Pentru a marca primii 25 de ani de literatură a secolului 21, The New York Times Book Review și-a propus să afle care sunt cele mai importante și mai influente cărți apărute din anul 2000 și până în prezent. Sute de personalități literare au fost invitate să numească cele mai bune 10 cărți publicate în primul sfert de secol 21. Stephen King, Ann Patchett, James Patterson, Sarah Jessica Parker, Karl Ove Knausgaard, Marlon James și Min Jin Lee au fost printre scriitorii și celebritățile care au contribuit la 100 cele mai bune cărți ale secolului 21.
Sperăm că veți descoperi o carte pe care ați vrut întotdeauna să o citiți sau că veți întâlni o carte preferată pe care ați dori să o reluați. Mai presus de toate, sperăm să fiți la fel de inspirați și de uimiți ca și noi de diversitatea de subiecte, voci, opinii, experiențe și imaginație reprezentate aici.
scriu editorii NYT.
Notă. Am păstrat descrierile cărților așa cum apar în articolul original, mărginindu-ne la traducerea lor. Am marcat cu italic titlurile care nu au ediții în română. Acolo unde nu există butonul CUMPĂRĂ CARTEA, ediția românească a fost epuizată în librării, iar cartea se găsește în anticariate sau doar în engleză.
De fiecare dată când cumperi o carte via Răsfoiala, generezi un mic comision care ne ajută să ne continuăm munca. Cu doar un click, spunem împreună lumii că Noi Credem în Carte. Credem în tihna refugiului în care ne adăpostește, în freamătul minții care ne îndeamnă să descoperim totul, în bucuria și râsul cu care ne alină, în puterea ei de a lucra în inimile și mințile noastre pentru Bine.
1. Prietena mea genială, Elena Ferrante
Primul volum din ceea ce avea să devină fascinanta tetralogie napoletană a lui Ferrante le prezintă cititorilor două fete care cresc într-un cartier sărac și violent din Napoli, Italia: sârguincioasa și devotata Elena și carismatica și sălbatica ei prietenă Lila, care, în ciuda inteligenței sale feroce, pare constrânsă de mijloacele reduse ale familiei sale. De aici, cartea (ca și seria în ansamblu) se extinde la fel de propulsiv ca universul inițial, cuprinzând idei despre artă și politică, clasă și gen, filozofie și destin, toate prin concentrarea pe prietenia conflictuală și competitivă dintre Elena și Lila, pe măsură ce acestea devin adulte. „Prietena mea genială” este consacrată drept unul dintre cele mai importante exemple de așa-numită autoficțiune, o categorie care a dominat literatura secolului XXI. Citirea acestui roman intransigent și de neuitat este ca mersul pe bicicletă pe pietriș: Este curajos, alunecos și stresant, toate în același timp.
2. The warmth of other suns, Isabel Wilkerson
Cartea lui Wilkerson, intimă, emoționantă, meticulos documentată, distrugătoare de mituri, care prezintă în detaliu Marea Migrație a negrilor americani din sud spre nord și vest, din 1915 până în 1970, este cea mai vitală și mai ușor de citit lucrare de istorie din memoria recentă. Această migrație, scrie ea, „avea să devină probabil cea mai mare poveste insuficient relatată a secolului XX. A fost vastă. A fost fără lideri. S-a strecurat de-a lungul atâtor mii de curenți pe o perioadă atât de lungă, încât a fost dificil pentru presă să o surprindă cu adevărat în timp ce era în desfășurare”. Wilkerson îmbină poveștile individuale ale bărbaților și femeilor cu o înțelegere magistrală a imaginii de ansamblu și cu o mare finețe literară. The Warmth of Other Suns se citește ca un roman. Se îndreaptă spre cititor ca o locomotivă. (Dwight Garner)
3. Wolf Hall, Hilary Mantel
A fost greu să aleg cărțile pentru lista mea, dar prima și cea mai ușoară alegere pe care am făcut-o a fost „Wolf Hall”. („Oglinda și lumina”, a treia carte din trilogia lui Mantel, a fost a doua cea mai ușoară). Vedem trecutul așa cum vedem stelele, slab, printr-o pânză încețoșată de atmosferă, dar Mantel era ca un telescop orbital: Ea a văzut istoria cu o claritate rece, dură, absolută. În „Wolf Hall”, ea a luat un personaj istoric înțepenit, Thomas Cromwell, și a văzut ființa umană vie, implacabilă, orbită, bântuită de memorie, plină de viață, care trebuie să fi fost. Apoi l-a folosit ca o lentilă pentru a ne arăta epoca în care a trăit, vasta și complexa pânză de păianjen a puterii, banilor, iubirii și nevoilor – până în momentul în care păianjenul l-a prins. (Lev Grossman, autor al cărții „The Bright Sword”)
4. The known world, Edward P. Jones
Acest roman, despre un fermier de culoare, cizmar și fost sclav pe nume Henry Townsend, este o epopee umană și o realizare uluitoare a povestirii americane viclene. Acțiunea se petrece în Virginia, în epoca antebelică, iar mediul – politică, stări de spirit, maniere – este portretizat crud și intens. Când Henry devine proprietarul unei plantații, cu sclavi proprii, nisipul moral se mișcă sub picioarele cititorului. Durerea se adună peste durere. Dar și aici există o umanitate strălucitoare. Momentele de umor și de bunăvoință improbabilă izvorăsc organic. Jones este un povestitor încrezător, iar în „The Known World” această încredere aruncă o vrajă. Acesta este un roman amplu, care se mișcă cu agilitate și rămâne cu cititorul pentru mult timp. (Dwight Garner)
Votată de Min Jin Lee
5. Corecții, Jonathan Franzen
Cu o abordare satirică a sănătății mintale, a dezvoltării personale și a gratificării imediate, romanul comic al lui Franzen despre dezintegrarea familiei este la fel de amuzant și astăzi ca atunci când a fost publicat, la începutul mileniului. Povestea despre o matroană din Midwest pe nume Enid Lambert, care este hotărâtă să își aducă cei trei copii adulți acasă pentru ceea ce ar putea fi ultimul Crăciun al tatălui lor, abordează toate subiectele, de la excesele yuppie (n.r. tânăr adult profesionist) la cultura gastronomică și la economia dezlănțuită a Europei de Est după căderea comunismului – dar este ținută laolaltă mereu de legăturile de familie. Romanul trece cu abilitate de la un personaj la altul, iar simpatiile cititorului trec odată cu el; într-un roman atât de atent la eșecurile umane cum este acesta, este meritul lui Franzen că afecțiunea sa autentică pentru toate personajele strălucește.
6. 2666, Roberto Bolano
Romanul febril și vertiginos al lui Bolaño se deschide cu un epigraf din Baudelaire – „O oază de groază într-un deșert al plictiselii” – și apoi continuă, pe parcursul a 900 de pagini, să creeze o întreagă lume guvernată în egală măsură de plictiseală și de cea mai profundă groază. Cartea (publicată postum) este împărțită în cinci secțiuni vag îmbinate, urmărind personaje care sunt atrase din diferite motive în orașul mexican fictiv Santa Teresa: un grup de universitari obsedați de un romancier obscur, un profesor de filozofie bătrân, un ofițer de poliție îndrăgostit și un reporter american care investighează uciderea în serie a unor femei într-un caz care amintește de femicidul din viața reală care a afectat Ciudad Juárez, Mexic. Romanul lui Bolaño este profund, misterios, plin de viață și amețitor: Citindu-l, treci de la a te simți ca un observator al tornadei la a te simți cuprins de vortex și, în cele din urmă, bănuiești că ai putea fi chiar tu tornada.
Citește recenzia aici.
7. Ruta subterană, Colson Whitehead
„Ruta subterană” este o revelație profundă a aspectelor complicate ale sclaviei și a formelor nebuloase ale libertății, cu o protagonistă neîmblâzită: Cora din Georgia. Romanul combină perfect istoria, groaza și fantezia cu speculațiile filosofice și critica culturală pentru a spune o narațiune încărcată de teroare, care se citește compulsiv, despre o fată cu o scânteie interioară feroce care urmează drumul misterios al mamei sale, Mabel, singura persoană despre care se știe că a evadat de pe plantațiile Randall.
Cu greu am reușit să trec peste acest roman de o brutalitate dureroasă. Și nici nu l-am putut lăsa din mână. „Ruta subterană” emană adevăr într-un mod în care puține tratamente ale sclaviei, ficțiune sau non-ficțiune, o pot face. Portretele lui Whitehead despre motivația umană, interacțiune și emoții uimesc prin complexitatea lor. Deși brutalitatea este profundă, iar vulnerabilitatea oceanică, curajul și speranța strălucesc în insistența Corei de a evada. Am susținut-o pe Cora într-un fel în care nu am făcut-o niciodată pentru un personaj, cu inima zdrobită la fiecare strivire a spiritului ei. Așa cum Cora moștenește grădina victorioasă simbolică a mamei sale, noi, cititorii lumii imaginare a lui Whitehead, putem moșteni curajul Corei. (Tiya Miles, autoarea cărții „All That She Carried: The Journey of Ashley’s Sack, a Black Family Keepsake”)
Cartea se mai găsește momentan doar în anticariate.
8. Austerlitz, W.G. Sebald
Sebald abia a trăit să-și vadă ultimul roman publicat; la câteva săptămâni de la lansarea acestuia, a murit din cauza unei afecțiuni cardiace congenitale, la vârsta de 57 de ani. Dar ce cântec de lebădă este: amintirile discursive, onirice ale lui Jacques Austerlitz, un om care a fost cândva un mic refugiat al kindertransport-ului, în Praga din timpul războiului, crescut de străini în Țara Galilor. Ca și gara pariziană omonimă a protagonistului, cartea este o minune de construcție, elegantă, bântuită de memorie și mișcare.
9. Să nu mă părăsești, Kazuo Ishiguro
Kathy, Ruth și Tommy sunt elevii unei școli engleze de elită numită Hailsham. Supravegheați de un grup de „gardieni”, prietenii împărtășesc muzică și bârfe, în timp ce navighează printre loialitățile schimbătoare și îndrăgostirile iluzorii . Totul este dureros de familiar – uneori, chiar amuzant. Dar lucrurile încep să pară mai întâi ciudate, apoi sinistre și, în cele din urmă, tragice. La fel ca în multe dintre cele mai bune ficțiuni distopice, puterea de a emoționa și de a deranja provine din persistența căldurii umane într-un univers rece – și din capacitatea ei de a ne face să ne vedem pe noi înșine prin oglinda sa stranie. Ceea ce se află în inima acestei cărți foarte iubite de cititori, la fel ca în toate cărțile autorului britanic, nu este satira socială, ci compasiunea profundă.
1o. Galaad, Marilynne Robinson
Prima parte din ceea ce este până acum o tetralogie, „Galaad” (n.r. în original Gilead) își ia titlul de la orașul fictiv din Iowa în care locuiesc familiile Boughton și Ames. Dar și din Biblie, mai exact din Cartea lui Ieremia, în care locul unde vindecarea poate fi găsită este invocat cu expresia devenită proverbială
„Oare nu există balsam în Galaad?”
Pentru John Ames, naratorul romanului, răspunsul pare să fie da. Un preot congregaționist în vârstă, care a devenit recent soț și tată, își găsește împlinirea în vocație și în familie. Robinson îi permite lui, și nouă, măsura deplină a bucuriei greu câștigate, dar și un simț acut al realității păcatului. Dacă această carte este o celebrare a decenței liniștite a vieții din orașele mici, în anii 1950, ea este în egală măsură o critică fără menajamente a modului în care fervoarea morală și viziunea religioasă a mișcării aboliționiste s-au transformat, un secol mai târziu, în resemnare. (A.O. Scott)
11. Scurta și minunata viață a lui Oscar Wao, Junot Diaz
Primul roman al lui Díaz a aterizat ca un meteorit în 2007, uimind criticii și juriile premiilor cu amestecul său de istorie dominicană, buidungsroman și tropi de benzi desenate, Tolkien și argou Spanglish. Intriga centrală îl urmărește pe tocilarul și supraponderalul Oscar de León prin copilărie, facultate și un stagiu în Republica Dominicană, unde se îndrăgostește dezastruos. Abundă decorurile bine redate, dar adevărata atracție este vocea autorului: inteligentă, dar binevoitoare, amuzantă, sui generis.
12. Anul gândirii magice, Joan Didion
După ce, timp de decenii, a aruncat un ochi rece și implacabil asupra tuturor lucrurilor, de la familia Manson la El Salvador, Didion s-a trezit brusc într-un peisaj infernal mult mai aproape de casă: moartea bruscă a partenerului ei de viață și de artă, John Gregory Dunne, chiar în timp ce singurul lor copil zăcea inconștient într-o cameră de spital din apropiere (acea fiică, Quintana Roo, avea să se stingă și ea în curând, deși trecerea ei nu face obiectul acestor pagini). Dezmembrată de șoc și durere, sfânta protectoare a clarității nemiloase a făcut singurul lucru pe care îl putea face: A scris pentru a trece peste.
13. Drumul, Cormac McCarthy
Nu există nimic verde sau în creștere în capodopera de ficțiune distopică a lui McCarthy, povestea unui bărbat fără nume și a tânărului său fiu, care migrează pe un Pământ recent ajuns post-apocaliptic, unde singurele forme de viață rămase sunt oamenii disperați care, în mare parte, au căzut într-un canibalism prăduitor. Cu toate acestea, McCarthy redă peisajul morții cu detalii curioase, fascinante, punctate de instantaneele unei lumi pierdute în memoria bărbatului, care devin mituri colorate pentru fiul său. În cele din urmă, Drumul este un elogiu adus iubirii părintești: Un tată își hrănește și își protejează copilul cu ingeniozitate și tandrețe, un triumf care pare izbăvitor chiar și într-o lume fără speranță. (Jennifer Egan, autoarea cărții „A Visit From the Goon Squad”)
14. Schiță, Rachel Cusk
Acest roman este primul și cel mai bun din trilogia filosofică, tulburătoare și semi-autobiografică a lui Cusk, Schiță, care mai include romanele „Tranzit” și „Kudos”. În prima carte, o scriitoare engleză pleacă la Atena pentru a preda la un workshop. Pe drum și odată ajunsă acolo, ea intră în conversații intense și rezonante despre artă, intimitate, viață și dragoste. Cusk abordează, cu brio, adevăruri incomode. (Dwight Garner)
15. Pachinko, Min Jin Lee
„Istoria ne-a dezamăgit, dar nu contează”. Așa începe romanul lui Lee, cronica bogată și zbuciumată a unei familii coreene care trece prin patru generații de război, colonizare și conflicte personale. Există mafioți șmecheri și pescari cu handicap, iubiri interzise și pierderi nerostite. Și, bineînțeles, pachinko, jocul de pinball a cărui popularitate furnizează adesea un colac de salvare financiară personajelor cărții – jucători de noroc în viață ca noi toți, chiar dacă nu au garanția unui câștig.
Citește recenzia aici. (Cartea se mai găsește momentan doar în anticariate.)
Despre restul volumelor din clasament
Printre romanele, povestirile și cărțile de memorii care au devenit bestsellere ale secolului 21 și care au prins un loc în topul 100 cele mai bune cărți The New York Times se mai numără
- Ispășire de Ian McEwan, romanul devenit film multipremiat
- biografia lucidă și captivantă a cancerului, Împăratul tuturor bolilor, de Siddhartha Mukherjee
- superba saga care traversează timpurile Atlasul norilor de David Mitchell,
- Ură, prietenie, dragoste, căsătorie de Alice Munro,
- uimitoarea mărturie despre viața fetelor din Iran, Persepolis, de Marjane Satrapi,
- aclamatul Dinți albi de Zadie Smith,
- excelentul roman al Americii crude, dependente de substanțe, Demon Copperhead
- frumoasa călătorie printr-o viață care mai există doar în memoria unora, Anii, de Annie Ernaux și
- Sticletele Donnei Tart, un roman de maturizare care se citește ca un thriller.
Vedeți aici topul integral – 100 cele mai bune cărți ale secolului 21 realizat de The New York Times Book Review.
rasfoiala.com 
3 gânduri despre “TOP NEW YORK TIMES 100 Cele mai bune cărți ale secolului 21. Alese de 500 de scriitori, critici literari și personalități.”