citisem o grămadă de cărți bune feministe. Se tot acumulau între lecturile mele cărți scrise de femei și nu numai, despre femei și pentru femei. Probabil influențată de observație, am ținut-o așa tot anul. Musai acum, la final de an, să pun laolaltă cele mai bune dintre aceste cărți într-un top feminist. Când scriu “cele mai bune” mă refer la capacitatea acelor texte de a ilumina un segment de cititoare (și cititori).
Vă vor face bine, chiar dacă feminismul nu este un subiect pe care l-ați pus pe lista favoritelor sau a priorităților de lectură. Opinia mea este că el trebuie să fie pe lista priorităților. Româncele au fost multă vreme influențate de un misoginism profund care este încă viu și zvâcnește. Misoginismul este conform dicționarului un adjectiv masculin. În realitate, majoritare între noi sunt femeile care urăsc femeile. Mai precis, le urăsc pe cele care nu împărtășesc cu ele valori pe care bărbații le-au declarat odinioară „feminine” (fusta, cratița și scutecul) și / sau pe tipele sexy (negospodine, nemame, necuminți). Și viceversa. Sper să fiu subiectivă și bârfitoare și să n-am deloc dreptate.
Dar dacă mă apropii de adevăr, atunci lista de mai jos ar putea să deschidă minți care s-au obișnuit să eticheteze, pentru că e mai ușor decât să cunoască și să accepte că ce e diferit nu e o amenințare pentru cine sunt ele, nici rău, nici inferior. E doar altceva decât ceea ce ai fost tu învățată să fii.
În ce îi privește pe “misoginii originari”, bărbații, procesul e relativ firesc. Dacă tu, femeia, te iubești pe tine și iubești femeile, clasa asta de mamifere adorabile, acest sentiment se va reflecta în ceea ce gândești, faci și spui. Și când ajungi acolo, niciun bărbat nu-ți va putea spune cine ești sau cine trebuie să fii, pentru că o să-i râzi în nas. Și da, lista de mai jos e la fel de bună și pentru pentru ei. Până la locurile șase și șapte, unde destinatarul e clar feminin.
Cărțile sunt foarte diferite, chiar și cele două care deschid lista, în ciuda faptului că sunt scrise de aceeași autoare. A fost un pic forțată ierarhia, dar nu nedreaptă cred. Lisa Taddeo scrie excepțional, la fel și Javier Marias, Zadie Smith și Elena Ferrante. Vannesa Montfort și Cecilia Ahern nu sunt pe ultimele locuri pentru că sunt mai puțin de impact cărțile lor (dimpotrivă, abordările mai lejere adună un public mai larg), ci pentru că nu există mai multe locuri 1 și 2.
În titluri aveți legătura către recenzii.
1. Animal, Lisa Taddeo
Lisa Taddeo nu s-a mulțumit cu o carte profund feministă – Trei femei – care a făcut rapid înconjurul lumii cititorilor pe poziția bestseller, așa că a scris urgent încă o carte, sălbatic feministă, despre un Animal numit femeie, unul pe care (aproape) nimeni nu-l va putea cunoaște intim vreodată. Ca orice Animal, e evaziv, greu de momit și aproape imposibil de păstrat aproape, nu întreține relații monogame, de durată, e vagabond, crud și violent.
2. Trei femei, Lisa Taddeo
Lisa a stat de vorbă timp de opt ani cu cele trei femei care au acceptat să fie personajele cărții sale despre sex și sexul feminin. Le-a ales pentru că a considerat că poveștile lor de viață sunt relevante și pot “vorbi” pe înțeles cititoarelor. Eu cred însă că le-a ales și pentru a ne determina să ne întrebăm de ce au făcut anumite alegeri în și pentru viețile lor.
3. Așa începe răul, Javier Marias
Vine Javier Marias cu cartea lui “nevinovată”. Vine și îți spune despre niște lucruri care par familiare. Te relaxezi. Ai impresia că știi ce citești. Este doar încă o poveste despre dragoste și trădare (scrie și pe coperta din spate).
Dar dacă e mai mult? Dacă domnul scriitor – profesor scrie și în tine, în mintea ta? Cu o finețe extraordinară, Javier Marias scrie în tine despre bărbați care rănesc femei și despre bărbați care iartă bărbați care rănesc femei: Așa începe răul.
4. Zadie Smith, Swing Time
Deși feminismul cărții lui Zadie nu bate la ochi, mi-a plăcut mult personsajul mamei care e prototipul activistei și deci poate fi un model, dar și diversitatea femeilor prezentate în carte – nehotărâta, dansatoarea, diva egoistă, femeia factotum ș.a.m.d.
“Swing Time” te duce în acele lumi marginale pe care, chiar de le vezi cu ochii tăi, e posibil să nu le vezi cu adevărat, să nu le poți înțelege decât la suprafață, frugal. În locuri “cucerite” și dominate de europeni, cum e Africa, unde dezastrele economice și sociale produse în sute de ani de exploatare nu pot fi remediate nici măcar cu generoasele milioane de dolari ale filantropilor care debarcă frecvent în locul nașterii rasei umane pentru a salva reputația rasei albe.
5. Zilele abandonului, Elena Ferrante
Una dintre cele mai bune cărți citite în 2021, Zilele abandonului pune sub lupă, în cele mai fine detalii, cu introspecții copleșitor de oneste, dezmembrarea care survine în viața unei femei, atunci când soțul ei dispare sub pretextul unui “vid” pustiitor.
Deși nu oferă (foarte multe soluții), Zilele abandonului oferă ceva mult mai important în cazul unei despărțiri. Acel știu ce simți, care te face să te simți normală, înțeleasă, alinată.
6. Femei care cumpără flori, Vanessa Montfort
Romanul Vanessei e mai mult decât o poveste fictivă despre cinci femei care se întâlnesc într-o florărie și își reinventează viețile. Este una dintre cele mai lucide și blânde scrisori de dragoste pe care o scriitoare le-a trimis-o femeilor de pretutindeni.
De fapt, probabil că Femei care cumpără flori” este chiar una dintre puținele scrisori veritabile de dragoste trimise vreodată sexului feminin de către o femeie. Un mesaj sensibil, fără așteptări, cuprinzător. Și un mesaj necesar pentru o umanitate care-și spune cu prea mare îngăduință că feminismul “a învins”, în timp ce există încă nenumărate locuri în lume în care fetițele sunt “date” la măritat la vârste revoltătoare și nu au acces la educație, iar femeile din societățile occidentale s-au resemnat cu tradiția că, dacă apar pe un ecrane sau într-o revistă, e normal să o facă în chiloți și bustieră.
7. Roar, Cecelia Ahern
Dacă Animal a Lisei Taddeo este un răget solitar al protagonistei către cititoare, în Roar a Ceceliei Ahern așteaptă să-și spună povestea treizeci de femei care-și caută perechea într-o lume largă de cititoare, unele mai timide, altele mai îndrăznețe, unele sexy, altele sensibile, unele cu zâmbet, altele cu tristet.
În oricare dintre ele te vezi și probabil te vei găsi în mai mult de una singură, Roar este cartea pe care ai așteptat-o tot anul ăsta (prea lung și greu), dacă nu chiar de-o vreme prelungă, ca să-ți reamintească de aripile tale nevăzute. Uită-te peste umăr, sunt acolo.
Răsfoiala 