Recenzie, Eliberare, Imogen Kealey

Citiți subtitlul de pe coperta cărții Eliberare de Imogen Kealey. Hm… Pare să fie genul ăla de poveste ușor exagerată și senzațională despre vreo eroină care a inspirat cărți, filme și a aprins imaginația a generații întregi. Și da, e o istorie romanțată, dar e și o poveste cum n-ați mai auzit. Când m-am apucat să scriu această recenzie la Eliberare de Imogen Kealey, aș fi vrut să scriu vreo douăzeci de pagini, atâtea sunt de spus! Dar promit să fiu mult mai scurt și să nu vă răpesc plăcerea lecturii acestui volum cu de toate: aventură, istorie, dragoste și război, viață și multe dintre lecțiile ei.

Mai întâi un mic detaliu despre autor/autoare și despre ce-i cu cartea asta: Imogen Kealey nu există, e un pseudonim năstrușnic format din numele lui Darby Kealey (scriitor și scenarist, cunoscut printre altele pentru scenariul la serialul Patriot) și cel al lui Imogen Robertson (scriitoare multi-premiată de ficțiune istorică). Ficțiunea istorică, în care se încadrează și cartea aceasta, reflectă personaje și evenimente istorice puse în narațiuni care “brodează” pe marginea adevărului istoric. Aș zice că valoarea acestui sub-gen literar este că prezintă nu doar istoria din fapte și date, ci o pune într-un context care aduce la viață și pune mai multă substanță în evenimente și în personajele din mijlocul lor. Oricum, la final autorii oferă câteva lămuriri despre cât e și cât ar-putea-fi adevăr în povestea asta.

În 1937, Nancy îl cunoaște pe industriașul francez Henri Fiocca, la Marsilia, și cei doi se căsătoresc doi ani mai târziu. O poveste de dragoste ca în basme: un bărbat stilat, cu resurse și influență, o femeie fermecătoare și inteligentă, tinerețe neînfrântă și un simț acut al dreptății. Două suflete pereche ce au pus totul la bătaie atunci când Istoria și-a lăsat norii negri peste Europa.

Nemții au atacat Franța în primăvara lui 1940 și, până la înfrângere, Nancy a lucrat șoferiță pe ambulanță. După ocuparea țării, Nancy și Henri au rămas în Marsilia și au folosit resursele financiare să creeze o rețea secretă care oferea adăpost și cale de scăpare spre Marea Britanie luptătorilor din rezistență sau agenților aliați înfiltrați în spatele frontului.

De aici începe și acțiunea din “Eliberare”. Într-o noapte de vară la marginea Marsiliei, Nancy caută să scape de patrulele germane care scotocesc cartierul casă cu casă. E încă o misiune periculoasă și nu știm dacă spioana care a pus pe jar poliția și Gestapo-ul va mai reuși să traverseze orașul și să redevină madame Fiocca, soția unui om de afaceri care nu ridică suspiciuni.

Cartea ne poartă prin viața dublă a cuplului Nancy și Henri. În vreme ce Henri prosperă în afaceri și își folosește avantajele ca să poată finanța Rezistența, vedem cum Nancy capătă o reputație de vedetă mondenă, cunoscută din lumea aristrocrației până în cartierele rău famate.

Această femeie exuberantă știe cum să asorteze rochiile de mătase cu perlele la ultima petrecere a vreunei notabilități. Păcălește punctele de control ale poliției flirtând relaxat în vreme ce poartă asupra ei pachete și documente care o pot costa viața. Bea cot la cot cu hoții de buzunare din port, trage cu pistolul și știe toate rutele și punctele de întâlnire ale Rezistenței.

În dosarele operative ale Gestapo-ului Nancy era numită Șoarecele alb, pentru că nimeni nu reușise să identifice femeia misterioasă care îi juca pe degete pe naziști. Până când… dar mai bine să descoperiți voi.

Povestea o desparte de Henri și o aduce pe Nancy în Anglia. În 1942, se înrolează în SOE (celebrul serviciu secret militar britanic) și se antrenează învingând privațiunile și misoginismul, pentru că are o misiune: se va întoarce să îl găsească pe Henri și să îi învingă pe naziști. Se parașutează în Franța ocupată și reconstruiește una dintre cele mai puternice ramificații ale Rezistenței. Coordonează grupări paramilitare de sute de luptători, distruge turnuri de comunicații și poduri de cale ferată, se deghizează în prostituată ca să poată arunca în aer o cazarmă, pedalează 500 de kilometri pe bicicletă în 72 de ore ca să facă rost de o stație radio care face diferența între viață și moarte… Acestea sunt doar câteva dintre “ocupațiile” doamnei Nancy Wake, căsătorită Fiocca. Pagină cu pagină, derulăm o poveste fascinantă, în care adevărul și ficțiunea se împletesc, așa cum îi stă bine oricărei legende.

Cărțile și filmele construiesc personaje asemănătoare, dar se și inspiră din viețile unor oameni precum Nancy Wake. Când m-am documentat despre ea, am aflat că a trăit 99 de ani și că nu a fost singura femeie luptătoare din Al Doilea Război Mondial cu o asemenea longevitate. Secretul tinereții e… lupta?

În vremuri în care destinul unor întregi generații pare frânt de drame, apar mereu femei și bărbați care ne învață niște lucruri simple și nemuritoare. Că suntem pe cât de fragili alegem să fim. Că binele, adevărul și libertatea se îngrijesc cu trudă și sacificii. Că întotdeauna e “cel mai întuneric precis înainte de prima geană de lumină din zori”. Că manualele de istorie le scriu învingătorii, dar în memorie rămân luptătorii.